Estonia: Tallinn, o capitala cu iz nordic

Data publicarii: 22 oct 2015

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Si a venit rindul sa facem cunostinta cu Estonia. De cum am intrat in aceasta tara am remarcat calitatea deosebita a drumurilor si calmul soferilor. Desi toata lumea o baga in oala Tarilor Baltice, Estonia este mai degraba o tara nordica, iar estonienii un popor nordic.

In sprijinul acestor afirmatii vin limba care este inrudita cu finlandeza si felul de a fi al populatiei estone, care se aseamana bine cu stilul scandinav. Exista chiar si o propunere de a schimba drapelul estonian tricolor actual cu unul de tip nordic, cu cruce.

Estonia are o populatie de 1 300 000 de locuitori. Populatia estona este cam 69%. Un alt procent important il reprezinta rusii, un sfert din populatie.

De la intrarea in tara si pina in zona orasului Paarnu drumul este aproape pustiu. Am mers pe o sosea care urma tarmul Marii Baltice. In Estonia nu exista autostrazi ci doar ceva sosele unde viteza maxima e de 100km/h. Arareori vezi cite o depasire si am observat faptul ca soferii nu risca depasiri chiar si cind nu vine nimic de pe contrasens. E adevarat insa ca tara e intesata de radare.

Ajungem seara in capitala Tallinn pe o vreme nu chiar prietenoasa. Ne cazam la un hostel foarte bine pozitionat: se numeste Fat Margaret si se afla in afara cetatii dar si foarte aproape de port. Cei ce se cazeaza aici primesc si parcare gratuita pentru 5 euro pe zi, un adevarat chilipir fata de preturile parcarilor publice.

Nu facem mare lucru, doar ne interesam de cum am putea ajunge la Helsinki. Posibilitati sunt si inca foarte ieftine. Cu 14 euro dus-intors poti  face o astfel de calatorie. Asa ceva nu trebuie ratat. Si cum nu venisem in Estonia cu gindul de a traversa in Finlanda ne apucam sa ne documentam despre ce am putea vedea acolo.

Ziua urmatoare o incepem cu o vreme inchisa si citiva stropi de ploaie. Primul obiectiv vizitat este gradina zoologica. Am tinut neaparat sa mergem acolo pentru a vedea animale specifice nordului Europei si Asiei.

Nu am fost deloc dezamagiti, am petrecut vreo 4 ore agreabile in interiorul imensului parc zoologic. M-au impresionat in special bufnitele si vulturii. Niciodata nu am vazut atitea specii adunate in acelasi loc. Mai jos va las sa va bucurati de animalele de la Zoo Tallinn.











































Din cind in cind cerul este brazdat de un avion de vinatoare care face mare zgomot. E unul din semnele unui nou Razboi Rece.



Am mers apoi intr-un loc tare frumos in care ne-am simtit foarte bine: parcul din jurul Palatului Kadriorg.





Este cel mai mare parc din Tallin cu o suprafata de 70 hectare. A fost proiectat pentru Petru cel Mare al Rusiei in 1718, care si-a construit aici un palat in stil baroc.





 
In caz ca va intrebati de unde si-a luat numele, Kadriorg inseamna "Valea Caterinei". Dar cine e Caterina? Simplu, sotia lui Petru I.



Parcul arata magnific: e plin de fintini arteziene, iar un iaz il inconjoara. In mijlocul parcului se gaseste palatul Kadriorg, astazi gazda unui muzeu de arta. Gradina interioara e modelata cu plante si flori ceea ce ne aminteste de Palatul Rundale din Letonia insa la o dimensiune mai redusa.

A doua parte a zilei am rezervat-o pentru a vizita centrul vechi al orasului Tallinn numit  Vanalinn si inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Este împânzit de străzi pietruite şi alei înguste care te conduc spre cele mai fermecătoare grădini. Oraşul Vechi  este separat de restul oraşului de vechi ziduri de apărare, fiind unul dintre cele mai pure oraşe vechi medievale din nordul Europei. De altfel, foarte puţine oraşe din Europa surprind aura Evului Mediu atât de încântător precum o face această capitală.






Intrarea in Vanalinn am facut-o prin poarta Margareta pe strada Pikk. Chiar linga ea se gaseste un turn mare numit Fat Margaret, in traducere Grasana Margareta. Turnul are un diametru de 25m si o grosime a zidurilor de 5m. si a fost o parte a sistemului de aparare al Tallinnului. Orasul vechi are un farmec aparte. In zona aceasta e foarte linistit si putin populat.



Peste citeva zeci de metri dam de o biserica masiva cu un turn foarte inalt. Numele ei aste Sf. Olah. Ea a fost o vreme, in jurul anului 1500, cea mai inalta cladire din lume, turnul ei avind 159m inaltime. Din pacate este inchisa. Actualalul turn masoara doar 124m. In secolul XX sovieticii au folosit clopotnita pe post de turn-radio.

