Bulgaria, Muntii Pirin: Vihren, Tevno Ezero, Demyanitsa

Data publicarii: 21 dec 2015

Imediat dupa excursiile din Tatra Poloneza au urmat 10 zile petrecute in Bulgaria. Obiectivele de acasa erau sa urcam in Muntii Pirirn si Rila. La final, pentru ca vremea ne-a rasfatat si nu s-a stricat deloc, am mai avut parte si de citeva bonusuri.

Am fost 5 persoane: Costel Ceapchi si Cristi Iosifescu din Galati, Doru Stoica din Piatra-Neamt, Dan Ionescu si Bogdan Balaban din Brasov.

3 iulie 2015

Am plecat din Brasov dis-de-dimineata, la ora 5, pregatiti pentru un drum lung. Dupa ceva ambuteaj pe centura de la Bucuresti ajungem cu bine la Giurgiu unde trecem granita pe Podul Prieteniei. Taxa de trecere a podului este de 13 lei.

Imediat ce trecem granita platim rovinieta( 10 leva pe 7 zile, 25 de leva pe o luna ). Cum este mai rentabil pentru noi, am optata sa luam o rovinieta pe 7 zile urimnd ca a doua sa o luam la timpul potrivit. Am umblat atunci dupa ea de ne-au iesit ochii.

De asemenea schimbam si valuta. La fata locului am constatat ca e mai rentabil sa schimbi euro. Toate casele de schimb valutar de la granita practica acelasi curs.

Apoi am mers pe urmatorul traseu: Ruse - Plevna - Sofia - Blagoevgrad - Bansko. In drum am facut un ocol pina la Manastirea Rila, poate cea mai frumoasa de la bulgari. Drumul Brasov - Bansko a durat 11 ore.

Pe parcursul tuturor zilelor am beneficiat de cunostintele intr-ale GPS-ului ale lui Cristi si acestea ne-au facut de multe ori drumul mai usor. De asemenea este de folos cunoasterea alfabetului chirilic. Limba rusa constituie un avantaj ca sunt multi bulgari care o inteleg. Si limba engleza e folosita dar sunt mai putini vorbitori. De asemenea intr-o situatie am folosit cu succes germana.



 


Si acum sa va povestesc cite ceva despre primul obiectiv vazut in Bulgaria: Manastirea Rila(secolul X), monument UNESCO, cea mai mare si cea mai cunoscuta manastire ortodoxa din Bulgaria. Constructia se gaseste la poalele Muntilor Rila, la peste 1100m altitudine.

La poarta ei exista o parcare cu plata, taxa fiind 4 leva. Mai exista o parcare putin mai jos care este fara bani. Dar de asta ne-am dat seama mai tirziu.



Ajunsi la poarta avem impresia ca am ajuns mai degraba la o cetate. Zidurile ce inconjoara manastirea depasesc 20 de metri. De la bun inceput ni se spune ca nu putem face poze in interiorul bisericii.



Curtea este o capodopera a arhitecturii locale: arce si coloane, scari de lemn si balcoane sculptate, si un numar de peste 300 de chilii monahale.


In curtea interioara impresioneaza manastirea. Totul e decorat cu niste dungi de un rosu inchis. Pe exteriorul bisericii sunt pictate frumos multe scene.



Interiorul bisericii este la fel de impresionant. Ea este adapost pentru Moastele Sfintului Ioan de la Rila, un important sfint bulgar al caruit cult s-a raspindit incepind chiar din secolul X.



Biserica centrala a Manastirii Rila este unica in intreg spatiul balcanic. Ea a fost construita de catre maestrul zidar Pavel, din localitatea Krimin, care a lucrat si in Sfantul Munte Athos, de unde a si luat schita originala a bisericii. Arhitectura acesteia include elemente medievale si baroce. Este plina de fresce, care mai de care mai frumoase.

Pe scurt daca va aflati pe drumul ce duce de la Sofia catre Grecia, faceti un ocol si vizitati-o ca merita.

 


Mai multe despre Manastirea Rila, gasiti aici:
http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-rila-67770.html

De la Manastirea Rila mergem catre Blagoevgrad si de acolo spre o faimoasa statiune de schi din Bulgaria, Bansko. Aici se desfasoara competii din cadrul Cupei Mondiale la Schi.

De la Bansko urcam tare cam 17km pe un drum asfaltat si ingust pina la Cabana Vihren, aflata la 1950m. Ne intelegem extrem de greu cu cabanierul, avem noroc insa cu rusa lui Cristi Iosifescu. Desi facusem rezervare la cabana si vorbisem cu cineva care stia o bruma de engleza, tipul era extrem de surprins de prezenta noastra.

