Tara Galilor: la drum prin tara dragonului

Data publicarii: 14 mar 2016

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

In periplul nostru britanic am ales sa petrecem citeva zile in Tara Galilor sau Wales(cum ii spun englezii) sau Cymru( cum ii spun galezii ). In mare parte tara asta era o necunoscuta. Tot ce stiam despre galezi este ca au o foarte buna echipa de rugby si ca pe drapelul lor se gaseste un dragon.

Intram Tara Galilor venind dinspre portul englezesc Bristol si trecind un pod mare. Se plateste taxa de pod intr-un mod insolit: arunci o moneda de 2 lire intr-un soi de cos. Apoi ti se deschide bariera.

De cum am intrat in Tara Galilor am observat peste tot placute bilingve, in engleza si galeza. Limba galeza nu seamana cu absolut nimic si de multe ori cuvintele par a fi formate dintr-o ingramadeala de litere puse fara sens.

Am dormit undeva linga autostrada la un hotel din lantul Ibis linga orasul Newport. Pret mare si conditii destul de proaste.

Ziua urmatoare am mers in capitala Tarii Galilor, Cardiff. Am parcat gratis destul de aproape de centru si am profitat de faptul ca in zilele de duminica nu se percepe taxa de parcare.

Cardifful este un oras marisor cu peste 300 000 de locuitori. L-am gasit linistit, contrastind cu orasele englezesti. In mare parte orasul pare destul de nou. Cladiri vechi ai sa observi mai greu.

Ocolim un parc si ne indreptam spre castelul din Cardiff. Pina sa ajungem la intrare ne atrage atentia Zidul Animalelor( http://www.cardiffcastle.com/the-animal-wall/ ).

Zidul a fost creat de arhitectul Wiliam Borges pentru un anume Marchiz de Bute.

Burges a murit chiar înainte ca structura zidului sa fie finalizată. Sculptura  animalelor nu a început până la sfârșitul anilor 1880. Arhitectul William Frame a adus la bun sfirsit munca lui Burges bazindu-se pe ideile acestuia. Peretele original a fost pus direct în fața Castelului și a fost decorat cu doar nouă animale. Fiecare model de animal a fost prezentat Lordului Bute spre aprobare. Doua exponate au fost respinse. Peretele original a fost mai mult sau mai puțin finalizat în 1892.

Până la sfârșitul primului război mondial traficul de-a lungul castelului și pe strada Duke a devenit extrem de aglomerat. În cele din urmă s-a decis să se largeasca Castle Street  și zidul sa fie aliniat cu cu Podul Cardiff care urma sa fie si el reconstruit. Pentru a se face lărgirea drumului, tot peretele a fost mutat mai la vest, in poziția sa actuală. Cu aceasta ocazie au fost adăugate inca șase noi animale. Stilistic acestea sunt diferite și nu au ochii de sticlă asa cum au originalele.

Din cauza intemperiilor naturale și apropierii de un drum aglomerat, Zidul Animalelor s-a deteriorat grav. În 2010, a fost reparat, curățat și conservat.

Castelul din Cardiff este o contructie romantica. A fost construita intre 1867 si 1865 de catre Marchizul de Bute in jurul unui refugiu normand.



Am intrat si noi in interiorul zidurilor, ne-am plimbat pe ele. Apoi am urcat in turn si savurat privelistea de la inaltime. Iar ceea ce a fost mai bun am lasat la sfirsit: este vorba despre citeva incaperi foarte interesante in care isi traia viata marchizul si familia sa. M-au impresionat in mod deosebit fumoarul, dalele pe care sunt pictate versuri pentru copii din Camera copiilor, Camera Arabeasca cu modele islamice din marmura si biblioteca.











Dupa ce am iesit din castel am luat-o la pas prin oras. Ne-am oprit in fata unei cladiri mari si importante pesemne. E vorba de cladirea primariei ce are in dotare un dom inalt de 61m inaltime. Pe Dom se gaseste un dragon adormit.





Vremea se strica si trebuie sa ne gasim rapid ceva de facut undeva inauntru. Iar o vizita la National Museum and Gallery este exact ce ne trebuie. Intrarea este libera iar muzeul are o gramada de lucruri de oferit: sculptura, pictura istorie naturala, obiecte preistorice si o colectie vasta de obiecte impresioniste. Fara indoiala merita vazut.





Apoi am luat la pas zona centrala pietonala, cu multe magazine si cu multi pomi. Am ajuns si in apropierea Millenium Stadium care e chiar in buricul tirgului.

La final dupa atita umblatura ne-am relaxat putin prin parcul Bute aflat chiar linga castel.

