Letonia, episodul 2: Riga, Jurmala, Auciems
Data publicării: 25 sep 2015
Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii
După câteva zile petrecute în Estonia revenim în Letonia cu gândul de a vizita pitorescul sat Amatciems.Din nefericire nu am reţinut corect numele acestuia şi am ajuns la Auciems, un loc drăguţ cu păduri şi lacuri. În drum trecem prin frumosul oraş Cesis, construit pe câteva dealuri aflate de-a lungul râului Gauja.
Seara ajungem în Riga şi ne cazăm într-un cartier cam ciudat aflat vis-a-vis de centru, peste râu. Tipul de la pensiune ne întâmpină cu entuziasm. Ne spune că suntem primii turişti din România care au stat la el. De asemenea ne povesteşte cu lux de amănunte despre o călătorie făcută de el în România, ţară care l-a impresionat în mod foarte plăcut. Fusese la Oradea, Deva, Sibiu, Sighişoara, Cluj, Braşov, Bran, pe Transfăgărășan, Bucureşti şi în Delta Dunării.
Ne spune că drumurile din România i s-au părut excelente(sic!). Comparativ cu cele din Letonia pot spune că avea dreptate. Omul ăsta s-a îndrăgostit pur şi simplu de ţara noastră şi ne spune că va reveni cu siguranţă. El ne-a servit o lecţie care ne-a făcut să apreciem mai bine ceea ce avem la noi acasă.
A doua zi dis-de-dimineaţă plecăm în oraş pe jos. Traversăm podul modern Vansu şi ajungem în apropierea Castelului Riga. În bună noastră tradiţie îl găsim în renovare şi închis.
Castelul Riga a fost construit în 1330 şi reproiectat de suedezi la 1652. Acum găzduieşte două muzee: cel al Istoriei Letoniei şi cel al Artei Străine.
Vreme de 100 de ani, înaintea sosirii lui Petru Cel Mare, Riga a fost controlată de suedezi. Aceştia au reconstruit zidurile oraşului şi citadela ce poartă azi numele de Castelul din Riga. Capitala Letoniei a fost cel mai mare oraş din imperiul sudez, depăşind chiar şi Stockholmul.
Oraşul a fost asediat timp de nouă luni de armatele lui Petru. Multe clădiri erau distruse iar două treimi din populaţia oraşului murise. Apoi au sosit la Riga cruciaţii germani care au reconstruit oraşul însă au alungat populaţia băştinaşă în afara zidurilor oraşului unde aceştia şi-au constuit adăposturi din lemn. De fiecare dată când oraşul era ameninţat aceştia trebuiau să îşi incendieze proprietăţile şi să se refugieze în interiorul zidurilor oraşului. Acest lucru s-a întâmplat de opt ori.
Ultima astfel de păţanie a fost de pomină. În 1812 Napoleon se îndrepta cu oștile sale către Rusia. Un paznic aflat în turnul Bisericii Sf. Petru a văzut în depărtare un mare nor de praf. Crezând că armatele lui Napoleon se apropie de oraş, a dat alarma. Patru biserici, peste 700 de case şi 35 de clădiri ale administraţiei publice, hectare întregi de culturi agricole au fost incendiate înainte ca oamenii să realizeze că norul de praf a fost generat de o turmă de vaci. Napoleon alesese o altă rută pentru a ajunge în Rusia.
Nu se poate că atunci când vorbim despre Riga să trecem peste stilul arhitectonic Art Nouveau, stil ce conferă un aer uşor decadent străzilor din Riga. Acesta s-a dezvoltat în Riga mai mult ca în oricare oraş rusesc. Un nou val de arhitecţi au proiectat la începutul secolului XX blocuri rezidenţiale, academii, şcoli, magazine, biblioteci, restaurante şi fabrici. Rezultatul: circa 40% din zona pietonală a oraşului este realizată în stil Art Nouveau.
