Polonia: la pas prin Cracovia și prin minele de sare Wieliczka
Data publicării: 02 dec 2015
Cracovia este al doilea oraș ca mărime și unul dintre cele mai vechi din Polonia. Situat pe râul Vistula în regiunea istorică Polonia Mică, orașul datează din secolul al VII-lea. Cracovia a fost de-a lungul vremurilor unul dintre cele mai de seamă centre culturale, academice și artistice ale țării și este unul dintre principalele centre economice ale ei.
A fost capitala Poloniei între 1038 și 1569, apoi a Uniunii Polono-Lituaniene între 1569 și 1596; a Marelui Ducat al Cracoviei între 1846 și 1918; și a voievodatului Cracoviei din secolul al XIV-lea până în 1999. Din 1999, este reședința voievodatului Polonia Mică.
Am ajuns în Cracovia seara când tocmai începuse o ploaie măruntă. Ne-am cazat la o pensiune cochetă dintr-un cartier liniştit.
Dimineaţa am plecat pe jos către zona centrală. Am făcut cam 20 de minute până la intrarea în cetate. Pe strada Szpitalna ne atrage imediat atenţia o clădire frumoasă, Teatrul din Cracovia. În faţa ei sunt câţiva oameni îmbrăcaţi în costume de epocă.
După o plimbare agreabilă de câteva minute ajungem într-un loc magnific: Piaţa Centrală din Cracovia, fără îndoială una dintre cele mai frumoase pieţe din Europa. Când ajungi aici, nici nu ştii cu ce să începi.
După ce ne uităm de jur-imprejur şi ne facem ordine în gânduri o luăm metodic.
În mijlocul pieţei se găseşte o clădire lungă, cu un nivel, numită Hala Postăvarilor sau Sukiennice, reconstruită în 1555 în stil renascentist, având o mansardă frumoasă decorată cu măști sculptate. Se pare că pentru aceste măşti au pozat la vremea respectivă cei mai distinşi cetăţeni ai Cracoviei.
Pe o parte a Sukiennice este Turnul Primăriei, pe cealaltă parte Biserica Sf. Wojciech (Sf. Adalbert) datând din secolul al X-lea și Monumentul lui Adam Mickiewicz din 1898 poet, dramaturg şi eseist. Un fel de Eminescu polonez.
Deasupra pieței se ridică turnurile Bazilicii Sf. Maria, o biserică construită în secolul al XIII-lea în stil gotic din cărămidă și reconstruită în secolul al XIV-lea. Are o înălțime de 80 m. Este renumită pentru altarul său din lemn sculptat de maestrul cioplitor Veit Stoss.
În fiecare oră se cântă la trompetă un semnal numit Hejnal Mariacki din turnul cel mai înalt. Melodia se întrerupe brusc pentru a comemora trompetistul din secolul al XIII-lea, care în timp ce încerca să alarmeze orașul despre atacul mongol iminent, a fost ucis cu o săgeată trasă în gât.
Bazilica Sf. Maria, a servit de asemenea, ca un model arhitectural pentru multe dintre bisericile care au fost construite de către diaspora poloneză din străinătate. Biserica Sf. Mihail și Sf. Ioan Cantius în Chicago a fost proiectată în așa-numitul stil a catedralelor poloneze.
Pentru a vizita Bazilica Sf. Maria exista două variante: cine vrea să o viziteze fără să plătească poate intra pe poarta dinspre piaţă însă accesul este permis doar până la jumătatea bisericii şi este destinat celor ce doresc să se roage. Cei ce vor să o vadă în întregime intra prin lateral şi trebuie să cumpere bilet de intrare.
Piața principală din Cracovia a fost proiectată în formă de pătrat cu latura de 200m. În Europa doar Piaţa San Marco din Veneţia este mai mare. Fiecare latură a pieței repetă un model de trei străzi uniform distribuite pe latură, perpendiculare pe laturi, excepție făcând strada Grodzka, care este mult mai veche și leagă Piața Principală de Castelul Wawel.
Inițial, piața a fost plină cu tarabe mici și clădiri administrative, având o stradă circulară în jurul acesteia. Regele Cazimir al III-lea cel Mare, a fost cel care construit Sukiennice în stil gotic și Primăria care au umplut aproape un sfert din piață.
Plecăm apoi pe strada Grodzka spre Castelul Regal Wawel. Ne atrag atenţia o grămadă de agenţii turistice şi de afişe care te îmbie să mergi la Auschwitz sau la minele de sare Wieliczka.
