Pe granite de munti: Hasmas si Tarcau

Data publicarii: 23 mar 2016

Aceasta a fost o excursie cu totul inedita intr-o zona despre care stiam putine. Si cum la astfel de vitejii e nevoie de conducatori cu experienta, am acceptat cu bucurie invitatia familiei Puscarciuc ( muntesiflori.ro ).

Plecarea din Brasov a fost undeva dimineata devreme, pe la ora 5, ca aveam de mers cu masina vreo 160 de km pina la locul de intilnire situat in catunul Poiana Fagului din judetul Harghita.

Traseul propus si infaptuit a fost urmatorul:
Poiana Fagului (gura Janok-ului) – Piatra lui Herman – Capela Sf. Petru și Pavel – Piatra Bufniței – Muntele Ilie – Muntele Făgetul – Muntele Muhoș – Muntele Piersicei – Gura Janok-ului

Participanti au fost destui, mai exact 10:
Bogdan Balaban, Csaba Bertalan, Cătălina & Sorin Iov, Daniela Iura, Zoltan Mathe, Neculai Moghior, Anca Tăut, Marelena si Radu Puşcarciuc.



Dupa ce facem cunostinta unii cu altii o luam repede la deal cit sa ne dezmortim si sa incepem sa transpiram. Prima parte a traseului se va desfasura in extremitatea estica a Muntilor Hasmas. Suntem intimpinati de multe noroaie pe care le ocolim asa cum putem. Dupa o cotitura, vedem pe un virf de deal silueta unei bisericute.

 



Ne indreptam catre ea si acolo facem prima pauza mai consistenta, ca vintul incepuse sa ne cam biciuiasca. Bisericuta Sf. Petru si Pavel e micuta, modesta, dar decorata cu mult bun gust. De la ea mai avem de urcat pina ajungem linga niste case acum pustii. Putin mai sus sarim un pirleaz si ne indreptam spre o stinca mare, masiva ce se numeste Piatra Bufnitei.



Apare si un strat consistent de zapada. De la un moment dat poteca nu mai este clara si balaurim un pic. Insa ajungem unde trebuie. Traversam un parau, singura sursa de apa de pe traseu si facem o pauza la baza Pietrei Bufnitei.

Apoi incepem o urcare faina., abrupta ce se opreste doar in virful stincii. Din pacate peisajul e napadit de ceata si nu vedem mare lucru desi ni se povesteste ca aici este un punct de belvedere exceptional.



Ne continuam traseul, numai de domnul Puscarciuc cunoscut, prin padure pe tot felul de poteci, pe portiuni cu gheata. La final ajungem intr-un drum mare si lat. Incepe sa ninga. Pasim mai lung si mai repede si mai gasim inca un adapost la o stina. Stam sa se mai potoleasca ninsoarea. Apoi mergem in coborire usoara pina intr-un pas. Peisajul se deschide si avem ceva privelisti inspre Ceahlau. Hasmasul in schimb nu isi arata fata deloc.



Aici in pas ne incurcam un pic si mergem drept inainte, pe o culme interesanta. Domnul Puscarciuc ne corijeaza repede. Ne intoarcem citeva sute de metri, apoi mergem la vale trecem iarasi pe linga o stina si ne oprim pentru scurt timp intr-un drum ce face legatura intre Poiana Fagului si Puntea Lupului. Locul poarta denumirea de Pasul Ilie. De aici incolo vom trece in Muntii Tarcau.

Acestia sunt in mare parte impaduriti. Creasta lor principala este in general constanta, fara mari diferente de nivel intre virfuri. Punctele de belvedere din creasta lipsesc cu desavirsire.

Ni se spune ca traseul pe care vom merge trece prin cele mai frumoase parti din Muntii Tarcau.


De aici ne asteapta pentru inceput o urcare usoara pe o poteca lata ce merge prin padure. Trecem pe linga un foisor de vinatoare. Iar apoi iesim din padure si vedem ce urmeaza: adica traseu numai pe plaiuri, printre constructii interesante dar goale acum.



Privim si spre vale si incercam sa ne identificam masinile. Cred ca primavara e un loc spendid, probabil plin de flori. Mergem mereu pe la inaltime, cu vizibilitate, cu vint. Pacat ca azi e vremea inchisa. Si mergem si tot mergem in incercarea de a inchide cercul. Traversam pe rind culmea  Făgetul si Muntele Muhoș.



Chiar inainte de coborirea finala trebuie sa urcam pe coama inalta din Muntele Piersicii. Cred ca urcarea asta m-a prins nepregatit, cel putin psihic, fiindca desi nu a fost lunga mi s-a parut grea.



Mergem o vreme pe creasta, vedem cam pe unde trebuie sa coborim. Ajungem linga niste case. Domnul Puscarciuc o ia la vale de-a dreptul. Avem de traversat o padure, panta e mare, locul usor alunecos. Pierdem repede altitudine, iesim din padure si dupa ce mai sarim vreo doua garduri ajungem la drum. Iar de acolo si pina la masini mai e o cale de vreo 10 minute.



In incheiere sa tragem concluziile: tura a fost una deosebita si interesanta, purtata exclusiv prin locuri pustii si pe trasee nemarcate. A durat aproximativ 9 ore. La final ne-am dorit foarte mult sa revenim intr-o zi cu soare si cu o vizibilitate mai buna. Ca merita.

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • Radu Puscarciuc

    26 mar 2016 05:45:13

    O placuta surpriza, anuntul participarii lui Bogdan Balaban la drumetie. Il stiam, virtual vorbind, de mult, caci ne-a oferit prin blogul sau multe informatii pentru traseele noastre de prin tara. Cunostinta "face to face" de care am avut parte cu prilejul acestei drumetii a ... corespuns tuturor asteptarilor noastre. Ba, mai mult, a mai venit cu cativa amici ... de toate paralele. Toti s-au dovedit buni ... saritori de garduri ! Speram la ... recidive !

  • Bogdan

    31 mar 2016 08:06:45

    Va multumesc pentru cuvintele frumoase. Sper sa reusim sa ne mai vedem prin munti.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017