Am plecat din Cardiff si am tinut mai tot timpul coasta de sud. Am trecut pe linga orasul Swansea, al doilea oras ca marime din Tara Galilor.



Apoi GPS-ul ne-a incurcat putin ducindu-ne pe niste drumuri inguste, lipsite de vizibilitate si partial asfaltate care au traversat un deal. Apoi am revenit in drumul principal si am vazut Oceanul. Era pentru prima data. Eheii, daca o iei drept inainte pe aici ajungi fix in America.









Apoi ne continuam drumul pe coasta vestica si mergem mai tot timpul pe malul marii. Ne oprim in micul orasel Aberystwyth unde admiram cladirile si mai ales plaja. Marea este nervoasa, agitata iar valurile izbesc cu forta pietrele de pe mal. Daca te uiti atent vezi ca face cu ele ce vrea.



Vizitam apoi ruinele castelului Aberystwyth care se afla si el pe malul marii. Pe faleza flutura steaguri ale diverselor state. Suntem bucurosi cind il gasim si pe cel al Romaniei.



Incheiem plimbarea pe Royal Pier( in traducere Digul Regal ) un pod aflat pe piloni unde exista magazine, restaurante si banci de unde se poate admira privelistea. In multe orase am regasit aceste constructii de tip pier.

Noaptea urmatoare am petrecut-o in satucul Machynlleth intr-un han care arata ca pe vremuri. Seara am stat in pub-ul de la parterul hotelului unde am fost insotit de o atmosfera vesela.

Ploaia ne-a intimpinat din primele ore ale zilei urmatoare. Pentru ea aveam programat un roadtrip in care sa atingem diverse obiective. Dar sa le luam pe rind.

Prima oprire am facut-o la Portmeirion. Parcarea este gratis, biletele costa 9 lire sterline. Portmeirion este un sat ca de poveste situat pe o peninsula particulara. A fost proiectat si construit de catre arhitectul Sir Clough Williams-Ellis intre 1925 si 1975 in stilul unui sat italian. El a strins bucati de cladiri in ruina din lumea intreaga - statui ale zeitatilor din templele hinduse, o coloana in stil clasic de la Bristol, o clopotnita italiana in forma unui telescop extins.











 




Ellis a incorporat aceste resturi, rezultatul fiind un colaj de stiluri speciale care reflecta postmodernismul in arhitectura. Arhitectul a terminat constructiile in 1975, la aniversarea varstei de 90 de ani.



Dupa ce intram in Portmeirion prin Arcul de Triumf observam cladiri imprastiate prin piateta centrala dar si pe malurile din jur: un castel, un far, un hotel-bar indian, si sediul primariei cu o fresca din secolul al XVII-lea pe tavan. Casutele in culori spalacite, cu acoperisuri rosii sunt raspindite peste tot.





Desi predomina stilul italian, in arhitectura au fost strecurate si influente asiatice, dar si traditionale englezesti. Statiunea Portmeirion putem spune ca este un loc exotic in Tara Galilor.







Situat langa mare, ferit de privirile curioase ale vizitatorilor, Hotelul Portmeiron este unul dintre locurile preferate ale arhitectului. Inaugurat in 1926, s-a redeschis in 1990 dupa un incendiu. Este cunoscut pentru interiorul sau opulentl, camerele fiind realizate in stil indian sau victorian.







La Portmeirion exista un magazin unde se vind obiecte din ceramica specifica locului.Decoratiunile care predomina sunt cele cu flori si fluturi. La final facem o plimbare cu un fel de tractor-trenulet prin padure.

De la Portmeirion am plecat spre un loc cu mare incarcatura simbolica: oraselul regal Caernarfon. Acesta se afla pe malul marii. Principala atractie este castelul.

 


Clădirea actuală a fost construita între 1283 și 1330 din ordinul regelui Eduard I. Zidurile sale unesc mai multe turnuri poligonale. Acestea au fost construite din blocuri de gresie inchisa la culoare si calcar, mai luminos, model inspirat probabil de zidurile Constantinopolului.

Modelul acesta confera zidurilor un aspect ceva mai exotic daca e sa facem comparatia cu celelalte castele din vecinatate. Acelasi lucru este valabil si pentru forma octogonala aleasa pentru turnuri, la rindul lor terminate prin turete suple.

Planul lui Eduard I a fost sa construiasca asa numitul Inel de Fier, o bucla formata din opt castele amplasate in jumatatea nordica a Tarii Galilor. Flint, Caernarfon, Rhudlan, Conwy, Beaumaris si Harlech au format un lant defensiv care inconjoara muntii din Snowdonia, fiecare fiind situat la o zi de mers unul fata de celalalt.