Personal nu am nici o tragere de inimă să merg la Auschwitz pentru că mi se pare un loc deprimant. În plus atâta s-a făcut caz de Holocaust încât mi s-a acrit. Dacă faceţi un studiu o să vedeţi că numărul victimelor a scăzut drastic în ultimele zeci de ani, că suprafaţa celor două lagăre naziste este surprinzător de mică.
Ca fapt divers până în 1992 se spunea că la Auscwitz au murit 4,1 milioane de oameni. În 1992 numărul a fost rectificat: 1,1 milioane. Trei milioane la sufelte cred că au dispărut din pix. În plus am citit că pe una din plăcuţele comemorative afişate de la Auschwitz se spune că cel mai mare număr de oameni executaţi într-o zi a fost 12. Dacă stăm să facem nişte calcule simple nu ne ies nici alea 1,1 milioane.
Ce mă deranjează cu adevărat în toată povestea asta despre Holocaust este următorul fapt: despre gulagul rusesc în care au murit mult mai mulţi oameni, care a funcţionat zeci de ani( şi nu 3-4 ca Auschwitz ), în care lagărele se întindeau pe sute de km pătraţi nu se vorbeşte aproape deloc. E o mare necunoscută.
Evreii au fost într-adevăr cel mai mult afectaţi de Holocaust însă procentul lor este sub 60% din totalul celor ce au fost actori în această oroare.
PS: Nu sunt antisemit dar nici să fiu minţit în faţă nu îmi place! Părerea mea este că evreii şi americanii au un PR al naibii de bun, spre deosebire de ruşi.
În schimb Minele de Sare de la Wieliczka trebuie văzute, sunt un monument UNESCO de prim rang. Ne interesăm de programul de vizitare şi de preţ. Ne mirăm când ni se spune că vizita o să dureze cam trei ore.
Dar până atunci ne concentrăm de ceea ce mai e de văzut în Cracovia. Pornim pe strada Grodzka şi ne oprim în faţa statuii Papei Ioan Paul al II-lea. Acesta este un personaj important iar polonezii în general şi locuitorii Cracoviei în special au făcut un adevărat cult pentru acesta. Acest papa se spune că a avut un rol important în căderea Cortinei de Fier. Înainte de a fi înscăunat papă, Ioan Paul al II-lea a fost Episcop de Cracovia. Universitatea din oraş în poartă acum numele.
Vis-a-vis de Universitate se găseşte biserica Sf. Apostoli Petru şi Pavel a cărei poarta te impresionează prin numeroasele ei statui care îi reprezintă pe cei 12 apostoli..
Chiar lângă se mai găseşte o biserică celebră din oraş, Sf. Andrei. Aceasta este încorporată într-un zid ce proteja odată o mănăstire.
Încet-încet ajungem şi în apropierea palatului regal. Acesta e aflat pe o colină şi nevoie să urci câteva trepte. Înainte de a face asta intrăm şi în impunătoarea biserica Sf. Bernardin aflată la baza colinei.
Castelul e de dimensiuni mari şi se vizitează pe bucăţi. Fiind luni la casa de bilete primim trei vesti:
- unele părţi sunt închise
- alte părţi sunt deschise şi se pot vizita gratis
- alte părţi sunt deschise şi se pot vizita contra cost.
Alegem să vedem tot ce se poate gratis şi plătim şi intrare pentru catedrala Sf. Wawel.
Mai întâi am fost la o expoziţie intitulată Comorile Coroanei şi Arme şi Armuri. Ne-am plimbat prin tot felul de săli unde au fost expuse o serie de obiecte interesante. Printre acestea tezaurul coroanei, sabia cu care erau încoronaţi regii polonezi, diverse obiecte ce au aparţinut monarhilor şi familiilor acestora.
De asemenea există o grămadă de săbii, armuri, puşti şi alte obiecte folosite în luptă.
Apoi am intrat la o expoziţie arheologică, numită Wawelul Pierdut, unde sunt expuse tot felul de obiecte găsite de arheologi după ce au explorat colina castelului.
Din păcate Apartamentele Regale şi expoziţia de artă orientală au fost închise.
Catedrala Wawel este o biserică romano-catolică localizată pe Dealul Wawel. De mai mult de 900 de ani, aceasta este un sanctuar național polonez și în mod tradițional a servit ca loc de încoronare a monarhilor polonezi. A fost şi Catedrala Arhidiecezei de Cracovia.
