Muntii Paring:urcare peste virful Mija

Data publicarii: 25 ian 2016

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Si in anul 2015 am pastrat frumoasa traditie de a face o excursie in Muntii Paring. Ca de obicei am incercat sa gasesc macar o parte noua, pe care nu mai fusesem. De data asta am urcat de la Cabana Groapa Seaca pe un traseu marcat cu cruce rosie despre care nu stiam decit ca o bucata merge in paralel cu crucea galbena ce duce la Lacul Verde.

Ne stingem 6 persoane, toti oameni faini cu mare dragoste de mers pe munte: Ramona si Dan Chirita, nea Mircea Arion, Gabi Arion, Leo Babar si Bogdan Balaban.

Plecam dupa-amiza din Brasov, pierdem o gramada de timp in trafic pe Valea Oltului, dormim la Voineasa la Pensiunea Teodora. De acolo plecam de dimineata cu masina pe ruta Lacul Vidra - Obirsia Lotrului - Cabana Groapa Seaca. Drumul din Pasul Groapa Seaca si pina la Cabana Groapa Seaca e in lucru, se circula doar pe o banda, dar nici aia nu era grozava.

Lasam masinile linga cabana. De la Groapa Seaca pleaca pe Valea Jietului trei trasee:
punct rosu pe la Refugiul Agatat si Caldarea Rosiile
cruce galbena catre lacul Verde
cruce rosie catre Vf. Mija

Imediat ce intram pe Valea Jietului crucea galbena si cea rosie se despart de puntul rosu. Se urca prin padure, destul de sustinut. Intilnim mai multi oameni care trag lemne cu calul.

Traseele cruce galbena si cruce rosie merg impreuna. Ele ies din padure intr-o poiana unde intilnesc un drum forestier. Cele doua marcaje merg citeva sute de metri pe acel drum forestier, apoi il parasesc ajungind intr-o poiana.In aceasta poiana traseele se despart. Exista un pietroi care arata asta dar si o sageata pe un copac. Crucea galbena merge inainte, crucea rosie urca spre dreapta.

Marcajul exista insa e mai rar, l-am pierdut de citeva ori insa ne-am organizat bine si l-am regasit. Trebuie cautat cu rabdare. Mergem paralel pe curba de nivel cu drumul forestier de care aminteam mai sus in sens invers fata de cum am venit. In final iese la o stina activa aflata tot intr-o poiana.

Suntem intimpinati de multi caini pe care insa reusim sa ii tinem la distanta. Dialogam de la distanta cu ciobanii care se afla in toiul mulsului. Ei ne indruma pe poteca corecta. De altfel de aici marcajul e ceva mai des.

Mergem pe o poteca clara, lata, care in general tine curba de nivel. La un moment dat intilnim un parau si o sageata pe o piatra care ne indruma pe un culoar lat de jnepeni aflat de-a lungul acelui parau.

Si de aici avem de urcat o panta a prostului de toata frumusetea. Marcajele sunt foarte rare si sterse, puse in general pe pietre. Incepe sa se vada Vf. Mija. La capatul de sus al acestui culoar facem o pauza de masa, chiar linga o piatra ce indica o schimbare brusca de directie catre dreapta. Nea Mircea, desi e decanul de virsta al grupului, e performerul grupului. E mereu in fata si de fiecare data ne asteapta fara sa ne grabeasca sau sa ne reproseze ceva noua, restul muritorilor.

De aici incolo intram in lumea jnepenilor si a potecilor incerte. Tinem legatura prin viu glas. Stim ca suntem pe drumul cel bun cind mai gasim cite o momaie. Iesim intr-un final din zona asta de jnepeni. Momaile se inmultesc si nu mai sunt probleme de orientare. Gabi se apuca si el de construit turnulete din piatra. Urcam pe culme si incepe sa se vada si Lacul Mija. Marcajul dar si momaile se opresc pe Vf. Mija(2390m) unde exista o momaie mare. De aici incolo nu mai exista nici un fel de marcaj, nici oficial si nici cu momai.

Lacul Mija se afla intr-o mare caldare si e strajuit de versanti aproape din toate partile. Pe acesti versanti trebuie sa mergem noi si sa coborim in vecinatatea acestui lac. Partea aceasta e foarte frumoasa. Suntem la altitudine, avem vedere frumoasa catre creasta Paringului, catre Vf. Cirja, catre caldarea cu Lacul Verde.

La un moment dat parcurgem o scurta zona de custura. Acolo intilnim un alt grup care doreste sa coboare pe la Lacul Inghetat si sa campeze linga Lacul Verde. Vorbim si facem schimb de informatii.

Ne vedem apoi fiecare de drumul sau. De la un moment dat incepem sa coborim mai abrupt dar tinem mereu linia crestei. Si deodata ne vine o idee cum ca ar fi mai bine sa scurtam traseul si sa nu mai mergem pina la lac.







