Anglia: trei zile la Londra

Data publicarii: 24 feb 2016

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Pentru multi dintre cei ce viziteaza Marea Britanie drumul trece obligatoriu prin Londra. Asa a fost si pentru noi. Capitala Angliei e un oras aglomerat, vibrant, o metropola plina de atractii de toate felurile. Si plina de diversitate. In Londra poti auzi vorbindu-se pe strada o mare parte din limbile de pe pamant.


Am fost in Londra 3 zile. Treaba asta s-a dovedit foarte obositoare fiindca veneam din postura de navetisti. Stateam la prietena noastra Mio la Cambridge, cam la 100 de km, si bateam drumul in fiecare zi.



In prima zi am ajuns in Londra cu trenul in gara Paddington. De acolo am luat-o la pas catre Hyde Park si am trecut printr-un cartier locuit de musulmani. Unele magazine nici nu aveau nimic scris in engleza , ci doar grafia aia cu serpisori. Mai la tot pasul puteai minca saorma si kebab.


Intram in parc pe sub Marble Arch dar imediat dam de o surpriza. Zeci de cai, soldati in costume de gala si tunuri isi fac aparitita. Decidem sa-i urmam probabil, ei fac parte din ceremonia de schimbare a garzii de la palatul Buckingham.



Iesim din Hyde Park pe linga Speaker’s Corner si Wellington Arch si ne oprim, odata cu toata armata, pe strada Constitution Hill. Acolo se desfasoara un adevarat spectacol militar in urma caruia se trag multe salve de tun.





 











Putin mai incolo, in piata din fata palatului Buckingham asistam la celebrul ceremonial de schimbare a garzii.





La final ne relaxam in preajma fintinii Victoria Memorial asteptind ca oamenii sa plece si sa prindem locul mai degajat.


Primul lucru vizitat la Londra a fost expozitia de calesti si automobile regale. Locul, numit The Royal Mews, poate fi ratat cu succes fiindca intrarea se face pe o strada secundara aflata la o oarecare distanta de palat, in spatele acestuia.















Ei treaba asta a facut toti banii( si nu au fost putini ). Am vazut calesti primite in dar din partea scotienilor, galezilor, englezilor, un automobil Rolls Royce Phantom de epoca. Piesa de rezistenta este insa caleasca folosita la incoronarea reginei Elisabeta a II-a care este expusa cu toata pompa. Vizita a fost impresionanta si nu trebuie ratata ocazia.


In Londra sunt si o multime de chestii care se pot vizita gratis. Sau cu bani putini. Noi ne-am deplasat intr-o zona densa in muzee aflata linga parcul Kesinton. Aici am fost la Victoria and Albert Museum, la Muzeul Stiintei si la Muzeul de Istorie Naturala.


Victoria and Albert Museum a supravietuit celui de-al Doilea Razboi Mondial aproape fara a fi atins si abia in anii 1950 si 1960 au fost necesare o serie de lucrari de reparatii. Cateva galerii au fost refacute in anii 1990 si in 2001 si muzeul a dat publicitatii un plan de expansiune si modernizare. Pana in zilele de azi, multe dintre galeriile de la Victoria & Albert Museum au fost refacute cu ajutorul unor arhitecti celebrii.


Muzeul a deschis si doua noi galerii in 2009: una prezinta lucrari din ceramica iar alta gazduieste o ampla colectie de artefacte medievale si renascentiste. Muzeul s-a extins si in subteran.


Muzeul de Stiinta din Londra ofera o calatorie inapoi in istorie, la primele zile de folosire a aburului pentru functionarea vechiculelor pe roti. Din anii 1750, calatorim pana in zilele noastre si remarcam transformarile si felul in care modernizarea a modelat industria masinilor.













Exista galerii dedicate spatiului, telecomunicatiilor si calculatoarelor.