Papa Ioan Paul al II-lea a oficiat prima sa Liturghie în calitate de preot în cripta catedralei la 2 noiembrie 1946.
Altarul principal, situat în absidă, a fost comandat în jurul anului 1650 de către episcopul Piotr Gembicki și creat de către Giovanni Battista Gisleni. Pictura altarului cu Hristos Răstignit, a fost făcută de Marcin Blechowski este din secolul al XVII-lea.
Peste altarul principal se află un baldachin înalt de marmură neagră susținut de patru piloni, concepuți de către Giovanni Battista Trevano și Matteo Castelli între 1626 și 1629. Sub boltă este plasat un sicriu de argint al protectorul național, sfântul Stanislau(Stanisław), creat între 1669-1671, după ce cel anterior (donat în 1512 de către regele Sigismund I cel Bătrân), a fost furat de suedezi în 1655.
Cel mai remarcabil obiect din catedrală este probabil Crucifixul lui Iisus Hristos cel Negru, în stil gotic, înalt de 4 metri. Potrivit legendei, tânăra și pioasa regină Jadwiga se ruga adesea în fața crucifixului, iar în timpul acestor rugăciuni Iisus i s-ar fi adresat de mai multe ori. Regina Jadwiga a fost canonizată în anul 1997.
Catedrala Wawel a fost principalul loc de înmormântare pentru monarhii polonezi din secolul al XIV-lea. Ca atare, acesta a fost extinsă și modificată în mod semnificativ şi s-au adăugat mai multe capele funerare.
Capela lui Sigismund, sau Capela Zygmunt învecinată cu peretele sudic al catedralei, este una dintre piesele cele mai importante ale arhitecturii din Cracovia și, probabil, „cel mai bun exemplu din arhitectura renascentistă din afara Italiei”. Finanțată de către Sigismund I cel Bătrân, a fost construită între 1517 și 1733 de către Bartolomeo Berrecci, un arhitect florentin renascentist, care a petrecut cea mai mare parte a carierei sale în Polonia.
O capelă cu baza pătrată cu o cupolă de aur, adăpostește mormintele fondatorului său și copiilor săi, Regele Sigismund ÎI August și Anna Jagiellon.
În cripta de sub Catedrala Wawel se află mormintele regilor polonezi, eroilor naționali, generalilor și revoluționarilor, poeţilor.
Papa Ioan Paul al II-lea a luat în calcul posibilitatea de a fi îngropat acolo. Oamenii din Polonia au sperat că, în conformitate cu un obicei străvechi, inima lui va fi adusă acolo și va fi păstrată alături de rămășițe marilor domnitori polonezi. (Ioan Paul al II-lea a fost îngropat sub Bazilica Sf. Petru, loc tradiţional de înmormântare pentru papi.)
La final am urcat în turnul catedralei. Pentru acest lucru a fost creat un traseu cu sens unic pentru urcare şi coborâre. Şi imediat ne-am dat seama de ce. Scările sunt extrem de înguste şi de abrupte. Un flux mare de vizitatori nu poate fi dirijat în alt mod.
De sus se vede frumos oraşul. O legendă locală spune că trebuie să pui mâna pe clopot şi să îţi pui o dorinţă.
Părăsim castelul şi revenim în Piaţa Mare a oraşului pe care o găsim foarte animată de data asta. E plin de oameni, de trăsuri cu cai frumoşi, de artişti stradali îmbrăcaţi în cele mai năstruşnice costume.
Ieşirea din vechea cetate o afcem pe lângă Poarta Florian şi turnul de pază. Sf. Florian este socotit ocrotitorul Poloniei iar moaştele sale se găsesc în Cracovia într-o biserică al cărei hram îi este dedicat.
Revenim la locul de cazare ne luăm maşina şi plecăm spre mică localitate Wieliczka, aflată la 15 km de Cracovia. Oraşul găzduieşte un monument deosebit UNESCO şi de prin rang în Europa: minele de sare.
De cum intrăm în oraş tot felul de indivizi ne invită să parcăm în diverse locuri, bineînţeles contra cost. Şi preţul nu era chiar modic. Există însă şi parcări gratuite extrem de aproape de intrarea în mână. Totul e să ai răbdare şi să cauţi puţin.