Pina la urma ne-a cazat in doua casute aflate un pic mai jos de cabana. Casutele ofereau conditii spartane de dormit, dar nici nu ne doream mai mult. In plus aveau si curent  electric. Pretul pentru cazare este 12 leva. Exista si posibilitatea de a face dus si e gratis.

Mincarea la cabana era variata si destul de ieftina. Parerea mea este ca nu prea are rost sa te cari cu ea. Berea de asemenea.

4 iulie 2015

Dimineata ne trezim hotariti sa atacam cel mai inalt virf din Muntii Pirin, Vihren( 2914m). Ne echipam si pornim la drum. Reusim sa pierdem repede marcajul si urcam pe un vilcel care duce printre niste jnepeni. Ne dam seama de eroare dar nu ne mai intoarcem ca era pacat de atita efort si cautam o posibilitate de a reveni in traseu.



 

Pina la urma reusim: coborim un grohotis, traversam o limba de zapada, urcam un pic si gata, suntem iarasi pe traseul marcat. Vremea pare ca tine cu noi. De acum ne propunem sa fim mai atenti.


Pe traseu e lume multa asa ca de acum incolo sansele de ratacire sunt mai mici. Ajungem intr-o sa unde suntem repede luati in primire de niste rafale de vint. Vedem in vale si citeva lacuri cu o apa azurie. De aici incolo ne asteapta asaltul final. Se urca piramida de piatra a Vihenului pe serpentine.



Urcusul ne e oprit de zgomot mare de copite. Un ciopor de capre fuge la vale cu o viteza incredibila. Pina sa ne dezmeticim, abia reusim sa facem o poza. Dupa citiva pasi vin iarasi citeva capre care incearca sa isi prinda din urma suratele.



Pe Vf. Vihren prindem o atmosfera destul de..inchisa. Nu avem parte de belvederi decit pe o parte. Ne multumim si cu asta. Din cind in cind norii sunt generosi si ne mai arata cite ceva din creasta Konceto - Kutelo.









Stam pe virf, savuram momentul, facem poze. Ne bucuram cu adevarat de faptul ca am ajuns pe Vihren, al doilea cel mai inalt virf din BUlgaria.





Circuitul nostru se indreapta apoi spre Saua Kazana. Se coboara abrupt pe pietre mai mari sau mai mici, e nevoie de foarte multa atentie. Incepe sa ne ia in primire un vint puternic. Ajunsi in Saua Kazana ne despartim. Eu si domnul Stoica ne dorim o ascensiune pe Vf. Kutelo(2908m- al treilea ca inaltime din Bulgaria), restul grupului coboara direct la Cabana Vihren.





Pe un vint potrivnic si pe bucati cu ceata urcam abrupt o poteca marcata cu momai. Iesim in creasta cu bine si din fericire avem si citeva momente in care ceata se risipeste. Atingem Vf. Kutelo si apreciem cum se cuvine si acest bonus.



Nu zabovim prea mult fiindca ceata pune din nou stapinire pe creasta. Am putut obserava ca am stat deasupra unei zone surplombate iar in partea cealalta era o prapastie mare. In caldari inca se gasea destula zapada. Piramida numita Vihren se vede incredibil de aici.



Revenim in Saua Kazana si o luam pe urmele tovarasilor nostri spre Cabana Vihren. Mai deviem de la traseu de citeva ori tinind o creasta ce pare a fi interesanta si care ofera citeva peisaje interesante. In vale e inca multa zapada si tot aici vedem si citiva insi veniti sa faca snowboard.



Trecem de citeva zone cu zapada si ne apropiem de un refugiu( nu sunt sigur dar cred ca se numeste Kazana ) iar de acolo poteca va coti la dreapta si ne va purta pe o frumoasa curba de nivel. Atmosfera s-a mai limpezit se vede si statiunea Bansko. Dupa citeva serpentine ajungem la Cabana Vihren unde sarbatorim o zi reusita cu un dus, o masa calda si mai multe beri Pirinska.

Cabana Vihren - Vf. Vihren - Saua kazana( banda rosie ) - Refugiul Kazana( banda verde )- Cabana Vihren (banda rosie )
Durata: 8 ore


5 iulie 2015

Dimineata ne facem bagajele pentru citeva zile. Astazi ne propunem sa strabatem un traseu lung si sa inoptam la Refugiu Tevno Ezero. Fiecare isi ia ce crede de cuviinta. Plecam la drum hotariti.





In prima parte poteca urca printre jnepeni, prin caldari pina ajungem intr-o zona cu lacuri unde facem si primul popas. De acolo luam apa fiindca traseul incepe apoi sa urce spre creasta. Zona seamana foarte mult cu Retezatul nostru.




