Estonia, epidodul 2: Velasta, Narva, Tartu, Suur Munamagi

Data publicarii: 02 nov 2015

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Parasim capitala Tallinn pentru a vedea si ceea ce inseamna Estonia rurala, cu natura ei, cu urmele comnusimului, cu viata la granita Marelui URSS.

Ziua va fi un lunga, cu multe obiective de vizitat dar si cu multi km parcursi. Urmatorul loc de cazare e tocmai la Riga. Plecam dimineata pe la ora 7. E lumina de-a binelea si rulam pe o sosea perfecta si pustie cu aspect de autostrada.

Nu e autostrada din doua motive: primul este acela ca din loc in loc se gasesc statii de autobuz. Al doilea este dat de faptul ca la anumite intervale sunt amenajate locuri ce permit intoarcerea. Ne apropiem de Rusia si lucrul acesta se simte numai privind indicatoarele rutiere catre Sankt Petersburg si kilometrii din ce in ce mai putini pina la aceast mare oras pe care visez sa il vizitez cindva.

La un moment dat, inainte de orasul Johvi, iesim de pe soseaua principala si ne indreptam spre nord, catre tarmul Marii Baltice. Personal ma asteptam sa gasesc o sosea care merge pe linga plaja.







Nu a fost deloc asa: drumul merge pe o terasa aflata la inaltime si in general impadurita pe partea cu marea. Din loc in loc insa mai gasim puncte de belvedere si scrutam orizonturile catre larg.

Aceasta linie de coasta alcatuita din stinci ce se ridica pina la 50-60m peste nivelul marii este un monument natural ce a devenit unul dintre simbolurile Estoniei.



In final ajungem aproape de cascada Valaste, cea mai inalta cascada din Estonia. Cascada se afla foarte aproape de malul marii si are cam 30 de metri. Din pacate cind am ajuns noi volumul de apa era foarte mic iar observarea ei, greoaie. Odata au existat niste amenajari: se coborau niste scari metalice in spirala iar apoi se avansa pe un pod aflat chiar in fata cascadei. Astazi legatura intre pod si scari nu mai exista.



Ne continuam drumul pe linga tarm si ajungem in statiunea Toila un loc linistit in ciuda multelor hoteluri si pensiuni. Ce am remarcat aici este ca locurile de cazare se afla la o oarecare distanta unele de altele.

De la Toila iesim iarasi in soseaua principala la est de Johvi. Ceea ce este de spus despre acest oras este faptul ca aici e ultima localitate in care populatia estona este majoritara. Se spune ca aici este adevarata granita a Estoniei. De aici, catre est, populatia dominanta este formata din rusi.

Drumul ne scoate in cale orasul-port Sillmae, o mostra de oras sovietic din anii 50. Intregul oras este o piesa se muzeu a arhitecturii staliniste. Totul s-a pastrat in mod impecabil: blocuri comuniste , strazi, monumente sovietice. Daca te plimbi pe aici si de dupa un bloc iti apare tatuca Stalin ti s-ar parea cel mai firesc lucru din lume.





Sillamäe este unul dintre orașele cele mai enigmatice si captivante. Desi localitatea exista de pe la 1500, aceasta a prins cu adevarat viata abia in perioada sovietica in care a fost centru de extragere si prelucrare a uraniului.  A  fost mult timp închis pentru vizitatori și ținut secret, din cauza funcției sale militar-industriala. La Sillmae s-a construit un centru de cercetare pentru industria nucleara. Cercetarile de aici s-au materializat si in proiecte civile dar si militare.  Spre exemplu in acest oras au fost produse bombe atomice.


 
Cum Sillamäe nu a fost marcat pe hărți timp de o jumătate de secol, mulți oameni nici nu știu că există. În secolul al 18-lea orasul a fost resedinta de vara pentru mulți intelectuali din Estonia și Rusia.

De la Sillmae ne-am indreptat catre orasul de granita Narva, aflat la granita cu Rusia. Orasul este locuit aproape in totalitate de rusi si are im jur de 67 000 de locuitori. Ce am remarcat in drum spre centru a fost numarul mare de mall-uri. Probabil vecinii rusi vin pe aici la shopping.





