Muntii Stinisoarei: Crucea Talienilor si Vf. Bivol

Data publicarii: 05 apr 2016

In urma cu ceva vreme imi venise ideea unei explorari a muntilor de linga Valea Bistritei. Nu mai fusesem niciodata in zona. Am studiat, harti, posibilitati de trasee si pina la urma m-am oprit asupra a doua trasee deosebite: unul era in Muntii Bistritei, celalalt in Muntii Stinisoarei.

Pe la inceputul lui februarie 2016 am facut un sondaj, sa vad daca printre prieteni exista vreun interes pentru o tura de genul asta. Am primit multe raspunsuri insa cind a fost sa mergem am ramas doar doi: eu si Radu. Din ciclul: multi am fost, putini am ramas.

Am plecat de vineri seara si am gasit cazare la pensiunea Orizont, din localitatea Farcasa, aflata pe Valea Bistritei. Cazarea costa 80 de lei pe noapte, conditiile au fost bune. In plus pensiunea are si un restaurant cu mincare buna si preturi decente.

Linga pensiune e un panou cu o harta si ceva trasee si marcaje. Precum aveam sa vedem nu toate exista in teren.

In dimineata urmatoare am plecat cu masina pe ruta Borca - Sabasa si am lasat masina intr-un loc in care am zis noi ca o sa iesim de pe traseu.

Pe valea Sabasei am vazut o gramada de camioane ce transporta lemn. Ultima fita in materie este incarcarea lemnului in camioane cu prelata. Asta ca sa nu atraga atentia.



Plecam pe un drum plin de noroi, macinat permanent de camioane. La prima rascruce de drumuri gasim o cruce ridicata in memoria celor ce au murit in razboaie. De aici incolo vom merge numai pe zapada. Tot din acest loc incepe asa-zisul Drum al Talienilor.

Acesta a a fost construit între 1902-1914 de către drumari italieni. E plin de serpentine si lucrari de arta: poduri, viaducte, ziduri de sprijin, toate facute cu trainicie si mult bun gust de constructori. Drumul a fost cam monoton pe la inceput.

Cistigam altitudine incet, pe masura ce urcam incepem sa auzim zgomot de ape si la un moment dat dam de un minunat viaduct cu o arcada mare. Pe acest pod se vede si un vechi marcaj cruce albastra. Putin mai sus este o cruce de ciment.



De aici incercam sa mai taiem serpentine orientindu-ne uneori si cu ajutorul GPS-ului. Stratul de zapada se tot mareste. Vremea pare sa se indrepte ceea ce ne da elan. Din zapada se vad citeva flori.

Cind ajungem catre finalul drumului incepe sa fulguiasca si apoi sa ninga de-a binelea. Ajungem in Pasul Stinisoara( 1235m ) si admiram intai de la distanta, o cruce mare. Acest monument are si el poveste interesanta: initial pe acest loc a existat o cruce construita de drumarii italieni si care s-a numit Crucea Talienilor.  Aceasta a fost distrusă de bombardamentele de după august 1944. Au rămas însă treptele care duceau spre postamentul ei. Recent monumentul a fost reconstruit.



Locurile acestea constituie cadrul in care se desfasoara actiunea romanului baltagul de Mihail Sadoveanu, in care Vitoria Lipan isi cauta sotul disparut in munti si pe care in final il gaseste mort. Drumul ei este descris explicit ca plecind din Borca, strabatind Sabasa si urcind pe Drumul Talienilor si pina la Crucea Talienilor.

In golul alpin ne minunam de multimea de stine si adaposturi dedicate cresterii animalelor. Ne adapostim intr-una din ele ca sa facem pauza de masa.

In pas gasim si un marcaj cruce rosie pus pe o cladire de beton abandonata. Avem o mica dilema insa o lamurim usor. Din pas pleaca trei drumuri: unul coboara, altul merge da-a coasta, altul urca.



Noi il alegem pe cel care urca si destul de repede gasim si urmatorul marcaj. Asadar, o bucata vom tine marcajul. Acesta merge in general cam pe culme, cind prin poieni largi, cind prin frumoase culoare create in padure printre brazi. In continuare, nici tipenie de om, nici o poteca clara, doar urme de animale.

In plan indepartat, Vf. Bivol

Urmatorul nostru obiectiv este Vf. Bivol(1530m), cel mai inalt din acest munti. Vremea se mai indreapta, apare soarele iar noi avem de mers pe un drum plin cu zapada mare ce ocoleste un virf.

Tinind mereu marcajul ajungem intr-o sa iar de acolo ne asteapta un culoar superb printre brazi ce ne duce la niste stine aflate sub Vf. Bivol. Efortul pare un pic mai mare acum dar suntem rasplatiti. Gasim un izvor cu apa rece si limpede. E prima sursa de apa de la podul cu arcada mare incoace.

Facem plinul si dupa citeva sute de metri mai gasim un izvor. Acesta are debit mare, si este captat si amenajat pentru animale. De aici nu am mai gasit marcaj.

Iesim in poiana si mergem mereu pe linga padure in speranta gasirii unui culoar care sa penetreze bradetul tinar. Din pacate nu avem suficienta rabdare. Ne bagam in bradet, luam diverse pozitii demne de marii contorsionisti ca peste citeva momente sa iesim intr-un drumeag clar si fain care urca usor pina sub Vf. Bivol.

Il parasim si pe acesta si printr-o rariste urcam spre virf. Intram iarasi in padure. Nu e nici urma de poteca exista doar citeva marcaje forestiere. Mergem pina ajungem intr-un platou. Zona e salbatica si pare ca nu e frecventata nici macar de animalele salbatice.

Stam mereu cu GPS-ul in mina. Virful nu e trecut pe harta insa mergem pina ajungem pe un platou. Nu se urca, nu se coboara. Mergem o vreme insa nu stim prea bine ce cautam, nu am vazut nici o poza exact de pe virf. Asa ca nu stim daca exista vreun marcaj sau vreo borna geodezica.



Atunci cind harta GPS-ului nu mai arata nici o curba de nivel mai sus ne oprim si declaram virful linga un copac pe care erau vopsite niste marcaje neintelese pentru noi. Celebram momentul cu o stringere de mina si citeva poze.

Coborim in plai si la stine de data asta pe un drum mult mai civilizat. Vintul se inteteste, si un val de ninsoare albeste toate orizonturile. Din fericire nu tine mult si incepe sa se insenineze. Se vad zone din Muntii Bistritei, Giumalau si Rarau.

Suntem iarasi surprinsi de multimea amenajarilor pentru stine. Si toate aflate in stare buna, unele de-a dreptul noi. Cred ca vara zona e foarte animata. Noi tinem mereu creste si coborim destul de tare trecind de la o stina la alta. Coborirea e tare frumoasa, se merge numai pe plaiuri iar orizonturile se deschid.

Pe final trebuie sa mergem pe noroaie mari inainte sa iesim in Valea Sabasa.

Incheiem circuitul si ne uitam uimiti la datele inregistrate de GPS: 30 de km si o diferenta de nivel de 1600m in urcare.

Asadar facuram o treaba buna si am plecat spre pensiune multumiti ca am facut un traseu deosebit. Pentru ziua ce urma pregatisem un circuit in Muntii Bistritei. Asta credeam ca va fi mai usor si mai scurt. Dar veti vedea ca nu a fost deloc asa.

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017