 

Zis si facut insa nu a fost o idee buna in totalitate. Am coborit pe o fisura care ne-a condus, bineinteles, la o alta fisura. De aici in jos avem o saritoare. Gabi trece primul si apoi ofera ajutor tuturor pentru a depasi aceasta portiune mai dificila. Si de aici in jos trebuie sa ramanem concentrati, mergem numai pe un grohotis instabil. Pierdem o gramada de timp pe fisura asta dar pina la final ajungem cu bine jos, la traseul marcat.

Privind in urma ne uitam si ne gindim( cu voce tare ) ca e imposibil de urcat sau de coborit pe acolo.

Intram pe marcajul oficial punct galben. Se urca usor si repede pina in creasta principala a Paringului, intr-un loc frumos unde exista si stilpi cu sageti indicatoare noi. Observam apoi ca traseul de creasta a fost remarcat.

Vedem si finalul traseului de astazi, Cabanele IEFS si releul de televiziune. De aici traseule simplu: se coboara usor, pe curba de nivel si la final ajungem si ne cazam la Cabana Telescaun. Aici am gasit conditii foarte bune de cazare, se poate comanda si de mincare. Gazdele sunt niste oameni admirabili si pasionati de ceea ce fac.

Traseul de a doua zi l-am mai facut, dar nu cap-coada dintr-o data. E destul de lung dar avem timp suficient. Plecam in jurul orei 9 odata cu un mare grup de copii ce par a fi sportivi. Se misca bine cu totii, merg compact chiar daca sunt vreo 20.

Mergem constant si urcam usor traseul coborit cu o seara inainte. Ajungem la intersectia cu traseul pentru Lacul Mija, iar de acolo tinem in continuare traseul de creasta. Nu dupa multa vreme ajungem linga Refugiul Cirja. Nu e intr-o stare grozava insa in caz de vreme rea este un adapost binevenit.

De la refugiu incepe o urcare consistenta care se terminal pe Vf. Cirja(2405m). Vremea e buna, provelistea e incintatoare. Ne atrage atentia in primul rind Custura Cirja, apoi Lacul Cirja si caldarea sa. De asemenea se vede fain o parte din traseul facut ieri.







Dupa virful Cirja mergem constant pe la 2300 - 2400m urcind pe Vf. Stoienita(2421m) si Gemanarea(2437m). Ne minunam de abrupturile de sub Gemanarea, identific o culme nemarcata dar interesanta pentru o viitoare tura.



Incepem sa avem in vizor din ce in ce mai aproape si Paringul Mare(2519m). Pe care il urcam si unde stam o perioada mai lunga.



 

Sub noi se intinde imensa caldare Rosiile pe care urmeaza sa coborim. Se vad fain toate cele trei lacuri din partea superioara, Mindra, Lacul Lung si Rosiile. Facem o multime de poze. Asta chiar daca si in anii trecuti am facut alte multimi de poze. Tot aici.

Incepem sa coborim abrupt spre Saua Gruiu. Trebuie sa fim atenti, eu personal imi simt genunchii obositi. Din sa ne asteapta o coborire si mai abrupta pe care simt nevoia sa o termin cit mai repede. Schimbam marcajul, trecem pe punct rosu.

Asa ca de data asta incerc sa ma tin cit se poate de aproape de Nea Mircea si de Gabi. Partea mai complicata s-a terminat. Ne odihnim un pic pe malul Lacului Mindra. De aici ne asteapta o bucata de mers pe bolovani mari, apoi o coborire cind pe poteca, cind pe bolovani care ne duce undeva intre Lacul Lung si Lacul Rosiile.

Ne incurcam un pic si pierdem marcajul spre Zanoaga Stinii dar ne revenim repede si corectam traiectoria.

Pe malul lacului sunt multe corturi, de fapt e o adevarata tabara. Salutam oamenii si ne vedem de ale noastre. Trecem paraul si tinem poteca la vale spre Refugiul Agatat. Se merge sustinut si ne bucuram de citeva cascade.

Refugiul Agatat il gasim in aceeasi stare ca si anul trecut. Doar ca de data asta nu o sa mai dormim in el ci ne vom continua drumul.

Tinem marcajul si dam in drumul forestier de pe valea Jietului. De aici cam intr-o ora suntem la masini. Plecam spre Brasov mergind catre Petrosani, ca drumul parea in stare mai buna. Surpriza a fost sa vedem asfalt nou pe o mare parte a acestui drum, prin Cheile Jietului si pina aproape de Petrila.

Ca si concluzie, am avut din nou o excursie foarte reusita, printre cele mai bune din 2015.

Si ca de obicei, la final, o mica recapitulare:
Ziua 1:
Cabana Groapa Seaca - Vf. Mija(cruce rosie) - sub Lacul Mija(nemarcat) - Cabanele IEFS(punct galben, banda rosie )
Durata: 9 ore

Ziua2:
Cabanele IEFS - Vf. Cirja - Vf. Paringul Mare - Saua Gruiu(banda rosie) - Caldarea Rosiile - Refugiul Agatat -Groapa Seaca(punct rosu)
Durata 9:30 ore

 Fotografii: Leo Babar, Dan Chirita si Bogdan Balaban



 
 
 


Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017