Biletele la mina de sare nu nunt ieftine pentru străini( un bilet costă 80 zloţi, aproximativ 84 de lei ) Polonezii în schimb plătesc doar 55 zloţi. Trebuie să spui ce limbă vorbeşti şi eşti repartizat la un anume ghid care intră cu grupul în mină la o anumită oră. Vizita durează cam 3 ore. Da, aţi citit bine.
Noi am intrat cu ultimul ghid de limba engleză, iar vizita a început la ora 16. Primim la intrare nişte dispozitive şi nişte căşti în care vom auzi tot ce vorbeşte ghidul.
Coborâm pe scări de lemn zeci de metri sub pământ. Din când în când facem câte o pauză în care ni se prezintă povestea minelor de sare.
Mina a fost construită în secolul al XIII-lea și a produs sare de masă continuu până în anul 2007, fiind una dintre cele mai vechi mine aflate în exploatare.
Exploatarea comercială a fost întreruptă în 1996 din cauza prețurilor mondiale mici ale sării și a unei inundații le din mină.
Atracțiile minei includ zeci de statui, trei capele și o întreagă catedrală, toate sculptate în sare de mineri. Cele mai vechi sculpturi sunt completate de noile sculpturi realizate de artiștii contemporani.
Un număr de săli sunt dedicate personalităților religioase și politice ale Poloniei, având importanță istorică. Cea mai impresionantă este sala Kunegunda, pe podeaua căreia sunt sculptați diverși pitici, imitând munca minerilor și constituind un omagiu adus acestora și folclorului polonez.
Aproximativ 1.2 milioane de oameni vizitează salina Wieliczka în fiecare an.
Mina de sare e un adevărat oraş subteran cu nenumărate săli, galerii şi lacuri.
Legenda spune că, demult, o prințesă unguroaică, pe nume Kinga, în timp ce se afla în călătorie de nuntă cu soțul său, contele Boreslaw, spre Polonia, a aruncat inelul de logodnă într-o mină de sare. Odată ajunsă în Polonia, prințesa le-a poruncit minerilor din Wieliczka să sape un puț în pământ. Acesta a fost făcut - spune legenda - și, în primul bulgăre de sare scos la suprafață a fost descoperit inelul prințesei Kinga.
Această legendă marchează perioada de început a așezării miniere. În secolul IX, la Wieliczka a fost săpată o capelă de sare, în amintirea prințesei Kinga, chiar în incinta salinei. Păstrând modelul bisericilor obișnuite, capelă, aflată la circa 100 de metri sub pământ, este executată dintr-un bloc masiv de sare și are lungimea de 55 de metri, lățimea de 18 metri și înălțimea de 12 metri. În această capelă se află altare, vitralii și sculpturi, toate făcute din sare, cu ajutorul unor unelte, executate tot din sare. Cel care a realizat picturile din biserica de lemn Sfântul Sebastian din centrul orașului, a imortalizat într-una din lucrările sale, momentul în care prințesa Kinga le dăruiește locuitorilor acestei mici localități bogăția "aurului alb".
Construcția, datând din secolul al XVI-lea, este împodobită cu un altar ornamentat în stil baroc. Pentru regatul polonez, dezvoltarea exploatării de sare, începută cu trei secole în urmă, a constituit baza evoluției sale economice ulterioare. Cazimir cel Mare a hotărât ca fiecare localitate în care se exploata sarea să construiască sisteme de apărare. El a intuit de altfel importanța strategică a acestor exploatări în contextul șanselor economice care se întrevedeau pentru Polonia.
Intuiția să s-a adeverit, dat fiind faptul că o treime din bogăția acumulată de Coroana poloneză din timpul său, a fost constituită din exportul cu sare, provenind din exploatările situate la marginea arcului carpatic. Vechea denumire latină a așezării, "Magnum sal", este amintită în scrieri istorice datând din anul 1289, când Ducele Henryk al IV-lea Probul a ridicat așezarea Wieliczka la rang de oraș. Ulterior, polonezii au tradus în limba lor denumirea acestei așezări - "Wielka sol" (Sarea mare).
În decursul celor șase sute de ani de activitate, minerii au scos la suprafață o cantitate de 26 de milioane de metri cubi de sare. După ultimele măsurători efectuate, fosta exploatare de sare este un adevărat labirint, format din puțuri și galerii cu o adâncime de 300 metri și o lungime a galeriilor care însumează 200 de kilometri.
