Polonia: la pas prin Cracovia si prin minele de sare Wieliczka

Data publicarii: 02 dec 2015

Cracovia este al doilea oraș ca mărime și unul dintre cele mai vechi din Polonia. Situat pe riul Vistula în regiunea istorică Polonia Mică, orașul datează din secolul al VII-lea. Cracovia a fost de-a lungul vremurilor unul dintre cele mai de seamă centre culturale, academice și artistice ale țării și este unul dintre principalele centre economice ale ei.

A fost capitala Poloniei între 1038 și 1569, apoi a Uniunii Polono-Lituaniene între 1569 și 1596; a Marelui Ducat al Cracoviei între 1846 și 1918; și a voievodatului Cracoviei din secolul al XIV-lea până în 1999. Din 1999, este reședința voievodatului Polonia Mică.

Am ajuns in Cracovia seara cind tocmai incepuse o ploaie marunta. Ne-am cazat la o pensiune cocheta dintr-un cartier linistit.



Dimineata am plecat pe jos catre zona centrala. Am facut cam 20 de minute pina la intrarea in cetate. Pe strada Szpitalna ne atrage imediat atentia o cladire frumoasa, Teatrul din Cracovia. In fata ei sunt citiva oameni imbracati in costume de epoca.

Dupa o plimbare agreabila de citeva minute ajungem intr-un loc magnific: Piata Centrala din Cracovia, fara indoiala una dintre cele mai frumoase piete din Europa. Cind ajungi aici, nici nu stii cu ce sa incepi.

Dupa ce ne uitam de jur-imprejura si ne facem ordine in ginduri o luam metodic.

In mijlocul pietei se gaseste o cladire lunga, cu un nivel, numita Hala Postavarilor sau Sukiennice, reconstruită în 1555 în stil renascentist, având o mansardă frumoasă decorată cu măști sculptate. Se pare ca pentru aceste masti au pozat la vremea respectiva cei mai distinsi cetateni ai Cracoviei.

Pe o parte a Sukiennice este Turnul Primăriei, pe cealaltă parte Biserica Sf. Wojciech (Sf. Adalbert) datind din secolul al X-lea și Monumentul lui Adam Mickiewicz din 1898 poet, dramaturg si eseist. Un fel de Eminescu polonez.





 

Deasupra pieței se ridică turnurile Bazilicii Sf. Maria, o biserică construită în secolul al XIII-lea în stil gotic din cărămidă și reconstruită în secolul al XIV-lea. Are o înălțime de 80 m. Este renumită pentru altarul său din lemn sculptat de maestrul cioplitor Veit Stoss.

În fiecare oră se cântă la trompetă un semnal numit Hejnal Mariacki din turnul cel mai înalt. Melodia se întrerupe brusc pentru a comemora trompetistul din secolul al XIII-lea, care în timp ce încerca să alarmeze orașul despre atacul mongol iminent, a fost ucis cu o săgeată trasă în gât.

Bazilica Sf. Maria, a servit de asemenea, ca un model arhitectural pentru multe dintre bisericile care au fost construite de către diaspora poloneză din străinătate. Biserica Sf. Mihail și Sf. Ioan Cantius în Chicago a fost proiectata în așa-numitul stil a catedralelor poloneze.
Pentru a vizita Bazilica Sf. Maria exista doua variante: cine vrea sa o viziteze fara sa plateasca poate intra pe poarta dinspre piata insa accesul este permis doar pina la jumatatea bisericii si este destinat celor ce doresc sa se roage. Cei ce vor sa o vada in intregime intra prin lateral si trebuie sa cumpere bilet de intrare.

Piața principală din Cracovia a fost proiectată în forma de patrat cu latura de 200m. In Europa doar Piata San Marco din Venetia este mai mare. Fiecare latură a pieței repetă un model de trei străzi uniform distribuite pe latură, perpendiculare pe laturi, excepție făcând strada Grodzka, care este mult mai veche și leagă Piața Principală de Castelul Wawel.

Inițial, piața a fost plină cu tarabe mici și clădiri administrative, având o stradă circulară în jurul acesteia. Regele Cazimir al III-lea cel Mare, a fost cel care construit Sukiennice în stil gotic și Primăria care au umplut aproape un sfert din piață.