In 1282 Eduard I i-a infrint pe galezi si l-a decapitat pe Llewelyn, ultimul print galez.  Din punct de vedere al stabilitatii era esential sa instaleze pe tronul Tarii Galilor un print englez. Povestea spune ca ar fi ales un print galez care inca nu invatase sa vorbeasca engleza. Creduli, galezii l-ar fi acceptat pe candidatul regelui fara sa il vada crezind ca e vorba de unul din liderii lor locali. In fapt adevarul a iesit la iveala cind Edward I l-a prezentat pe noul print de Wales in persoana fiului sau care abia se nascuse.



Impresionanta structura cu nouă turnuri a supraviețuit în mare parte intacta.

Caernarfon Castle este si acum locul in care este investit printul de Wales, mostenitorul coroanei britanice.



Linga castel se gaseste o piata frumoasa, larga. In centrul ei se gaseste statuia lui  David Lloyd George, fost prim-ministru. De asemenea domnul  David Lloyd George a fost membru al parlamentului o lunga perioada de timp intre 1890 si 1945.

De la Caernarfon am plecat pina pe insula Anglesey in cautarea castelului Beaumaris. Am traversat pe un de lanturi foarte interesant numit Menai Bridge. Din pacate am gasit castelul inchis dar ceea ce am vazut de afara parea interesant.









Castelul este inconjurat de un canal cu apa cam pe jumatate din perimetrul sau si dateaza din secolul XIII. A fost construit la ordinul regelui Edward I ca parte a planului sau de cucerire a Tarii Galilor.



In preajma castelului exista un pic de plaja si un parc. Pe partea opusa, se vede o lunga creasta muntoasa iar un panou metalic ne explica ce virfuri vedem. Cel mai inalt este virful Snowdon 1085m, cel mai inalt virf din Tara Galilor. Zona muntoasa poarta numele de Snowdonia.

Ne indreptam apoi spre Llandygai, un satuc mic aflat in apropierea altui castel numit Penrhyn. Din pacate ajungem prea tirziu ca sa putem intra. Dar macar putem sa il vedem din exterior fiindca e chiar impresionant.



 


Castelul se gaseste pe un vast domeniu fiind construit pe un loc mai inalt. Initial pe acest loc a fost o casă medievală cula. În 1438, Ioan Gruffudd primit o licență pentru face o constructie crenelata și a construit un castel de piatră și un turn. Samuel Wyatt reconstruit proprietatea în anii 1780.



Clădirea actuală a fost creată între 1822 și 1837 de arhitectul Thomas Hopper, care a extins și a transformat radical clădirea. Cu toate acestea o scara in spirala originală, un subsol boltit și alte zidării au fost încorporate în noua structură.

Proprietarul castelului si clientul lui Hopper a fost George Hay Dawkins-Pennant, care a moștenit Castelul Penrhyn dupa moartea celui de al doilea var all sau, Richard Pennant, care a făcut avere din zahăr jamaican și piatra exploatata in cariere.

Impreuna cu masinuta noastra de inchiriat

Ne-am indreptat mai apoi spre satul pescaresc Conwy, un loc linistit si foarte sic. As putea spune ca e locul care sintetizeaza cel mai bine atmosfera din Tara Galilor si dovada vie ca nu trebuie neaparat sa vezi locuri faimoase pentru a gusta din farmecul acestui colt de lume.



Un bastion maret cu multe turnuri construit intre anii 1283 si 1287, pastreaza spiritul medieval in cel mai convingator mod. Impreuna cu zidurile orasului Conwy, Castelul este inscris pe lista UNESCO a patrimoniului mondial. Cele opt turnuri rotunde si mari, precum si scutul de fortificatii construite pe un promontoriu stancos ofera niste privelisti uluitoare asupra zonei si asupra zidurilor orasului. Desi castelul nu are acoperis (si nici podele in unele locuri), puteti citi explicatiile, puteti face un tur sau puteti cumpara un ghid care sa va ajute sa vizualizati Marele Hol si alte incaperi. In turnuri, precum Turnul Capelei, se ajunge urcand pe niste trepte inguste.

La Castelul Conwy se poate ajunge pe jos traversand un impresionant pod suspendat terminat in anul 1825. Inginerul Thomas Telford a proiectat acest pod cu niste turnulete pentru ca sa se imbine in atmosfera fortaretei.



Suspension Bridge Conwy, este unul dintre primele poduri suspendate din lume. Podul Conwy functioneaza alaturi de podul de cale ferata din fier forjat construit de Robert Stephenson.



Construit in stanca pe care se afla Castelul Conwy, este foarte aproape de castel. O parte a castelului a trebuit sa fie demolata in timpul constructiei, pentru a face loc cablurilor de suspensie care urmau sa fie ancorate in stanca.