Un loc foarte interesant este reprezentat de galeria numita "The Secret Life of the Home", unde obisnuitele electrocasnice sau diferite unelte necesare fiecarei locuinte sunt prezentate astfel incit sa ne dam seama de modul in care functioneaza acestea.



Atractia absoluta a Muzeului de Stiinta din Londra este, fara indoiala, Launchpad, locul de joaca al muzeului. Aici puteti sa trageti de manete, sa apasati pe butoane, sa formati numere de telefon, sa alegeti sa faceti ceva doar pentru a vedea cum obiectele vor reactiona, in numele experimentelor stiintifice.


Pentru parinti, Muzeul de Istorie Naturala din Londra ofera o atmosfera linistita, numai buna pentru a permite copiilor sa absoarba multa informatie intr-un mod mai practic. Cladirea ce gazduieste acest muzeu este si ea una exceptionala.








Odata intrati pe usa din fata si veti fi imediat intampinati de un schelet de Diplodocus, un ierbivor din jurasic cu un gat ridicol de lung si o coada puternica. Distanta dintre ultimul si cel mai mic os al cozii si craniul plat este una impersionanta.

In incinta muzeului, exista o intreaga sectiune dedicata dinozaurilor numita zona albastra. Va asteapta si mai multe schelete, la fel si modele realiste care se misca si urla cand sunt privite. Alte sectiuni de mentionat aici sunt Zona Verde care trateaza ecologia, Zona Rosie , care prezinta istoria pamantului de la creearea acestuia si Zona Portocalie, care se ocupa de viata salbatica si include o expozitie dedicata lui Charles Darwin.

 




O zona clasica a Muzeului de Istorie Naturala din Londra este camera care adaposeste o balena, de dimensiuni gigantice. Cel mai mare animal al lumii este agatat si sustinut de o retea de fire si domina intregul spatiu vizual. Va ia un minut si jumatate doar pentru a merge de la un capat la celalalt. Existe un numar extraordinar de alte animale, fie la vedere, in stanga si in dreapta aleilor muzeului, fie dispuse frumos in vitrine lipite de pereti: de la elefanti si stramosii lor, mamutii, rinoceri, lei sau tigri, pana la animale mai mici, precum soareci si porci, insecte..



Dupa vizita la cele trei muzee nu ne-a mai ramas decit sa ne relaxam in Parcul Kensington. Pina sa ajungem acolo insa admiram de afara impresionanta cladire Royal Albert Hall, ce adaposteste o imensa sala de concerte care poate gazdui la nevoie peste 5000 de persoane.






Vis-a-vis se gaseste Memorialul Albert, ridicat de regina Victoria, in memoria sotului ei, Printul Albert de Saxa Cotburg si Gotha, care a decedat in 1861, din cauza febrei tifoide.



Se pare ca printul a fost foarte iubit de catre concetatenii sai, din moment ce i s-au ridicat mai multe memoriale (inclusiv in Birmingham si Manchester) prin subscriptie publica.


Inaugurat in 1882, memorialul consta intr-un baldachin, ornamentat in stil gotic, avind in centru statuia printului Albert, invelita in foita de aur. Statuia a fost vopsita in negru in anul 1941, pentru a nu fi reperata de Zeppelinele germane. Monumentul, este strabatut de un brau ornamentat cu 169 de fete de pictori, poeti si arhitecti cunoscuti.




Constructia mai are doua grupuri de sculptura alegorica. Primele 4 reprezinta exemplu de productie a epocii victoriene: agricultura, inginerie, comert si productie. Al doilea grup reprezinta 4 continente: Europa simbolizata cu un taur, Asia cu un elefant indian, America cu un bizon si Africa cu o camila.

 






Bineinteles ca am petrecut citeva minute la fintina construita in memoria printesei Diana, Regina Inimilor, asa cum a mai fost numita. Are un aspect de canal circular de piatra. Apa se ridica pana in cel mai inalt punct al cercului si apoi curge in directii opuse. Suvoaiele se intalnesc apoi la baza, sunt colectate si repornesc. Structura fantanii reflecta personalitatea complexa dar calma a printesei Diana. Fantana se afla in apropiere de podul Serpentine.



A urmat apoi o plimbare prin parcurile Kensington si Hyde in drum spre cea mai mare gara a Londrei, Victoria. De acolo am luat autobuzul catre Cambridge. Drumul cu autobuzul e ciudat rau la englezi. Cel mai bine iesi daca iti faci rezervare online, ca la avion. In functie de ora, data, pretul difera. De asemenea autogara seamana mai degraba cu un aeroport, cu porti de imbarcare ce se deschid cu citeva minute inainte de plecarea autobuzului.


Soferul anunta fiecare oprire ba chiar iti da informatii despre cum va fi vremea la destinatie.


Ziua a doua a inceput foarte de dimineata. Cu lectia stiuta, aveam deja bilete de autobuz luate de pe Internet. Ne prezentam la autobuz insa ajungem in Londra cu o ora intirziere.


De data asta prindem o vreme ploioasa si urita asa ca de la Victoria Train Station plecam repede pina la Buckingham Palace de acolo urmam strada The Mall pina in ceea ce este considerat buricul Londrei, Piata Trafalgar. Ca sa ne ferim de ploaie, intram in National Gallery, un muzeu de arta infiintat din dorinta de a oferi tuturor - nu doar cunoscătorilor de artă - un loc in care sa admire lucrarari importante de pictura. Nu întâmplător, chiar de la începuturile sale (1838) accesul a fost și este gratuit.



Aici se gasesc o serie de capodopere semnate de cei mai importanti artisiti ai lumii: Michelangelo, El Greco, Velasques, Tiziano, Caravaggio, Boticelli, Goya, Da Vinci, Van Gogh si multi, multi altii. E un loc unde s-au strins multe operele de arta importante din aceasta lume.


La iesire primim o veste buna. Ploaia s-a oprit si putem observa mult mai bine Piatra Trafalgar. Ea este dominata de statuia Amiralului Nelson  cunoscut în istorie, înainte de toate, ca învingător al flotei franco-spaniole la Trafalgar.



A fost un conducător exemplar, cu o personalitate puternică. Curajul său a fost la limita nebuniei. Numeroasele victorii, aduse în slujba Marinei Regale Britanice, au făcut din Nelson un idol pentru cadrele militare și pentru populația britanică.


Pornim apoi pe jos spre Big Ben orologiul Parlamentului din Londra. Turnul e frumos, chiar m-a impresionat. E locul de unde se da ora exacta in lumea intreaga.




Big Ben este cel mai mare ceas cu clopot și patru fețe, și al treilea turn cu ceas ca înălțime din lume. Ceasul a fost pus în funcțiune în ziua de 31 mai 1859. Turnul se remarca prin eleganta si detalii bine puse la punct. Chiar linga el se gaseste Palatul Westminster cunoscut si sub denumirea de Casa a Parlamentului.



Ansamblul acesta cu Big Ben si Palatul Westminster se poate observa cel mai bine daca traversezi riul Tamisa pe malul celalalt. Privelistea face toti banii.








Odata ajunsi pe malul opus iti fac cu ochiul si alte lucruri. Cel mai evident este London Eye( Ochiul Londrei ) roata cea mare de unde poti admira in voie Londra de la inaltime. Inaltimea maxima a rotii este de 135m.


Biletul era destul de scump, asa ca am spus pas. Noi nu am urcat in London Eye pentru ca am preferat un alt loc de unde se vede bine Londra de sus, Catedrala St Paul.


Tot in zona aceasta mai exista Acvariul  si London Dungeons, o galerie plina cu personaje si intimplari macabre.


Noi am dat in mintea copiilor si am preferat sa ne dam intr-un carusel cu caluti care simulau galopul.




Apoi am traversat din nou Tamisa de data asta pe noul pod Jubilee. Am venit tot pe linga apa cu gindul a de a ajunge la ora 17:00 la catedrala Westminster Abbey. De ce la ora fixa? Simplu, pentru ca atunci are loc o slujba in aceasta catedrala la care poate asista oricine. Asadar nu e nevoie sa platesti, iar cind biletul costa 20 de lire economia e importanta. E adevarat insa ca exista si dezavantaje, nu poti sta cit vrei nu beneficiezi de pliante si ghid audio.






Ceremonia a fost interesanta, si pe linga faptul ca am asistat la ea am putut vedea si aceasta celebra catedrala. Aceasta gazduieste mormintele majorității regilor și reginelor engleze, dar și a mai multor oameni celebri. Colțul poeților aduce onoruri scriitorilor Regatului Unit. Aproape toate încoronările monarhilor englezi au avut loc în această catedrala.




Dupa aceasta ceremonie mergem in St.James Park, un loc relaxant plind de pasari si veverite care umbla in libertate. Insa o muzica de fanfara ne atrage atentia si mergem calauziti de sunet. Intr-un colt al parcului este un loc amenajat cu tribune unde se pare ca se afla in plina desfasurare un soi de concurs intre fanfare. Impresionant, n-am mai vazut asa ceva.






Cu plimbarea in parcul St. James am incheiat a doua zi in Londra.


A treia zi a fost un dezastru pentru noi, De dimineata am luat iarasi autobuzul din Cambridge. Odata ajunsi la marginea Londrei am fost o prada usoara pentru un imens ambuteiaj. Din cauza discursului anual al reginei in Parlament, au fost inchise strazi, deviata circulatia, s-a creat un haos de nedescris. Am ajuns la destinatie cu 4 ore intirziere. Prea multe n-am vazut. Am luat metroul pina la Catedrala St. Paul. Vizita asta ne-a mai alinat supararea. Am platit cite 16 lire de persoana dar a meritat cu virf si indesat.



Aceasta este cea mai mare biserică din Londra și a doua cea mai mare din această țară, după Catedrala din Liverpool. Catedrala Sfântul Paul este totodată și lăcașul în care slujește episcopul anglican al Londrei.


Pe acest loc au fost construite mai multe catedrale. Povestea celei actuale este fascinanta.








Catedrala a avut de suferit si in urma Marelui Incendiu ce a cuprins Londra in anul 1666. Cu toate ca biserica putea fi reparata, s-a luat hotararea ca in locul ei sa se ridice una noua, intr-un stil modern.





Misiunea de a realiza proiectul noii catedrala a fost incredintata lui Christopher Wren in anul 1668. Primul sau proiect, care era asezat pe vechile temelii ale catedralei a fost respins in anul 1669. Cel de-al doilea proiect, in forma de cruce greaca (realizat in jurul anului 1670) a fost si el respins ca fiind prea radical. Pana la urma, proiectul ales si aprobat a fost in anul 1675, iar lucrarile au inceput in luna iunie.


Punerea pietrei de temelia a avut loc in anul 1677, aceasta onoare revenind lui Thomas Strong, maestrul pietrar al lui Wren. Proiectul aprobat avea doar un mic dom cu spira in varf, dar regele Charles al II-lea i-a dat lui Wren libertatea de a face modificari la proiectul initial. Astfel, Wren a ajuns sa aplice catedralei un imens dom si doua turnuri in capatul vestic al acesteia.



Catedrala St.Paul a fost terminata in 1708. Biserica este construita din piatra de Portland, intr-un stil renascentist tarziu. Domul impresionant al acesteia a fost inspirat dupa cel al Basilicii Sfantul Petru din Roma. Acesta se afla la o inaltime de 108 metri deasupra podelei bisericii.


Nava catedralei detine trei mici capele. Turnul nord-vestic gazduieste 13 clopote, intre cel numit Marele Paul, fabricat in anul 1881, si Marele Tom, care fusese mai inainte plasat in palatul Westminster.



Catedrala detine o cripta foarte substantiala, pastrand peste 200 de morminte. Intre acestea se afla si cel al eroilor cazuti in timpul Razboiului din Golf. Tot aici se mai gasesc si niste memoriale mai speciale al Lordului Nelson si al ducelui de Wellington.


Exista si posibilitatea de a urca si de a face un tur pe interior, pe la baza domului. Nu recomad asta celor cu rau de inaltime. Se poate apoi iesi afara si se poate da un ocol pe exterior. Spatiul este larg si foarte sigur iar plimbarea poate fi facuta de oricine. Dupa parerea mea aici e un loc excelent de unde poti vedea Londra de sus. Pe o latura se afla cartierul de afaceri dominat de cea mai inalta cladire din Londra, turnul Shard(306m). Si daca vreti sa ajungi si mai sus, ei bine se poate. Se urca niste trepte care te duc chiar deasupra domului.


Dupa vizita la Catedrala Saint Paul, care intre timp a devenit locul meu preferat din Londra, ne indreptam spre Turnul Londrei. Ne ploua bine si fara mila.





Turnul Londrei, este un castel istoric aflat pe malul nordic al Tamisei în centrul Londrei. Construcția sa a început spre sfârșitul lui 1066 în contextul cuceririi normande a Angliei. Turnul Alb, de la care își trage numele întreg castelul, a fost construit de William Cuceritorul în 1078, și a fost disprețuit ca simbol al oprimării locuitorilor Londrei de noua elită conducătoare. Castelul a fost utilizat ca închisoare din 1100 până în 1952 deși nu era acesta scopul său principal. Mare palat la începutul istoriei sale, el a servit drept reședință regală.


În ansamblu, Turnul este un complex de mai multe clădiri aranjate în două inele concentrice de ziduri de apărare, cu șanț. Au existat mai multe faze de extindere, în principal în timpul regilor Richard Inimă-de-Leu, Henric al III-lea și Edward I în secolele al XII-lea și al XIII-lea. Aranjamentul general stabilit spre sfârșitul secolului al XIII-lea se păstrează în ciuda activităților ulterioare din zonă.


Turnul Londrei a jucat un rol proeminent în istoria Angliei. A fost asediat de mai multe ori și controlul asupra sa era important pentru dominația asupra țării. Turnul a servit drept armurerie, trezorerie, menajerie, sediu al Monetăriei Regale, oficiu de arhive publice și sediu al Bijuteriilor Coroanei Angliei. De la începutul secolului al XIV-lea până la domnia lui Carol al II-lea, la încoronarea unui monarh se ținea o procesiune de la Turn la Abația Westminster.


Perioada de apogeu a utilizării castelului ca închisoare a fost în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, când numeroase personalități căzute în dizgrație, cum ar fi Elisabeta I înainte de a deveni regină, au fost închise între zidurile sale.  În ciuda îndelungatei reputații ca loc de tortură și moarte, popularizată de propagandiștii religioși și de scriitori, doar șapte oameni au fost executați în Turn înaintea Războaielor Mondiale..


Execuțiile se țineau mai frecvent pe celebrul Deal al Turnului aflat la nord de castel, 112 având loc acolo în 400 de ani. În ultima jumătate a secolului al XIX-lea, instituții ca Monetăria Regală s-au mutat din castel în alte locuri, lăsând multe clădiri goale. În cele două Războaie Mondiale, Turnul a fost din nou utilizat ca închisoare, acolo fiind executați 12 oameni pentru spionaj.


Astazi Turnul Londrei este una dintre cele mai populare atracții turistice din țară. El este protejat ca sit în patrimoniul Mondial UNESCO.



Din pacate nu a mai fost vreme sa vedem Turnul Londrei si pe dinauntru. Oricum bijuteriile coroanei erau in acea zi..”in use”. Am preferat sa dam o fuga( la propriu ) prin Tower Bridge.

 




Podul a fost construit între anii 1888 - 1894 și leagă partea de sud cu nordul orașului. Lungimea totală a podului este de 244 m, înălțimea pilonilor atinge 65 m. Tower Bridge a fost proiectat în stilul neogotic de Horace Jones.

Pe malul de sud se găsește City Hall sau Primaria, acum o constructie extrem de moderna. Frecvent turiștii confundă Tower Bridge cu Podul Londrei (London Bridge), care este podul următor pe direcția sensului de curgere a Tamisei.


Tower Bridge este în același timp un pod mobil și un pod suspendat. Podul are două turnuri care sunt legate între ele la nivelul superior prin pasarele, care au rolul de a se opune forțelor orizontale exercitate de secțiunile suspendate ale podului de pe părțile dinspre uscat ale turnurilor.





Pivoții pentru basculare și mașinile necesare deschiderii podului sunt adăpostite la baza fiecărui turn. Mecanismul de ridicare original era alimentat de apă sub presiune stocată în câteva acumulatoare hidraulice. Apa, la o presiune mare, era pompată în acumulatoare de două motoare cu aburi de 360 CP. În anul 1974, mecanismul original a fost înlocuit cu un sistem modern electro-hidraulic.



Singurele componente ale sistemului original care încă sunt folosite sunt pinioanele finale, care învârt roțile fixate pe părțile mobile. Acestea sunt puse în mișcare de motoare hidraulice moderne, care folosesc uleiul ca fluid hidraulic. Unele dintre mecansimele hidraulice originale au fost păstrate, deși nu mai sunt folosite. Acestea sunt exponatele principale în muzeul podului situat în vechea sală a motoarelor din partea de sud a podului. Muzeul include motoarele cu aburi, două dintre acumulatoare, unul dintre motoarele hidraulice care au pus în mișcare partea mobilă, precum și alte artefacte.


Pentru a controla traficul pe râu au fost stabilite diferite reguli și semnale. În cursul zilei, controlul era asigurat de luminile roșii ale semafoarelor montate pe cabinele de control de pe pilonii de la fiecare capăt al podului. Noaptea se foloseau lumini colorate, pentru fiecare direcție, pe ambii piloni: două lumini roșii care indicau că podul e închis și două lumini verzi care arătau că este deschis. Pe ceață se folosea și un gong.


Vasele care treceau pe sub pod trebuiau să afișeze semnale: ziua, o bilă neagră de 61 cm în diametru era atârnată undeva unde sa poata fi văzută, iar noaptea, două lumini roșii în același loc. Pe ceață, navele trebuiau să emită semnale sonore în mod repetat.



Dacă o bilă neagră era suspendată în zona mijlocului fiecărei pasarele (sau o lumină roșie pe timpul nopții) însemna că podul nu putea fi deschis. Aceste semnale erau repetate la aproximativ 900 de metri în aval, la Cherry Garden Pier, unde vasele care voiau să treacă pe sub pod trebuiau să își afișeze propriile semnale vizuale și să emită semnale sonore în timp ce se apropiau, pentru a-l alerta pe „maestrul podului”.


Mecanismul de control pentru echipamentele de semnalizare a fost păstrat și poate fi văzut funcționând în muzeul podului.

 


Astfel s-a incheiat ultima noastra zi in Londra. A fost o zi epuizanta stricata de intirzierea mare cu care am ajuns in oras si de ploaie. Am ramas cu o impresie urita si cu un gust amar dupa aceasta zi. Chiar daca Londra este un oras fantastic.

 

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • Ioana Zarnescu

    26 feb 2016 17:58:08

    Foarte frumos, sunt poze luate altfel decat vedem noi in mod curent. Sunteti privilegiati ! Va invidiez ! Felicitari pentru toate aceste drumetii pe care pot sa le vad prin intermediul d-lui Gheorghe Balaban

  • Bogdan

    01 mar 2016 07:13:01

    Va multumesc pentru aprecieri si ma bucur ca v-a placut sa mergeti cu noi la Londra

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017