Plecam apoi pe strada Grodzka spre Castelul Regal Wawel. Ne atrag atentia o gramada de agentii turistice si de afise care te imbie sa mergi la Auschwitz sau la minele de sare Wieliczka.

Personal nu am nici o tragere de inima sa merg la Auschwitz pentru ca mi se pare un loc deprimant. In plus atita s-a facut caz de Holocaust incit mi s-a acrit. Daca faceti un studiu o sa vedeti ca numarul victimelor a scazut drastic in ultimele zeci de ani, ca suprafata celor doua lagare naziste este surprinzator de mica.

Ca fapt divers pina in 1992 se spunea ca la Auscwitz au murit 4,1 milioane de oameni. In 1992 numarul a fost rectificat: 1,1 milioane. Trei milioane la sufelte cred ca au disparut din pix. In plus am citit ca pe una din placutele comemorative afisate de la Auschwitz se spune ca cel mai mare numar de oameni executati intr-o zi a fost 12. Daca stam sa facem niste calcule simple nu ne ies nici alea 1,1 milioane.

Ce ma deranjeaza cu adevarat in toata povestea asta despre Holocaust este urmatorul fapt: despre gulagul rusesc in care au murit mult mai multi oameni, care a functionat zeci de ani( si nu 3-4 ca Auschwitz ), in care lagarele se intindeau pe sute de km patrati nu se vorbeste aproape deloc. E o mare necunoscuta.

Evreii au fost intr-adevar cel mai mult afectati de Holocaust insa procentul lor este sub 60% din totalul celor ce au fost actori in aceasta oroare.

PS: Nu sunt antisemit dar nici sa fiu mintit in fata nu imi place! Parerea mea este ca evreii si americanii au un PR al naibii de bun, spre deosebire de rusi.

In schimb Minele de Sare de la Wieliczka trebuie vazute, sunt un monument UNESCO de prim rang. Ne interesam de programul de vizitare si de pret. Ne miram cind ni se spune ca vizita o sa dureze cam trei ore.



Dar pina atunci ne concentram de ceea ce mai e de vazut in Cracovia. Pornim pe strada Grodzka si ne oprim in fata statuii Papei Ioan Paul al II-lea. Acesta este un personaj important iar polonezii in general si locuitorii Cracoviei in special au facut un adevarat cult pentru acesta. Acest papa se spune ca a avut un rol important in caderea Cortinei de Fier. Inainte de a fi inscaunat papa, Ioan Paul al II-lea a fost Episcop de Cracovia. Universitatea din oras in poarta acum numele.

Vis-a-vis de Universitate se gaseste biserica Sf. Apostoli Petru si Pavel a carei poarta te impresioneaza prin numeroasele ei statui care ii reprezinta pe cei 12 apostoli..

Chiar linga se mai gaseste o biserica celebra din oras, Sf. Andrei. Aceasta este incorporata intr-un zid ce proteja odata o manastire.

Incet-incet ajungem si in apropierea palatului regal. Acesta e aflat pe o colina si nevoie sa urci citeva trepte. Inainte de a face asta intram si in impunatoarea biserica Sf. Bernardin aflata la baza colinei.

Castelul e de dimensiuni mari si se viziteaza pe bucati. Fiind luni la casa de bilete primim trei vesti:
unele parti sunt inchise
alte parti sunt deschise si se pot vizita gratis
alte parti sunt deschise si se pot vizita contra cost.

Alegem sa vedem tot ce se poate gratis si platim si intrare pentru catedrala Sf. Wawel.

Mai intai am fost la o expozitie intitulata Comorile Coroanei si Arme si Armuri. Ne-am plimbat prin tot felul de sali unde au fost expuse o serie de obiecte interesante. Printre acestea tezaurul coroanei, sabia cu care erau incoronati regii polonezi, diverse obiecte ce au apartinut monarhilor si familiilor acestora.

De asemenea exista o gramada de sabii, armuri, pusti si alte obiecte folosite in lupta.

Apoi am intrat la o expozitie arheologica, numita Wawelul Pierdut, unde sunt expuse tot felul de obiecte gasite de arheologi dupa ce au explorat colina castelului.

Din pacate Apartamentele Regale si expozitia de arta orientala au fost inchise.





 

Ne-am indreptat apoi atentia si pasii catre catedrala.

Catedrala Wawel este o biserică romano-catolică localizată pe Dealul Wawel. De mai mult de 900 de ani, aceasta este un sanctuar național polonez și în mod tradițional a servit ca loc de încoronare a monarhilor polonezi. A fost si Catedrala Arhidiecezei de Cracovia.