In Conwy se afla Smallest House (Cea mai mica casa) fiind cunoscuta si sub numele de Casa Quay. Casa a fost folosita ca resedinta din secolul XVI pana in anul 1900. Dupa cum indica si numele, acesta are reputatia de a fi cea mai mica casa din Marea Britanie.

Proprietarul casei a fost un pescar, Robert Jones. Camerele casei au fost prea mici pentru ca Robert Jones sa poata sta in picioare, acesta fiind obligat in cele din urma sa se mute atunci cand consiliul a declarat casa de nelocuit. In prezent, casa are culoarea rosie si este inca detinuta de urmasii lui Robert Jones.

Si spre finalul zilei ne-am indreptat spre locul nostru de cazare aflat in staiunea Llandudno.Situat la aproximativ 5 mile de Conwy, Llandudno este cea mai mare statiune din Tara Galilor care, la fel ca şi vecinul său mai mic, păstrează foarte bine frumuseţea secolelor care au trecut. Are în plus ceva mai multă eleganţă şi un rafinament arhitectural din epoca victoriană care îi dau un farmec diferit faţă de aerul medieval al lui Conwy. Mie personal mi s-a parut ca seamana foarte bine cu Nisa.

 




Am gasit un hotel ieftin aflat chiar pe faleza. Seara am facut o plimbare pe plaja de pietre si pe dig( Llandudno Pier ). Peisajul si zona de promenada sunt superbe.



Dimineata am avut o surpriza placuta la receptia hotelului. O fata din Romania m-a luat direct pe romaneste cind mi-a vazut pasaportul.

Dupa micul dejun am plecat spre Snowdonia cu speranta de a ajunge pe virful Snowdon. Visul a fost reprede spulberat de o ploaie tipic britanica, urita si marunta. Am ajuns asadar in Llanberis o mica statiune de unde se poate ataca acest virf in mai multe feluri.

Gara din Llanberis

Trenuletul ce te urca pe Virful Snowdon

Cel mai lejer este sa iei un trenulet care te urca pina pe virf. Da, ati citit bine. Din cauza de ceata si de vreme rea am renuntat la idee mai ales ca distractia nu era deloc ieftina, 37 de lire sterline. Stiu ca asta a fost o sansa unica si ca nu ma voi mai intilni cu ea. Dar nu intotdeauna e bine sa mergi pina la capat indiferent de conditii.

 




Fiind intimpinati cu atita ploaie nu trebuie decit sa ne reorientam spre activitati indoor. Vizitam centrul de informare turistica, unul dintre cele mai mari pe care le-am vazut. E un adevarat muzeu. Am cumparat de acolo un album de fotografie foarte frumos.









Apoi am iesit cu gindul de a vizita Slate Museum( slate se traduce prin ardezie, un anume fel de roca ce se gaseste din belsug linga Llanberis). Acesta se afla intre doua lacuri mari, la poalele unei insemnate exploatari miniere. Unul din lacuri e inconjurat de o cale ferata mica pe care sunt plimbati turistii.

Cariera din Llanberis a fost o vreme cea mai mare din lume. Primele incercari de exploatare au fost in 1787, dar cariera s-a dezvoltat cu adevarat dupa 1809.



Cariera a functionat pina in 1969 cind a fost inchisa. Exploatarea s-a facut nesistematizat in mai multe situri si din aceasta cauza dupa 1950 au aparut tot soiul de probleme legate de securitate. O alunecare de teren din anul 1966 a dus la incetarea completa a extractiei. Pina in 1969 s-au facut lucrari de conservare iar apoi exploatarea a fost inchisa definitiv.

Muzeul dedicat acestei exploatari prezinta modul in care piatra era transportata si apoi prelucrata. Exista inca o serie de masinarii de mari dimensiuni care palau piatra, o spargeau, o marunteau. Foarte interesanta mi s-a parut calatoria in timp facuta in locuinta sefului exploatarii. Exista 4 casute fiecare decorate in stilul unei anumite perioade.



Dupa-amiaza plecam din Llanberis cu destinatia Cambridge. E un drum lung si spre ciuda noastra, atunci cind parasim Snowdonia vremea incepe sa se schimbe. Nu a fost o imbunatatire radicala insa am putut observa ceva mai bine o parte din muntii Snowdoniei.

Si uite asa a luat sfirsit scurta noastra incursiune in Tara Galilor. A fost o experienta foarte diferita de ceea ce inseamna Anglia si Scotia, care mi s-a parut ca duc o viata mult mai agitata. Tara Galilor are insa farmecul sau.

 

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017