Dacă vreți să identificați o clădire Art Nouveau, este foarte simplu: aceasta este dinamică și vie, are fațada ornamentată cu motive florale stilizate, cu forme organice ce se unduiesc, cu păsări și insecte sau cu figuri umane.
Inginerul și arhitectul Mikhail Eisenstein (1867 – 1921) este unul dintre cei mai cunoscuți autori ai unor asemenea clădiri din Riga. Ca și la noi, în timpul comunismului, respectiv la ei, în timpul ocupației sovietice, apartamentele spațioase ale clădirilor Art Nouveau au fost ciopârțite în așa numitele komunalkas, și așa au rămas până azi.
Aceste clădiri fac și ele parte din Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO, și, după cum le-am văzut întreținute, letonii știu să le aprecieze valoarea.
Cartierul Art Nouveau îşi atinge maximul pe şi în jurul străzii Alberta. Faţade impresionante te întâmpină de peste tot. Te uiţi la clădiri cu atenţie şi încerci să cuprinzi fiecare figură, fiecare decoraţiune.
Există şi un muzeu Art Nouveau în care puteţi admira câteva apartamente decorate după acest stil. Preţul e un pic cam mare însă merita mai ales că nu vezi aşa ceva în fiecare zi.
Dacă ai spune despre vechiul oraş că este o insulă nu ai greşi prea tare fiindcă acesta este în întregime înconjurat de ape. Vechea cetate care îl înconjura este acum un mic canal ce şerpuieşte printr-o serie de parcuri interesante.
Parcurile sunt şi ele realizate tot în stil Art Nouveau. Basterjkalns este un loc mai înalt al oraşului cu mici cascade şi terase cochete amenajate pe malul canalului. Cinci pietre inscripţionate comemorează cameramanii şi poliţiştii ucişi aici în timpul atacului sovietic din 1991.
Din acest parc se pot face plimbări cu barca de-a lungul canalului ce înconjoară oraşul vechi. Preţul este destul de piperat, 18 euro de persoană. De aceea vă recomand să faceţi acest tur de la staţia aflată pe râul Daugava, unde cursa costă doar 7 euro de persoană.
Parcurile din Riga merită cu siguranţă vizitate şi sunt un loc excelent de odihnă şi relaxare după plimbările lungi făcute pe jos în capitala Letoniei.
Plăcile, mormintele şi pietrele funerare din interior ne arată cât de nemţesc a rămas de fapt oraşul indiferent de cine l-a stăpânit. În catedrala Dome există o orgă cu 6768 tuburi care la momentul terminării sale era între cele mai mari din lume. Țarul însuşi a donat bani pentru această orgă iar Franz Liszt a compus muzica de inaugurare.
Acesta a fost ultimul obiectiv pe care l-am văzut la Riga. Am plecat apoi să ne recuperăm maşina. Ultimele ore în Letonia le-am petrecut pe plajă din staţiunea Jurmala.
Locul este foarte interesant. Pentru a ajunge pe plajă trebuie să traversezi mai întâi o pădure de pini şi abia apoi dai de nisip. Să nu credeţi că la Jurmala se face plajă ca la noi. Din cauza climatului mai rece oamenii stau pe nisip mai degrabă îmbrăcaţi, iar cei care se aventurează în Marea Baltică sunt chiar puţini.
Jurmala înseamnă în limba letonă malul mării şi este formată dintr-o salbă de mici oraşele situate de-a lungul unei limbi înguste de nisip care urmează coastă pe circa 8km. Principalele plaje sunt cele de la Majori şi Dubulti.
Bineînţeles există şi o stradă de promenadă numită Jomas. De o parte şi de alta a acestui bulevard e plin de restaurante, magazine de suveniruri şi hoteluri.
Ce ar mai fi de menţionat este că pentru a ajunge în Jurmala trebuie să plăteşti o taxă de acces de 2 euro, asemănător cu ceea ce aveam la Mamaia până nu demult.
Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole