Polonia: Muntii Tatra, virful Giewont

Data publicarii: 04 dec 2015

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Ultimele doua zile petrecute in Polonia le-am dedicat exclusiv muntelui. Dupa aproape doua saptamani de cutreierat Tarile Baltice, capitala Finlandei, Varsovia si Cracovia, simteam nevoia de a vedea si altceva decit cimpie si teren plat.

Ei bine asta trebuia sa se schimbe. Ne-am cazat in conditii foarte bune la Zakopane, o statiune montana celebra pentru concursurile sale de schi. Am stat la o pensiune foarte frumoasa platitnd cam 58 de lei pe noapte.

Prima zi a inceput prost pentru noi. De la pensiune si pina in centru erau cam 3km pe care am zis sa ii facem cu autobuzul. Toate bune si frumoase, studiem oarul autobuzelor, suntem in statie la timp, dar autobuzul nu mai vine. Asa ca luam masina si ajungem in centru unde cautam biroul Turist Info.

A gasi un loc de parcare in Zakopane nu e un lucru usor. Dar nici imposibil. Statiunea e foarte aglomerata.

De acolo aflam ca principalul punct de plecare in traseele montane este locul numit Kuznice, unde se afla si statia de baza a telecabinei. Acest reper se afla cumva in afara statiunii. Pina acolo insa nu e voie sa mergi cu masina personala. Posibilitatile sunt urmatoarele: iei un microbuz, unde biletul te costa 2 zloti, ori mergi cu o caleasca a goralilor. Acolo pretl il negociezi.

De asemenea ne interesam de doua circuite in Tatra poloneza pe care le ochisem pe harta. Unul presupunea atingerea Vf. Giewont, virf dotat cu o cruce mare si aflat deasupra statiunii Zakopane. Al doilea, ceva mai lung, presupunea urcarea cu telecabina, atingerea Vf. Svinica, coborire pe la Lacul Negru inapoi la Kuznice.

Doamna de la oficiul turistic ne spune ca traseele sunt ok si nu ar trebui sa ne dea prea mari batai de cap din punct de vedere tehnic.

Asadar ca sa ne miscam repede hotarim sa luam microbuzul pina la Kuznice. De data asta vine la timp. Ne dam jos din el si dam de o coada ca la Busteni in zilele bune. Sute de oameni asteapta cuminti sa isi ia bilet si apoi sa urce in telecabina. Exista insa si un culoar pentru cei care deja au bilete. In Zakopane exista niste automate de unde iti poti cumpara bilete la telecabina.

Dupa ce ne crucim, mergem sa cautam intrarea in traseul nostru. Astazi o sa urcam pe Giewont ca nu avem de gind sa stam cu orele la coada la telecabina. Maine o sa facem si celalalt traseu, mai lung, iar pentru asta o sa ne prezentam la telecabina exact la ora deschiderii, adica 7.

Plecam spre Giewont pe un drum pietruit intr-un mar fel: adica luati bolovanii, pusi asa cum sunt dar fara sa fie egalizati. Asadar fiecare pas iti solicita suplimentar incheietura. Cind am avut ocazia sa parasim acest drum odios, mai jos de cabana Kalatowki, am zis ca l-am apucat pe Dumnezeu de-un picior. Avem un sentiment de usurare si incepem sa ne miscam mai bine.



Iesim din padure si mergem pe o poteca agreabila pina la o cabana draguta din lemn numita Kondratova si aflata la o intersectie de trasee.

Strabatem lunga Poiana Kondratova si apoi incepe un urcus sustinut. Poteca e amenajata cu trepte de piatra. Personal nu imi place aceasta interventie a omului dar acest fapt este destul de intilnit in Tatra. Pe o poteca de genul asta am urcat si in Slovacia.

Asadar ne punem pe urcus. Pe traseu e destul de multa lume, intilnim multi turisti care deja sunt pe coborire. Noi urcam in ritmul nostru. De ceva vreme suntem trei pe traseu, ca Ramona e insarcinata si la data parcurgerii acestui traseu era in luna a saptea.



Poteca ne duce intr-o sa aflata pe o culme ce uneste doua virfuri. Saua se numeste Kondracka. De aici se vede bine crucea de pe Vf. Giewont dar si traseul ce il avem de facut. In prima parte mergem cam 15 minute pe loc relativ drept strecurindu-ne printre jnepeni. Ajungem la o rascruce de poteci. De acolo incepe urcusul final si abrupt pina pe Giewont.





 

Mergem la deal mai cu bagare de seama ca poteca e usor alunecoasa. Un polonez ne atrage atentia ca la un moment dat sa mergem catre dreapta ca exista doua trasee cu sens unic, unul de urcare si unul de coborire.

 


Dam si de portiuni mai expuse unde au fost montate lanturi. Locul pare a fi foarte popular, stincile sunt efectiv lustruite de la atitia oameni ce au pasit pe ele. Trecem cu bine si ne oprim pe virf. In partea cealalt e o prapastie mare, de citeva sute de metri. La picioarele noastre se intinde statiunea Zakopane. La baza stincii, mica de tot se afla Cabana Siklavica.

Facem o pauza consistenta si vrind-nevrind ii observam si pe ceilalti turisti. Multi dintre ei sunt, ca si pe la noi, pantofari, dotati insa cu niste ingeri pazitori de exceptie.

Masivul Giewont are altidudinea maxima de 1985m. Este compus din trei virfuri: Giewontul Mic, Giewontul Mare si Giewontul Lung. Noi suntem pe cel mare, cel cu crucea.





Coborirea mi s-a parut mai grea decit urcarea. Dar am ajuns fara emotii la intersectia de trasee de sub virf. Plecam spre cabana Siklavica pe o poteca superba care merge in prima parte pe curba de nivel dar este situata si sus.



A fost o adevarata placere. Peisaje faine, coborire usoara, uneori si urcari. Inevitabil ajungem si in zona de padure. Unde iara dam de poteca amenajata cu bolovani. De aici se coboara aprupt si rapid pina in apropierea cabanei Siklavica. Ne uitam in sus catre Giewont si ne miram si noi cit de repede am coborit.

De aici ne mai asteapta cam inca trei kilometri pe drum forestier pina la primele case din Zakopane. Ajunsi in oras si avind inca suficient timp la dispozitie decidem sa vizitam centrul frumoasei statiuni. Petru aceasta ne indreptam spre capatul de sus al bulevardului pietonal Krupowki pe care ne propunem sa il strabatem integral.

Strada Kuporwki este faorte animata, e plina de viata. Terase, restaurante si miresme te imbie din toate partile. Fiind situata intr-o statiune de munte gasesti multe magazine cu echipament pentru mersul pe munte. Pentru noi a fost un prilej numai bun de a petrece finalul unei zile destul de solicitante. Am stat, ne-am relaxat, am si gustat citeva specialitati poloneze. A fost sfirsitul de zi perfect.



 

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Eduard Munteanu

    20 ian 2016 09:38:05

    Când privesc retrospectiv nu imi vine să cred ce curaj ați avut să faceți călătoria asta, Ramona fiind gravidă în 7 luni. Dar niciodată cel ce nu a avut curaj nu și-a părăsit propria ogradă.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017