Cea mai mare colecție de ustensile și utilaje din Europa se află în această salină. O retrospectivă asupra acestei colecții creează o imagine concretă despre tehnica folosită în domeniu, din epoca medievală și până în zilele noastre. Aici se disting unstensile ca târnăcoape, zdrobitoare, cabestane verticale acționate prin tractare, de animale, cu care se scotea sarea la suprafață.
Pentru transportul sării s-au folosit, mai târziu, vagoneți de cale ferată, trași de cai. Abia în secolul al XIX-lea, cu ocazia vizitei Împăratului Franz Joseph I, a fost pus în funcțiune un mic trenuleț. O expoziție aflată la o adâncime de 136 metri oferă vizitatorilor de astăzi un istoric al progreselor făcute în decursul anilor în ceea ce privește: transportul, iluminatul, aerisirea și eliminarea apei.
Mina de sare Wieliczka ajunge la o adâncime de 327 de metri și are o lungime de peste 287 km lungime. Roca de sare este în mod natural de culoare gri în diverse nuanțe, care seamănă cu granitul neșlefuit, mai degrabă decât aspectul alb sau cristalin la care mulți vizitatori s-ar putea aștepta.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, puțurile au fost folosite de către naziști pentru diverse industrii de război. Salina are un lac subteran, și noile exponate de istorie a mineritului de sare, precum și un traseu turistic de 3,5 km (mai puțin de 2% din lungimea de pasaje mină), care include statui istorice și figuri mitice sculptate în sare în trecutul îndepărtat. Sculpturile mai recente au fost modelate de artiști contemporani.
De la începutul activității sale, mina a fost supusă unui regim deosebit de drastic în privința exploatării, utilizându-se cele mai noi tehnici în domeniu. Ulterior restaurată identic cu cea inițială, salina are astăzi, în principal, destinația de muzeu. Numai o mică parte dintre cei angajați aici lucrează ca mineri.
Cea mai mare parte a incintelor subterane au fost transformate, una în cafenea, o alta în cinematograf, exista chiar și un oficiu poștal. Din anul 1964, în salină, la adâncimea de 211 metri, funcționează un sanatoriu. Mulți bolnavi, suferind de afecțiuni ale căilor respiratorii vin la Wieliczka, la tratament. Aerul conținut de galeria numărul 5, lipsit de bacterii, le este benefic acestor pacienți pentru ameliorarea afecțiunilor de care suferă.
Mina Wieliczka este adesea menționată ca și "Catedrala de sare subterană din Polonia." În 1978 a fost pusă pe lista inițială UNESCO a Patrimoniului Mondial. Chiar și cristalele de candelabre sunt realizate din sare, care a fost dizolvat și reconstituit pentru a obține un aspect clar, ca sticla.
Printre vizitatorii notabili al Salinei au fost Nicolaus Copernicus, Johann Wolfgang von Goethe, Alexander von Humboldt, Fryderyk Chopin, Dmitri Mendeleev, Karol Wojtyla (mai târziu Papa Ioan Paul al II-lea), fostul președinte SUA Bill Clinton și mulți alții.
Alte date statistice:
Lungime totală a galeriilor: circa 300 km
Număr de săli : 2040
Număr de puțuri: 9
Adâncime puțuri : până la 327 m
Aşadar Minele de sare de la Wieliczka sunt un imens oraş subteran în care te poţi pierde cu uşurinţă dacă nu ar fi ghidul.
La un moment dat ghidul părăseşte grupul în zona cu restaurantul şi locurile de joacă pentru copii. Practic după aceea poţi sta acolo cât vrei.
Ieşirea din mină îşi are şi ea povestea sa: trebuie să mergi într-un anume loc unde vei fi preluat de un alt ghid. Acesta te va conduce mai apoi la o capelă mică aflată la un nivel mai jos. Iar după asta urmează un drum de câţiva kilometri pe care îl străbaţi pe jos până la un lift. Treci printr-o grămadă de uşi masive şi grele şi de multe ori ai senzaţia că drumul nu se mai termină.
Un lift mare şi modern ne readuce la suprafaţă unde avem parte de o nouă surpriză. Locul nu seamănă deloc cu cel prin care am intrat în mână. Dar cu ocazia asta facem o plimbare prin oraşul de la suprafaţă.
De aici ne îndreptăm către Zakopane o staţiune montană celebra în Europa şi punct important de plecare pe traseele din Munţii Tatra.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole