Muntii Retezat: Lacul Ciomfu, Taurile Custurii si Virful Custura

Data publicarii: 01 feb 2016

Intilnirea cu Muntii Retezat are intotdeauna ceva special. In viziunea mea aici se gasesc cele mai frumoase locuri din Romania. Asa ca macar odata pe an incerc sa ajung pe potecile acestui munte. In 2015 am fost insa mai norocos pentru ca am fost in Retezat de doua ori.

Dar sa o luam cu inceputul si sa perezentam participantii: Dan Ionescu, Mircea Arion, Nicusor Ciocanel zis si Nelson, Bogdan Balaban.

Ne punem pe masina si mergem pe traseul Brasov - Sibiu - Hateg - Pui - Hobita - Stina de Riu. De la Hobita e un drum forestier de 25km. Pe acest drum forestier suntem depasiti de un grup de 5 masini de teren echipate pina in dinti, cu numar de Cehia.

Noi urcam incet caci Fordul meu trece prin multe patimi. Uneori este necesar ca tovarasii de drum sa coboare din masina. Ce a fost mai greu a fost faptul ca am parcurs o parte din acest drum dupa caderea intunericului.

Ajungem la finalul drumului forestier si punem corturile. Ocupantii jepurilor cu numar de Cehia s-au dovedit a fi niste cocalari cehi. Au facut foc, au baut, s-au imbatat, au urlat.

Dimineata ne trezim devreme si plecam pe traseu. Astazi telul nostru este sa vizitam Lacul Ciomfu, Taurile Custurii si Vf. Custura. Traseul este partial nemarcat asa ca am incarcat in telefon un track gasit pe site-ul ruscacdemunte. Multumiri Mihaela si Robert Dogaru.

 

Asadar trecem pe linga Stina de Riu fara sa fim atacati de caini. Apoi, dupa 10 minute ne oprim linga Refugiul Stina de Riu pe care il gasim in stare buna. Tinem in continuare marcajul triunghi albastru pina la Cascada Ciomfu.

Trecem riul apoi incepem sa ne uitam din ce in ce mai des la telefon. In zona sunt o multime de poteci ciobanesti si o poti lua usor pe cai gresite. Dupa ce gasim poteca buna nu mai avem emotii. Drumul nostru e clar si e croit frumos printre jnepeni.

Ne oprim pe malul Lacului Ciomfu, un loc de o liniste si o frumusete aparte. Aici mi-ar fi placut sa stau cu cortul insa, dupa cum se stie, in Parcul National Retezat, camparea este permisa doar in citeva locuri: Lacul Bucura, Lacul Zanoaga, Poiana Pelegii, Stina de Riu.



Savuram din plin acest moment si ne incarcam cu energie pozitiva. Incercam apooi sa ghicim pe unde este poteca de urcare. O gasim fara prea mari probleme.

Ea ne duce pe o culme domoala pina in apropiere unui lac. De acolo mai urcam putin si dupa citeva zig-zaguri printre bolovani ajungem sa vedem cele doua Tauri ale Custurii.



Este vorba de doua lacuri maricele aflate in fundul unei caldari asupra carei vegheaza unul dintre virfurile cele mai spectaculoase ale Retezatului, vf. Custura(2457m). Din pacate vremea incepe sa se strice si apar primii stropi de ploaie. Cautam o posibilitate de a iesi in creasta. Avem un reper foarte bun si anume un stilp cu marcaj. Plecam la deal printre cele doua lacuri. In scurta vreme descoperim un traseu marcat cu momai.

Poteca nu e deloc insa momaile ne ghideaza bine si dupa un efort destul de consistent ajungem in sfirsit la stilpul din creasta. Lasam bagajele in grija lui Dan si restul mergem pina pe Vf. Valea Marii(2340m) ca sa ne facem temele pentru o viitoare excursie pe creasta estica a Muntilor Retezat.





Si de pe Valea Marii chiar e o belvedere frumoasa catre Valea Jiului de Vest, catre Peleaga si Papusa, catre Taurile Custurii si catre creasta de est.



Revenim apoi la bagaje, saltam rucsacii in spate si incepem sa urcam spre Vf. Custura. Urcarea este relativ scurta insa foarte intensa. Avem marcaj banda rosie. Ne bucuram si de atingerea acestui virf, unul dintre cel mai frumoase din Retezat.

Din pacate nu stam foarte mult fiindca o noua repriza de ploaie pare iminenta. De la Buta urca un grup de trei polonezi, un baiat cu doua fete. Schimbam pe scurt citeva impresii.



Ne indreptam spre Saua Custurii pe marcaj cruce galbena. Nu scapam uscati insa ploaia nu a fost foarte violenta si nici lunga. Din Saua Custurii incepem la inceput cu o coborire usoara pe curba de nivel. Apoi poteca face citeva serpentine si ne poarta pe un loc mai plat numai bun de o pauza de masa. De aici in jos e numai coborire pina la Cascada Ciomfu si nu se mai intimpla nimic notabil.





 

La Refugiul Stina de Riu intilnim doi polonezi care la prima vedere sunt cam aerieni. Ne spun ca vor sa ajunga la Bucura insa au urcat pe la Baleia si au ajuns la Stina de Riu. Au la ei doar niste schite care cu mare indulgenta se pot numi harti. Scoatem harta si le explicam ce au de facut.

Ajungem cu bine la corturi si avem parte numai de vesti bune: cocalarii cehi au plecat de aici; iar noi am primit intariri, prietenii nostri Ioana Firastrau si Dorin Prioteasa au sosit si ei pentru o tura in Retezat.

Seara a fost faina, ne-am imprietenit cu trei clujeni super de treaba cu care am stat la taclale pina in miez de noapte.

De dimineata am plecat cu sperante mari de vreme mai buna. Si se parea ca de data o sa fim mai norocosi. Mergem pe drumul stiut pina la Refugiul Stina de Riu. Acolo trecem riul si urcam pe punct rosu pina la Taul Tapului, lac emblematic al Retezatului, dotat cu insulita. Fata de anul trecut constat ca nivelul apei a scazut chiar mult.





Undeva mai sus se vad cei doi polonezi aerieni care acum se afla pe drumul cel bun.





Punctul rosu continua pe deasupra lacului urmind ca in final sa iasa dupa o urcare abrupta in portiunea de creasta numita Portile Inchise. Spre deosebire de anul trecut acum o luam direct catre Vf. Papusa, marcajul folosit este banda rosie . In prima parte avem de strabatut o creasta ingusta unde e nevoie de putina atentie. Ajungem intr-o zona mai plata. Cerul se acopera iarasi de nori iar de undeva din spate se aude un tunet.





Marim pasul. Traseul merge pe o curba ne nivel aflata la inaltime. Aceasta ocoleste virfurile dar tot necesita atentie. Ajungem si intr-o portiune mai delicata unde este montat un cablu.

Urcam fara probleme cu totii si tragem cit putem de tare pina pe Vf. Papusa.

Intilnim citeva grupuri de turisti care ne intreaba cite ceva despre traseele din jur si despre cum pot parasi mai repede creasta in caz de ploaie cu descarcari electrice.

Pe virful Papusa stam putin. Doar cit sa facem o poza si cit sa lamurim niste turisti sa coboare catre Stina de Riu. Schimbam iarasi marcajul si incepem sa coborim pe cruce galbena. Incepe o grindina serioasa si iarasi trebuie sa bagam capul in pamint si sa ignoram frumusetea acestui traseu ce cobora pe spectaculoasa custura dintre virfurile Papusa si Custura.

Ocolim virful Papusa Mica si ajungem in punctul de minim al acestei custuri. Avem apoi o portiune de urcare, spre disperarea unora dintre noi. Mai ales ca din cauza cetii nu se vede clar cit e de urcat pina la poteca de coborire catre Stina de Riu.

Din fericire portiunea de urcare e scurta. Ploaia se opreste, ceturile se ridica. De aici incolo traseul de coborire e identic cu cel de ieri. Doar ca de data asta e mai ud si parca mai alunecos. Cascada Ciomfu are parca un debit suplimentar de apa.

Incheiem excursia linga corturi unde ne echipam cu haine uscate. Stringem toate bagajele si plecam apoi pe lungul drum catre casa.

Am avut din nou o excursie reusita in ciuda faptului ca am prins ploi in ambele zile. Totusi am reusit sa facem traseele propuse si sa aflam cite ceva si despre potecile pe care le vom strabate in viitor in Muntii Retezat.

La final rezumatul:

Ziua 1:
Stina de Riu - Cascada Ciomfu( triunghi albastru ) - Lacul CIomfu - Taurile Custurii - Saua sub Vf. Custura(nemarcat) - Vf. Custura( banda rosie ) - Saua Custurii( cruce galbena ) - Stina de Riu( triunghi albastru )
Durata: 7 ore

Ziua 2:
Stina de Riu - Taul Tapului - Portile Inchise(punct rosu) - Vf. Papusa( banda rosie) - Saua Custurii(cruce galbena) - Stina de Riu( triunghi albastru )
Durata: 8 ore

 


Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Ioana Zarnescu

    03 feb 2016 16:36:23

    Tare frumos ! Felicitari !

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017