Papa Ioan Paul al II-lea a oficiat prima sa Liturghie în calitate de preot în cripta catedralei la 2 noiembrie 1946.
Altarul principal, situat în absidă, a fost comandat în jurul anului 1650 de către episcopul Piotr Gembicki și creat de către Giovanni Battista Gisleni. Pictura altarului cu Hristos Răstignit, a fost făcută de Marcin Blechowski este din secolul al XVII-lea.

Peste altarul principal se află un baldachin înalt de marmură neagră susținut de patru piloni, concepuți de către Giovanni Battista Trevano și Matteo Castelli între 1626 și 1629. Sub boltă este plasat un sicriu de argint al protectorul național, sfântul Stanislau(Stanisław), creat între 1669-1671, după ce cel anterior (donat în 1512 de către regele Sigismund I cel Bătrân), a fost furat de suedezi în 1655.

Cel mai remarcabil obiect din catedrală este probabil Crucifixul lui Iisus Hristos cel Negru, în stil gotic, înalt de 4 metri. Potrivit legendei, tânăra și pioasa regină Jadwiga se ruga adesea în fața crucifixului, iar în timpul acestor rugăciuni Iisus i s-ar fi adresat de mai multe ori. Regina Jadwiga a fost canonizată în anul 1997.

Catedrala Wawel a fost principalul loc de înmormântare pentru monarhii polonezi din secolul al XIV-lea. Ca atare, acesta a fost extinsă și modificată în mod semnificativ si s-au adăugat mai multe capele funerare.

Capela lui Sigismund, sau Capela Zygmunt învecinată cu peretele sudic al catedralei, este una dintre piesele cele mai importante ale arhitecturii din Cracovia și, probabil, „cel mai bun exemplu din arhitectura renascentistă din afara Italiei”. Finanțată de către Sigismund I cel Bătrân, a fost construită între 1517 și 1733 de către Bartolomeo Berrecci, un arhitect florentin renascentist, care a petrecut cea mai mare parte a carierei sale în Polonia.

O capelă cu baza pătrată cu o cupola de aur, adăpostește mormintele fondatorului său și copiilor săi, Regele Sigismund II August și Anna Jagiellon.

În cripta de sub Catedrala Wawel se află mormintele regilor polonezi, eroilor naționali, generalilor și revoluționarilor, poetilor.

Papa Ioan Paul al II-lea a luat în calcul posibilitatea de a fi îngropat acolo. Oamenii din Polonia au sperat că, in conformitate cu un obicei străvechi, inima lui va fi adusă acolo și va fi păstrată alături de rămășițe marilor domnitori polonezi. (Ioan Paul al II-lea a fost îngropat sub Bazilica Sf. Petru, loc traditional de inmormintare pentru papi.)

La final am urcat in turnul catedralei. Pentru acest lucru a fost creat un traseu cu sens unic pentru urcare si coborire. Si imediat ne-am dat seama de ce. Scarile sunt extrem de inguste si de abrupte. Un flux mare de vizitatori nu poate fi dirijat in alt mod.

De sus se vede frumos orasul. O legenda locala spune ca trebuie sa pui mina pe clopot si sa iti pui o dorinta.



Parasim castelul si revenim in Piata Mare a orasului pe care o gasim foarte animata de data asta. E plin de oameni, de trasuri cu cai frumosi, de artisti stradali imbracati in cele mai nastrusnice costume.

Iesirea din vechea cetate o afcem pe linga Poarta Florian si turnul de paza. Sf. Florian este socotit ocrotitorul Poloniei iar moastele sale se gasesc in Cracovia intr-o biserica al carei hram ii este dedicat.

Revenim la locul de cazare ne luam masina si plecam spre mica localitate Wieliczka, aflata la 15 km de Cracovia. Orasul gazduieste un monument deosebit UNESCO si de prin rang in Europa: minele de sare.

De cum intram in oras tot felul de indivizi ne invita sa parcam in diverse locuri, bineinteles contra cost. Si pretul nu era chiar modic. Exista insa si parcari gratuite extrem de aproape de intrarea in mina. Totul e sa ai rabdare si sa cauti putin.