Incepe distractia. Mergem pe bolovani, traversam limbi de zapada, uneori mai pierdem marcajul. La finalul unei urcari abrupte ajungem pe creasta la o altitudine ce trece de 2600m.



De aici incolo avem de tinut tinia crestei. Inca mai avem foarte mult de mers, domnul Stoica ne arata undeva in zare o sa dupa care s-ar gasi Tevno Ezero.



















Indicatoarele turistice sunt foarte optimiste, noi n-am resusit mai niciodata sa fim aproape de timpul de pe sageti.

Traseul de creasta e foarte variat: avem urcari, coboriri, ocoliri de virfuri, portiuni de custura, urcari abrupte, prtiuni cu zapada. In dreapta noastra vedem citeva lacuri, iar mai apoi valea Demianitsa pe care urma sa coborim ziua urmatoare.





Peisajele au fost minunate, ne-am bucurat de altitudine, de lacuri si de toate cite le-am trait in ziua asta. Desi frumos, pe traseu au lipsit turistii, cred ca am intilnit numai un alt grup.



Mai toata ziua am fost cu ochii spre saua dupa care stiam ca se afla Lacul Tevno si refugiul. Incet-incet ne-am apropiat si am vazut ca saua era cumva blocata de o mare limba de zapada. Cu toate acestea am reusit sa ocolim cu bine. In sa ne-am intersectat cu un traseu ce mergea pe creasta si care era dotat si cu lanturi.





Coborim un pic iar apoi tinem o curba de nivel. Ce e aiurea cu Refugiul Tevno Ezero este ca nu il vezi decit atunci cind esti aproape de el. Dar pina la urma am ajuns suficient de aproape cit sa il si zarim.

Refugiul este foarte fain si dupa parerea mea e de fapt o cabana care face de rusine multe cabane de la noi. Ca sa intri in el trebuie sa te descalti. E o masura buna pentru a mentine curatenia in sala de mese si in camere.

Sefa peste acest refugiu este o fata tinara care vorbeste foarte bine engleza, care stie traseele si care si gateste al naibii de bine. Deci numa’ buna de luat de nevasta, asta daca nu a luat-o altcineva. Cert e ca ea si inca doi oameni tin au grija de acest refugiu.



Seara am plecat impreuna cu domnul Stoica la colindat in jurul lacului cu dorinta de a face citeva poze de apus. Reusim sa deranjam o capra. Prima data urcam in creasta din spatele refugiului si ne oprim la o cruce. In partea cealalta e o mare caldare pe fundul careia se afla Lacul Valavishko, pe care l-am mai vazut pe traseul de  azi. Lacul e inconfundabil pentru ca are doua insule.



Revenim pe malul Lacului Tevno si incercam sa gasim o pozitie optima pentru fotografiat crestele ce vor deveni rosii. Dupa ceva timp ne oprim pe niste bolovani. De aici se observa excelent Vf. Kamenitsa(2822m). Daca nu ar batea vintul s-ar fi putut vedea si oglindit in lac.



 



Spectacolul apusului la Tevno Ezero este ceva absolut impresionant. Crestele se coloreaza treptat in rosu. Nu sunt multe de spus. E doar de simtit si de privit.

Seara in cabana a fost o atmosfera placuta. Cei ce au in grija cabana urmareau in direct un meci de volei intre Bulgaria si Argentina.

Recapitulare:
Traseu:
Cabana Vihren - Lacul Glazn - Refugiu Tevno Ezero(banda rosie)
Durata: 9 ore

6 iulie 2015

Dimineata m-am trezit primul si cum nu aveam chef de stat in pat m-am echipat si am plecat la pozat. De data asta am beneficiat de o atmosfera limpede si de foarte putin vint.



Treptat se trezesc si restul colegilor de tura. Luam micul dejun. Pe pereti se gasesc de vinzare niste magneti de frigider. Am luat si eu unul( desi nu sunt fan magneti ) in amintirea celui mai frumos loc pe care l-am vazut in Bulgaria.



Nu plecam pina nu facem o poza cu cabaniera. Ne luam ramas bun si mergem in directia indicata de ea.





Incurcam putin marcajele insa Cristi consulta GPS-ul si ne repune pe poteca cea buna. Urcam usor si ne oprim intr-o sa. In partea opusa e o mare limba de zapada. Cabaniera mi-a spus cu o seara in urma ca trebuie ocolita prin stinga in prima faza.









