Polonia: Muntii Tatra, virful Swinica lacuri si lanturi

Data publicarii: 10 dec 2015

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

A doua zi in Tatra Poloneza am dedicat-o unui traseu de munte ceva mai consistent. Ne asteptam la o plimbare obisnuita care sa dureze cam 6-7 ore. Mergem in centrul statiunii Zakopane, parcam( gratuit ) in zona Oficiului Turistic, apoi luam microbuzul si facem drumul cunoscut pina la Kuznice, la statia de baza a telecabinei.

Cumparam bilete, care nu sunt chiar ieftine( 48 zloti urcare, 63 zoloti urcare-coborire). Nu e aglomeratie insa am scapat prima telecabina asa ca urcam in telecabina de ora 7:15. Doua tronsoane de telecabina ne urca pina aproape de virful Kasprowy Wierch, la 1987m altitudine.

Sus, la aproape 2000 de m totul arata impecabil. Exista un restaurant, o terasa panoramica, alei pietruite. Nici nu stii de unde sa incepi.

Urcam pe un virful aflat imediat linga telecabina de unde e priveliste de jur-imprejur. Pe el este construit un observator. Identificam usor Masivul Giewont unde urcasem cu o zi in urma. In rest se vad multe creste si multe virfuri inalte, majoritatea acestora fiind insa in Slovacia. Granita intre Polonia si Slovacia urmeaza o creasta de munte.

Aspectul general al Tatrei, care este parte a muntilor Carpati, ne duce cu gindul la Fagarasii nostri. Doar ca sunt mai inalti si parca au mai multe lacuri de dimensiuni mari.

Traseul nostru, cel putin pe hirtie, pare simplu: urcam Vf. Swinica(2301m), apoi ne indreptam catre Saua Zawrat, apoi coborim pe linga Lacul Czarni Gasienicowi si Cabana Murowaniec. Iar de acolo teoretic nu mai este mult pina la Kuznice unde inchidem circuitul. Din informatiile noastre toata treaba asta are trebui sa ne ai vreo 6-7 ore.



Traseul incepe ca o plimbare in parc. Mergem pe o alee larga, frumoasa, amenajata exact pe granita. Se urca usurel si se ating citeva virfuri. Pe stinga ne atrage atentia Lacul Zieloni Staw. De la un moment dat aleea se tot ingusteaza. Treptat se transforma in poteca insa si aceasta e amenajata.



Apar si citeva lanturi insa acestea nu sunt cu adevarat necesare. Trecem de o intersectie de trasee si abia apoi incepe o urcare consistenta. Apar portiuni mai dificile, lanturi, zone mai tehnice. Le depasim cu greu fiindca traseul e aglomerat si trebuie mereu sa asteptam.



Intr-un final ajungem in creasta. Mai avem de parcurs o bucata cam de 50m foarte ingusta si iata-ne pe Vf. Swinica. Vremea nu e grozava si nu ne putem bucura deplin de priveliste. Inspre Zakopane e cam ceata.



Stam ceva timp, intram in vorba cu citiva turisti despre trasee. Ne uitam la ceas, avem o usoara intirziere insa in mare suntem in grafic.





 

Coborim si mergem in continuare catre Saua Zawrat. Indicatorul e foarte optimist, spune 45 de minute. De aici am inceput sa ne miscam cu adevarat greu. Lanturile si portiunile tehnice se inmultesc, stam mereu la coada, cind la urcat cind la coborit. E plin de turisti care parcurg traseul in ambele sensuri. Apar si scoabe. Avem de multe ori de coborit dar si de urcat portiuni abrupte. Din pacate trebuie sa renunt la poze si bag aparatul in rucsac.

Pe bucata asta am pierdut mult timp. Vestea buna e ca ceata incepe sa se risipeasca. In jos vedem o frumoasa bucata de custura si un lac mare, Zadni Staw. Vedem si Saua Zawrat, unde e plin de oameni.

 

De la un moment dat se termina lanturile si mergem pe o poteca adevarata ce urca abrupt ultima parte pina in sa.

Aici facem pauza de masa si studiem harta. Poteca de coborire catre Lacul Negru nu se vede deloc din cauza cetii. In schimb in apropiere se afla citeva lacuri. In speranta ca ceata se va risipi ne propunem sa mergem la un punct de belvedere unde putem admira trei lacuri: Czarni, Wielki si Przedni. Asta pe linga Zadmi Staw.

Se cobora cam 20 de minute, nu se pierde foarte multa altitudine. Ajungem in locul de belvedere si stam citeva minute. La intoarcerea in Saua Zawrat intilnim o marmota. E singura vazuta in Tatra si e cam sperioasa, ca si cele din Romania.