Biletele la mina de sare nu nunt ieftine pentru straini( un bilet costa 80 zloti, aproximativ 84 de lei ) Polonezii in schimb platesc doar 55 zloti. Trebuie sa spui ce limba vorbesti si esti repartizat la un anume ghid care intra cu grupul in mina la o anumita ora. Vizita dureaza cam 3 ore. Da, ati citit bine.

Noi am intrat cu ultimul ghid de limba engleza, iar vizita a inceput la ora 16. Primim la intrare niste dispozitive si niste casti in care vom auzi tot ce vorbeste ghidul.

Coborim pe scari de lemn zeci de metri sub pamint. Din cind in cind facem cite o pauza in care ni se prezinta povestea minelor de sare.

Mina a fost construită în secolul al XIII-lea și a produs sare de masă continuu până în anul 2007, fiind una dintre cele mai vechi mine aflate în exploatare.

Exploatarea comercială a fost întreruptă în 1996 din cauza prețurilor mondiale mici ale sării și a unei inundații le din mină.

Atracțiile minei includ zeci de statui, trei capele și o întreaga catedrală, toate sculptate în sare de mineri. Cele mai vechi sculpturi sunt completate de noile sculpturi realizate de artiștii contemporani.

Un număr de săli sunt dedicate personalităților religioase și politice ale Poloniei, având importanță istorică. Cea mai impresionantă este sala Kunegunda, pe podeaua căreia sunt sculptați diverși pitici, imitând munca minerilor și constituind un omagiu adus acestora și folclorului polonez.

Aproximativ 1.2 milioane de oameni vizitează salina Wieliczka în fiecare an.

Mina de sare e un adevarat oras subteran cu nenumarate sali, galerii si lacuri.

Legenda spune că, demult, o prințesă unguroaică, pe nume Kinga, în timp ce se afla în călătorie de nuntă cu soțul său, contele Boreslaw, spre Polonia, a aruncat inelul de logodnă într-o mină de sare. Odată ajunsă în Polonia, prințesa le-a poruncit minerilor din Wieliczka să sape un puț în pământ. Acesta a fost făcut - spune legenda - și, în primul bulgăre de sare scos la suprafață a fost descoperit inelul prințesei Kinga.

Această legendă marchează perioada de început a așezării miniere. În secolul IX, la Wieliczka a fost săpată o capelă de sare, în amintirea prințesei Kinga, chiar în incinta salinei. Păstrând modelul bisericilor obișnuite, capela, aflată la circa 100 de metri sub pământ, este executată dintr-un bloc masiv de sare și are lungimea de 55 de metri, lățimea de 18 metri și înălțimea de 12 metri. În această capelă se află altare, vitralii și sculpturi, toate făcute din sare, cu ajutorul unor unelte, executate tot din sare. Cel care a realizat picturile din biserica de lemn Sfântul Sebastian din centrul orașului, a imortalizat într-una din lucrările sale, momentul în care prințesa Kinga le dăruiește locuitorilor acestei mici localități bogăția "aurului alb".

Construcția, datând din secolul al XVI-lea, este împodobită cu un altar ornamentat în stil baroc. Pentru regatul polonez, dezvoltarea exploatării de sare, începută cu trei secole în urmă, a constituit baza evoluției sale economice ulterioare. Cazimir cel Mare a hotărât ca fiecare localitate în care se exploata sarea să construiască sisteme de apărare. El a intuit de altfel importanța strategică a acestor exploatări în contextul șanselor economice care se întrevedeau pentru Polonia.

Intuiția sa s-a adeverit, dat fiind faptul că o treime din bogăția acumulată de Coroana poloneză din timpul său, a fost constituită din exportul cu sare, provenind din exploatările situate la marginea arcului carpatic. Vechea denumire latină a așezării, "Magnum sal", este amintită în scrieri istorice datând din anul 1289, când Ducele Henryk al IV-lea Probul a ridicat așezarea Wieliczka la rang de oraș. Ulterior, polonezii au tradus în limba lor denumirea acestei așezări - "Wielka sol" (Sarea mare).

În decursul celor șase sute de ani de activitate, minerii au scos la suprafață o cantitate de 26 de milioane de metri cubi de sare. După ultimele măsurători efectuate, fosta exploatare de sare este un adevărat labirint, format din puțuri și galerii cu o adâncime de 300 metri și o lungime a galeriilor care însumează 200 de kilometri.