Revenim pe strada Pikk si trecem pe linga fostul Cartier General al KGB. Cladirea se remarca prin faptul ca are ferestrele pivnitei complet zidite cu caramida. Pe frontispiciul ei scrie asa: Aceasta cladire a gazduit cartierul general al organului de oprimare apartinind puterii sovietice de ocupatie. Aici a inceput drumul suferintei pentru mii de estonieni.



Putin mai jos, tot pe strada Pikk se gasesc Cele Trei Surori, un ansamblu de trei case rezidentiale datind din secolul XV.

 



Revenim in strada pe care intrasem si tinem mereu inainte pe drumul pietruit. Locurile incep sa se animeze, intilnim magazine si terase. Poposim in mica si pitoreasca piata Suurgildi. O luam in jos coborind ceva mai abrupt si ne oprim la o grandioasa biserica ruseasca numita Sf. Nicolae. Aceasta a fost distrusa de sovietici intimpul celui de-al doilea Razboi Mondial insa a fost recladita din 1956 si pina in 1984.



In apropiere se gaseste si o veche Manastire Dominicana cunoscuta sub numele de Sf. Ecaterina, findata in 1246. La sud de manastire se gaseste in pasaj ingust, ce poarta tot numele Sf. Ecaterina.  Acesta leaga doua strazi importante din orasul vechi, Vene siMuurivahe. Pe o parte a pasajului sunt expuse citeva pietre funerare ce au fost scoase din manastirea Sf. Ecaterina in timpul unor lucrari de renovare.



Pe un drum ocolit dar la fel de fermecator ajungem in principala piata a orasului, numita Raekoja sau Piata Primariei.

Am uitat sa va spun ca orasul vechi Tallinn este impartit in doua: Orasul de Jos -All-Lin si Orasul de sus - Toompea. Pe măsură ce s-au dezvoltat, atât Oraşul de Sus cât şi Oraşul de Jos,  au căpătat o personalitate diferită: puterile feudale şi ecleziastice locuiau sus, în vreme ce negustorii şi breslaşii, locuiau jos. Abia în secolul al XIX-lea s-au produs schimbări, ambele părţi ale Tallinnului fiind reunite într-un tot armonios.




Aici se poate observa cel mai bine rigoarea şi estetica tipica statelor germanice, căci, timp de câteva secole, oraşul s-a aflat sub stăpânirea nobilimii germane. Influenţele germane şi scandinave s-au răsfrânt în primul rând asupra arhitecturii  caselor îngrijit construite, reamintind de primii lor proprietari.

Timp de şapte secole, inima culturală şi socială a Oraşului de Jos a fost această Piaţă a Primariei. Chiar şi acum piaţa serveşte ca loc de adunare mai ales pentru turiştii. Vara piaţa este plină de terase, iar în timpul iernii, ca în fiecare capitală  europeană este amenajată un tirg de Crăciun.



Ce mi s-a parut insolit este faptul că, în nopţile mai răcoroase de vară, terasele sunt încălzite cu un soi de radiatoare, iar clientii primesc şi pături groase din lână.

Piaţa este înconjurată de căsuţe tare simpatice vopsite în culori pastelate, la parterul cărora se află  de obicei restaurante, cafenele şi baruri irlandeze.

Documentele istorice atestă existenţa unei alte primării care s-ar fi aflat în acelaşi loc la începutul anului 1322, însă actuala structură în stil gotic târziu a fost terminată în 1404.

Turnul mi s-a parut a fi extrem de elegant. In virful sau se afla Bătrânul Thomas – o girueta în formă  de soldat care veghează asupra oraşului încă din 1530, devenind un simbol al oraşului. Turnul primariei este deschis pentru vizitare contra cost insa exista si alte locuri de unde se poate vedea panorama orasului gratis.

Vis-a-vis de Primărie se află Farmacia Primăriei, una dintre cele mai vechi farmacii încă în funcţiune din Europa. A fost menţionată în documente prima dată în 1422. Din 1580 până în 1911, a fost condusă de 10 generaţii ale aceleaşi familii.

La mică distanţă de piaţă, trecând prin pasajul Saiakang ajungem la Biserica Sf. Spirit. În sec. XIII, aici exista şi un azil care îngrijea oamenii bătrâni, săraci şi bolnavi ai oraşului. Clădirea a fost terminată în anii 1360, însă turla a fost înlocuită de multe ori după incendii devastatoare, ultimul având loc în 2002.

Trecerea spre Toompea din Oraşul de Jos este facilitată de două străzi pitoreşti: Pikk jalg ( Piciorul lung ) şi Luhike jalg ( Piciorul scurt ). Aceste nume ciudate au dat ii fac pe unii sa spuna ca orasul Tallinn e schiop.

Noi fiind mai bine antrenati am ales urcarea pe Piciorul Scurt si coborirea pe Piciorul Lung. Incepem a urca pe niste trepte apoi trecem pe un pasaj aflat sub un turn si dam in strada Picior Lung. In citeva minute ajungem in Lossi Plats( Piata Castelului ) unde avem o priveliste de exceptie.