Dupa acest moment de hoinareala revenim in Saua Zawrat. Am avut noroc. Ceata s-a risipit si putem cobori admirind peisajul.

Poteca incepe cu citeva serpentine pe un grohotis. Asa credeam ca va fi pina jos. La un moment dat insa poteca merge in dreapta spre o culme stincoasa. De aici mi-a fost clar: iara o sa avem de coborit lanturi. Si asa a fost. Avem in fata un fel de Strunga a Dracului, abrupt, cu multe lanturi dar cu prize stabile si lanturi bine fixate.

Se coboara abrupt, trebuie mare atentie. Iara am emotii. Oare copilasul din burta ramonei ce-o zice? Una din doua: ori ii place, ori crede despre noi ca suntem cam nebuni.

Coborim incet, de citeva ori iara e nevoie de asteptat. In cele din urma scapam de bucata asta cu lanturi. Traseele astea poloneze de azi au fost o cobinatie cam a tot ceea ce avem n Romania. Asadar, daca vrei sa faci lanturile din Crai, Strunga Dracului, Jepii, Strunga Ciobanului intr-o zi, hai in Tatra Poloneza. E plin de trasee cu cabluri.

Cu toate astea ne bucuram de acest traseu interesant dar si dificil. Tatra insa nu isi terminase surprizele. Mai jos vad doua capre. Sunt incredibil de aproape. Il atentionez pe un domn in virsta care urca si ii fac semn sa pastreze linistea. Ne uitam in voie la ele. Domnul acesta imi sopteste tot felul de chestii in limba poloneza. Vorbeste pe un ton tare frumos, pacat ca nu inteleg nimic.



Mirajul se sparge odata cu aparitia unui grup mai numeros. Eram sigur ca maiestoasele capre o vor lua la fuga insa nu a fost asa. Au analizat contextul si s-au departat cu pasi masurati, pastrind un interval de siguranta. Poteca trece aproape de un lac mai mic Zmarzli Staw, care e si curgator. Piriul ce pleca din el formeaza citeva cascade inainte de a ajunge inntr-un lac mai mare, Czarni Gasienicowi.



Acesta seamana tare mult cu Lacul Calcescu din Muntii Paring. Dupa ce s-au terminat lanturile incheieturile ne-au fost puse la grea incercare de poteca amenajata. E plin de trepte si de alei facute din bolovani neegalizati. Si ce e rau e ca asa a fost pina jos. Preferam o poteca cinstita de pamant, cu noaroaie si balti. Rareori am avut parte de acest adevarat privilegiu in Tatra Poloneza.

Dupa ce depasim Lacul Negru ne asteapta o portiune pe curba de nivel ce merge printre jnepeni. Prindem viteza si nici nu ne dam seama cind ajungem in zona cu Cabana Murowaniec. Nu mai mergem la ea fiindca asta inseamna un ocol. De aceea o luam direct pe drumul catre Kuznice. Avem de urcat o bucata destul de abrupta prin padure.



Trecem de virful dealului si coborim pina la o intersectie de trasee: ambele duc la Kuznice, ambele in acelasi timp insa ai de ales: poti merge pe vale sau pe coama. Noi alegem sa mergem pe sus, mai ales ca se mai intrezaresc citeva puncte de belvedere.

Decizia a fost una buna asa ca pina la intrarea in padure ne mai bucuram de privelisti frumoase. Partea de padure a fost scurta: drumul s-a latit considerabil insa nu am scapat de bolovani. Am inceput sa cautam alternative prin padure si nu am fost singurii. Am ajuns surprinzator de repede la baza telecabinei de la Kuznice si chiar intr-un timp mai bun decit cel de pe indicator.

De aici luam un minibus pina la strada principala din Zakopane, Krupowi. Cu ultimii zloti ramasi cumparam un desert traditional polonez.

Ajungem la masina cam cu 4 ore intirziere fata de cum speram noi. Si ne asteapta lungul drum catre casa. Pe care bineinteles ca l-am parcurs cu bine din moment ce cititi aceste rinduri.

 

 


Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • Stoica Dumitru

    14 dec 2015 16:47:00

    Deci,o "poteca cinstita" este una din pamant care are noroaie si balti! Prin extensie,Masivul Ceahlau,pe unde merg eu mai des,este strabatut ,numai ,de poteci cinstite!Si trebuie sa ma simt chiar privilegiat! Mi-a placut mult foto-jurnalul! Stoica

  • Eduard Munteanu

    17 dec 2015 11:47:54

    Foarte frumoși și Carpații polonezi! Sper să ajung și eu într-o zi pe acolo!

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017