Cea mai mare colecție de ustensile și utilaje din Europa se află în această salină. O retrospectivă asupra acestei colecții creează o imagine concretă despre tehnica folosită în domeniu, din epoca medievală și până în zilele noastre. Aici se disting unstensile ca târnăcoape, zdrobitoare, cabestane verticale acționate prin tractare, de animale, cu care se scotea sarea la suprafață.

Pentru transportul sării s-au folosit, mai târziu, vagoneți de cale ferată, trași de cai. Abia în secolul al XIX-lea, cu ocazia vizitei Împăratului Franz Joseph I, a fost pus în funcțiune un mic trenuleț. O expoziție aflată la o adâncime de 136 metri oferă vizitatorilor de astăzi un istoric al progreselor făcute în decursul anilor în ceea ce privește: transportul, iluminatul, aerisirea și eliminarea apei.

Mina de sare Wieliczka ajunge la o adâncime de 327 de metri și are o lungime de peste 287 km lungime. Roca de sare este în mod natural de culoare gri în diverse nuanțe, care seamănă cu granitul neșlefuit, mai degrabă decât aspectul alb sau cristalin la care mulți vizitatori s-ar putea aștepta.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, puțurile au fost folosite de către naziști pentru diverse industrii de război. Salina are un lac subteran, și noile exponate de istorie a mineritului de sare, precum și un traseu turistic de 3,5 km (mai puțin de 2% din lungimea de pasaje mină), care include statui istorice și figuri mitice sculptate în sare în trecutul îndepărtat. Sculpturile mai recente au fost modelate de artiști contemporani.

De la începutul activității sale, mina a fost supusă unui regim deosebit de drastic în privința exploatării, utilizându-se cele mai noi tehnici în domeniu. Ulterior restaurată identic cu cea inițială, salina are astăzi, în principal, destinația de muzeu. Numai o mică parte dintre cei angajați aici lucrează ca mineri.

Cea mai mare parte a incintelor subterane au fost transformate, una în cafenea, o alta în cinematograf, exista chiar și un oficiu poștal. Din anul 1964, în salină, la adâncimea de 211 metri, funcționează un sanatoriu. Mulți bolnavi, suferind de afecțiuni ale căilor respiratorii vin la Wieliczka, la tratament. Aerul conținut de galeria numărul 5, lipsit de bacterii, le este benefic acestor pacienți pentru ameliorarea afecțiunilor de care suferă.

Mina Wieliczka este adesea menționată ca și "Catedrala de sare subterană din Polonia." În 1978 a fost pusă pe lista inițială UNESCO a Patrimoniului Mondial. Chiar și cristalele de candelabre sunt realizate din sare, care a fost dizolvat și reconstituit pentru a obține un aspect clar, ca sticla.

Printre vizitatorii notabili al Salinei au fost Nicolaus Copernicus, Johann Wolfgang von Goethe, Alexander von Humboldt, Fryderyk Chopin, Dmitri Mendeleev, Karol Wojtyla (mai târziu Papa Ioan Paul al II-lea), fostul președinte SUA Bill Clinton și mulți alții.

Alte date statistice:
Lungime totală a galeriilor: circa 300 km
Număr de săli : 2040
Număr de puțuri: 9
Adâncime puțuri : până la 327 m

Asadar Minele de sare de la Wieliczka sunt un imens oras subteran in care te poti pierde cu usurinta daca nu ar fi ghidul.

La un moment dat ghidul paraseste grupul in zona cu restaurantul si locurile de joaca pentru copii. Practic dupa aceea poti sta acolo cit vrei.

Iesirea din mina isi are si ea povestea sa: trebuie sa mergi intr-un anume loc unde vei fi preluat de un alt ghid. Acesta te va conduce mai apoi la o capela mica aflata la un nivel mai jos. Iar dupa asta urmeaza un drum de citiva kilometri pe care il strabati pe jos pina la un lift. Treci printr-o gramada de usi masive si grele si de multe ori ai senzatia ca drumul nu se mai termina.

Un lift mare si modern ne readuce la suprafata unde avem parte de o noua surpriza. Locul nu seamana deloc cu cel prin care am intrat in mina. Dar cu ocazia asta facem o plimbare prin orasul de la suprafata.

De aici ne indreptam catre Zakopane o statiune montana celebra in Europa si punct important de plecare pe traseele din Muntii Tatra.

 







Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017