Trecem pe linga punctul de frontiera si ne gasim un loc de parcare in spatele unui bloc. Apoi ne indreptam catre Castelul din Narva.

Privelistea este una apasatoare: pe malurile riului Narva se gasesc doua castele ce stau fata in fata: Castelul Ivangorod si Castelul Narva, iar intre ele exista un Pod al Prieteniei.







Acest pod caracterizeaza foarte bine situatia relatiilor Europei cu Rusia. Podul Prieteniei ce leaga Narva de Ivangorod este strajuit de garduri de 4m si de sirma ghimpata. Masinile care intra in Rusia stationeaza pe pod si fiecare dintre ele este minutios verificata de functionarii de granita rusi.







 

 



Orasul Narva se afla la 160 de km de Sankt Petersburg, un oras care mi-e drag din scrierile lui Dostoievski. Traeisc cu speranta de a merge odata si acolo. Desi e la mai putin de trei ore de mers cu masina acest lucru nu e posibil acum din cauza conditiilor grele de calatorie impuse de Rusia strainilor.



Pe partea europeana exista un frumos loc de promenada care trece pe sub Podul Prieteniei. Apoi exista posibilitatea de a urca intr-un parc, aflat deasupra, pe stinci. Privelistea e frumoasa poti vedea steagul rusesc fluturind pe Cetatea Ivangorod si pe cel al UE instalat pe Castelul din Narva.

 

Punctul de control UE


Nu am resusit sa ne dam seama daca acest castel este vizitabil. Intre noi si el este strada care duce catre Rusia, cu gardurile de 4m si sirma ghimpata aferenta. Semn ca Razboiul Rece nu s-a terminat. Sau poate a inceput un altul.



De la Narva venim inapoi cam 40 de km pina la Johvi de unde pornim catre sud. Trecem pe linga Lacul Peipsi pe malul caruia se gasesc mai multe statiuni si case de vacanta. Impresia pe care ti-o lasa acest lac este aceea ca te afli undeva pe malul marii, atit este de intins. De fapt, tarmul opus nu ai cum sa il vezi. Mai mult decit atit malul opus este in Rusia.

Urmatorul obiectiv al nostru este orasul Tartu, al doilea ca marime din Estonia, avind o populatie de aproximativ 100 000 de locuitori. Aici se gaseste cea mai mare universitate din tara. Se spune despre Tartu ca este cel mai vechi oras al Estoniei.

Intram si gasim dupa ceva cautari un loc de parcat gratis in centru. Partea care merita vazuta nu se intinde pe o suprafata prea mare, asadar in trei-patru ore il poti vedea in liniste.

Considerat de mulţi  locuitori drept capitala spirituală a Estoniei, Tartu are nenumărate clădiri din lemn şi străzi sale încântătoare, cu aspect de secol 19. Este strabatut de riul Emajogi pe o lungime de 10 kilometri si care leagă oraşul de două dintre cele mai mari lacuri din Estonia.



Pentru a ajunge in zona centrala trebuie sa strabatem un parc si apoi sa trecepem peste riu peste podul arcuit Kaarsild. Imediat ne trezim in Piata Primariei, principalul loc de intilnire din oras.







Pe latura opusa gasim cladirea Primariei ce dateaza din 1798. Turnul cu ceas gri a fost adaugat ulterior, in secolul XIX. In fata Primariei se gaseste o fintina arteziana unde un cuplu se saruta sub o umbrela. Statuia este un simbol al populatiei( de circa 25 % ) de studenti din Tartu. Este de data recenta, din 1999 si a devenit rapid un reper important al orasului.



De-a lungul marginii nordice a pietei se insiruie cladiri frumoase in culori pastelate. Cea mai notabila dintre ele este Casa Inclinata, ce dateaza de la 1793. Ridicata pe vechiul zid al orasului si partial pe o mlasina care mai tirziu a secat, aceasta e inclinata vizibil catre stinga. Ea gazduieste astazi Galeria de Arta Kivisilla.









Din Piata Primariei ne indreptam pe o strada pietonala catre cea mai faimoasa biserica din Tartu, numita Sf. Ioan, construita din caramida rosie in stil gotic in secolul XIV. Biserica aceasta se deosebeste de multe altele prin nenumaratele sculpturi mici din teracota.