Asa am facut insa nu am putut evita mersul prin zapada. Oricum e bine ca am scapat de partea cea mai inclinata iar mai apoi nu am avut probleme. Poteca ne poarta poi spre citeva lacuri mai mici dar care comunica intre ele.









Pe urmatoarea treapta a caldarii exista insa un lac de mari dimensiuni care contine si o insula. Dam si paraul care il alimenteaza si facem plinul. Lacul se numeste Popovo si are o apa limpede de o un albastru-verzui. Dupa o bine-meritata pauza ne continuam drumul pina la o intersectie unde schimbam marcajul. Si in zona asta e plin de lacuri, e adevarat ca mai mici.





Urcam spre o sa. Peisajul se schimba, dispare apa si dispar si lacurile. Ultima portiune e blocata de o limba de zapada abrupta. Cautam trasee alternative insa fiecare o ia pe unde i se pare mai bine si ajungem cu ceva intirziere.

Nu stim denumirea ei insa aplicind principiul de botez al indienilor am numit-o SauaBocanculuiInfiptinBat.







Ne asteapta o coborire destul de abrupta pina la lacul Valavishko, cel cu doua insule. Incheieturile ne sunt bine puse la incercare dar ajungem cu bine linga lac si stam sa ne bucuram cum se cuvine de prezenta intr-un astfel de loc.





Plecam cu greu si cam fara chef. Mai vedem un lac putin mai jos. Intram in Valea Demyanitsa. Trecem riul cu acelasi nume si mergem in jos spre cabana unde vom inopta. Drumul e destul rau, foarte umed si stricat de vitele ce pasc in zona.



La deal urca doi barabati ce insotesc un grup de cai. II recunoastem: sunt de la Refugiul Tevno Ezero si se intorc cu provizii.



Noi ne continuam coborirea pina la Cabana Demyanitsa(1895m). Acolo sunt doar citiva tipi( cam dubiosi ) care se ocupa de cabana. Nu stie nici unul vreo limba straina asa ca avem ceva probleme de comunicare. La cabana preturile sunt ok, exista grup sanitar curat si loc de facut dus, dar asta e separat de cabana si e cam spartan. Camera in care suntem cazati nu exceleaza in curatenie.



Linga cabana este si o cascada iar oamenii au amenajat si o viltoare, stramoasa masinii de spalat automate cu bule.

Recapitulare:
Traseu: Tevno Ezero - Lacul Popovo(banda verde)-SauaBocanculuiInfiptinBat-lacul Valavishko - valea Demyanitsa - Cabana Demianitsa(banda galbena)
Durata: 8 ore

7 iulie 2015

Dis-de-dimineata facem sedinta tehnica. Dan si Costel se simt cam obositi si vor merge catre Bansko. Eu, Cristi si Dl. Stoica vom urca la Cabana Vihren sa recuperam masina.



Ne despartim. Urcam si dupa 10 minute intram in traseul care ne va duce la Cabana Vihren. Traseul asta ne ia tare si ne supune unui efort important. Dar mergem bine si ajungem in partea mai inalta. Padurea se termina si ne trezim pe malul unui lac tare fain inconjurat de jnepeni. O problema cu lacurile bulgaresti e ca multe din ele nu au trecute nici pe harti denumirile.





La un etaj superior mai gasim un lac. Peisajul se schimba, jnepenii dispar treptat si lasa locul bolovanilor. Tinta noastra vizibila de acum e Saua Prenkata, aflata sub Vf. Malka Todorka. Pina acolo insa mai mergem paralel cu inca un lac.







Ultima parte, pina sa ajungem in sa, e mai accidentata. Trecem apoi in sfirsit in valea cu Cabana Vihren. Recunoastem caldarea cu multe lacuri in care trebuie sa coborim abrupt. Revenim linga Lacul Glazn. Pentru variatie alegem sa coborim pe cealalta parte a vaii. La final constatam ca suntem pentru prima data aproape de timpul inscris pe marcaj: 4:45 in loc de 4:30.





Masina ne asteapta cuminte. O luam si cobirm spre Bansko iar in drum ii luam si pe Dan si Costel. Astfel a luat sfisit calatoria noastra in Muntii Pirin. Mi-a placut foarte mult Pirinul asta bulgaresc si mi-am propus sa revin macar pentru a merge pe creasta Koncheto - Kutelo.

Recapitulare: Cabana Demyanitsa - Cabana Vihren( banda verde )
Durata: 4:45

 

O relatare mult mai pragmatica a fost facuta de Cristi aici:

http://www.mecanturist.ro/2015/07/22/pirin-rila-rodopi/

http://www.mecanturist.ro/2015/07/22/pirin-rila-rodopi/ 

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017