In fata noastra se afla superba catedrala ruseasca Alexandr Nevski cu domuri in forma de bulb de ceapa. Eu o consider cea mai frumoasa cladire din Tallinn.

Printul Alexandr Nevski a fost un lider militar rus ce a ramas in istoria prin victoria asupra cruciatilor germani ce isi aveau bazele in statele baltice. Lupta s-a numit Batalia de pe Gheata si a vut loc in 1242 pe Lacul Peipsi. Povestea a fost ecranizata in 1938 de regizorul Serghei Eisenstein.

Catedrala a fost construită între 1894 şi 1900, structura impresionantă este şi acum cel mai important lăcaş de cult pentru credincioşii ortodocşi ruşi din Tallinn. În timpul construcţiei catedralei, circula un zvon potrivit căruia constructorii care au lucrat la fundaţie ar fi dat peste o uşă din fier pe care scria: "Blestemat fie cel ce-mi va tulbura liniştea".

Povestea a fost interpretată de localnici ca un semn că vechiul mormânt al lui Kalev, rege al mitologiei estone, fusese descoperit .Se spune ca unii dintre muncitori au vrut sa abandoneze lucrarea dupa aceasta intimplare insa au fost repede disciplinati.



Imediat dupa constructie s-au constatat o serie de deficiente ale structurii care a fost in pericol de prabusire. In timp ce rusii acuzau proasta executie, estonienii credeau ca totul se datoreaza blestemului regelui Kalev.

Interiorul catedralei este o bijuterie cu aur, moaste si picturi impresionante. Din pacate nu este permis fotografiatul. Si nu spun mai multe despre asta, cind ajungeti la Tallinn e neaparat de vazut.

În apropiere de catedrală se află castelul Toompea, cetatea de scaun istorică din Estonia şi clădirea aşa-numitului Riigikogu, Parlamentul Estoniei. Castelul datează din 1229, când Cavalerii Sabiei au construit o fortăreaţă pătrată,  înconjurată de un zid din piatră circular. În sec. XIV, aceasta a fost reconstruită ca o fortăreaţă gen mănăstire, având o curte interioară cu ziduri înalte de 20 m şi turnuri în cele patru colţuri, dintre care trei încă mai stau în picioare. Clădirea Parlamentului cu cele trei etaje din curte a fost construită în 1922, pe fundaţia unei mănăstiri.



Iesim din cetate si coborim pe o strada de-a lungul zidurilor cetatii admirind Turnul Hermann. Ne pimbam printr-un parc avind in vedere sa nu ne departam prea tare si sa prindem scarile ce urca spre una din platformele de pe care se poate vedea orasul de la inaltime.





Pentru aceasta e nevoie sa mergem chiar pe o poteca de pamant. Dupa asta ne asteapta o urcare destul de consistenta pe trepte de piatra. Putini sunt cei care o fac in sensul asta. Ajungem la un superb loc de belvedere care aveam sa aflam ca nu e singurul. De sus orasul vechi parca e si mai frumos. Se vede portul care pare pazit de o nava de razboi.

Revenim asadar in Orasul de Sus si ne plimbam pe stradutele mici si inguste. Intimplarea ne duce inca intr-un loc de belvedere. Aici intilnim un domn din Romania, singurul roman vazut in periplul nostru baltic.



Drumul ne aduce linga Catedrala Sf. Maria( sau Dome ) o biserica masiva si impunatoare. Cu toate astea e departe de frumusetea catedralei Alexandr Nevski. In preajma ei mai gasim inca un loc de belvedere dar si de adapost caci suntem binecuvintati cu o scurta repriza de ploaie.

 



Coborim din Toompea pe Piciorul Lung, o strada pietruita, abrupta despre care sa se spune ca este cea mai veche din Tallinn. Piciorul Lung se termina in partea inferioara cu un turn-poarta numit, cum altfel, Turnul Piciorului Lung.





Revenim asadar in Orasul de Jos si ne plimbam iar pe stradutele strimte. Ne atrag atentia o biserica unde astazi se afla Muzeul Niguliste, Piata 20 august si Teatrul Vene.

Revenim pe un alt drum in Piata Primariei unde ne oprim pentru a savura-o pentru ultima data. Din pacate nu prea poti sta in liniste pe o banca fiindca mai tot timpul esti imbiat de cineva sa intri la o terasa ori un restaurant.







Dupa treaba asta iesim iarasi in exteriorul cetatii pe linga strada Kooli pentru a privi pe viu una din imaginile-emblema din Tallinn: turnurile Nunna, Sauna si Kuldjak. In exterior se gaseste parcul Tornide unde este amenajata o alee amuzanta cu tot felul de figuri.





A fost ultimul obiectiv pe care l-am vazut in Tallinn. Am revenit in interiorul zidurilor si am urmat conturul lor pina la Poarta Margareta unde am inchis circuitul.

Maine e o zi pe care o astptam cu nerabdare: vom calatori cu vaporul mare la Helsinki. Dar despre asta cu alt prilej.

 

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017