De la aceasta biserica trecem pe strada Ulikooli acolo unde se afla principala cladire a universitatii. Aceasta se remarca prin sase coloane inalte. Avem norocul sa nimerim, ca si la Vilnius, in ziua in care absolventii au cursul festiv. In fata acestei cladiri este mare forfota, sute de tineri emotionati, parinti si profesori se felicita.



Linga aceasta cladire se afla o alrta foarte interesanta. La fereste sunt fotografii cu profesorii de la universitate care isi urmaresc studentii si pe stazi. Astazi aceasta gazduieste Muzeul De Arta, unde puteti vedea o sala de concerte, o colectie de reporduceri ale unor statui clasice si… o carcera pentru studenti. Acestia ajungeau aici in urma unor comportamente neadecvate, cum erau duelurile ori insultele.

In Tartu se mai gaseste un Muzeu al KGB, gazduit de cladirea ce a fost sediul temutului organ de represiune sovietic intre  anii 1940 si 1950. Bineinteles aici se pot vedea lucruri legate de represiune si de miscarea estona de rezistenta.





Revenim in Piata Primariei si urcam pe dealul Toome. Straduta ne duce in sus si ne urca pe sub Podul Ingerilor. Pe deal este amenajat Parcul Toomemagi in stil englezesc.



Pe colina se remarca Observatorul, care era dotat cindva cu cel mai mare telescop din lume.

Aproape de el exista si Podul Diavolului. Acesta poarta numele unui profesor din Germania, Mannteuffel al carui nume, se aseamana cu  cuvintul german Diavol.



In Parcul Toomemagi se gasesc o serie de statui infatisind oameni care au legatura cu Universitatea din Tartu. Primavara exista traditia ca studentii de la biologie sa spele cu sampanie capul ginditorului Karl Ernst von Baer, profesor ce a avut legaturi cu Darwin.

Monumentul profesorului Kristjan Jaak este infatisat cu bastonul in mina, deoarece legenda spune ca ar fi mers pe jos 250km, de la Riga si Pina la Tartu. Acest profesor este primul estonian care a intrat la universitate.



Linga statuia lui Baer se afla Coltul Romantic. Acesta consta intr-o movila de piatra numita Delaul Sarutului in virful careia mirele trebuie sa isi duca mireasa in brate, o punte a suspinelor si o Piatra de Sacrificiu unde cei a caror iubire nu este impartasita pot lasa o rugaciune pentru zeii antici.



Coborim dealul si revenim in Piata Primariei. Ne indreptam catre masina si plecam in directia orasului Voru. De acolo peisajul se schimba: drumul incepe sa urce, apar serpentine. Semn ca ne apropiem de o zona mai inalta.



Ne oprim intr-o parcare unde gasim niste harti. Suntem aproape de cel mai inalt punct din Estonia, Suur Munamagi aflat la o altitudine de 318m. Virful este in mijlocul padurii si estonii au ales o cale insolita de a-l pune in valoare.











Se urca pe niste scari abrupte care au din cind in cind cite un loc de popas. Cind ajungi pe virf vezi minunea: pe Suur Munamagi a fost construit un turn-observator inalt de 35m. Adica numai bine cit sa depaseasca inaltimea copacilor si sa iti permita sa te uiti in cele 4 zari.



Accesul in turn e pe bani. 4 euro pentru cei care vor sa urce pe jos, 6 euro pentru cei care vor cu liftul. Noi am urcat pe jos si bine am facut. La fiecare etaj poti afla informatii despre zona, exista fotografii, panouri informative interactive.


Pina la ultimul etaj se urca pe scari de beton. Apoi o scurta scara de metal de poarta pe acoperis, in aer liber. Suur Munanagi se afla la granita a trei state. De sus de pe platforma poti privi in trei tari: Rusia, Letonia si evident Estonia.

Savuram din plin momentul mai ales ca probabil suntem printre putinii romani care au ajuns aici.

Si cu asta ne despartim si de Estonia. Urmeaza un drum lung spre casa insa cu o oprire la Riga si cu citeva zile in Polonia.

 





Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017