Muntii Bistritei: Virful Budacu

Data publicarii: 07 apr 2016

Dupa aventura din Muntii Stinisoarei eram pregatiti pentru inca o escapada in zona. De data asta aveam in plan atingerea Vf. Budacu 1859m, aflat in Muntii Bistritei. Cum marcajele nu sunt punctul forte in acesti munti am petrecut ceva timp pentru documentare si intr-un final s-a dovedit ca timpul respectiv nu este pierdut.

Mergem cu masina pe ruta Farcasa - Borca - Canton Borcut. Drumul forestier e acoperit cu zapada si gheata, ceea ce pune la incercare masina joasa a lui Radu si calitatile lui de sofer. Suflam usurati cind vedem cantonul.

Ne echipam si plecam in sus pe drumul forestier. Ajungem intr-o alta zona cu costructii si cu o intersectie de drumuri si cu bariere puse. Am numit-o Canton 2, si am luat-o drept reper. De acolo o luam la deal asa de-a dreptul ghidindu-ne cu GPS-ul.



Urcam cu greutate pe zapada mai mare ca ieri. Si dupa ce depunem ceva efort dam intr-un drum lat, fain, numai bun de parcurs. Nu este poteca deloc, nu a mai urcat nimeni de ceva vreme. Bineinteles drumul duce catre niste stine.

Vremea e ideala, nu bate vintul deloc, e soare cu nori. In spatele nostru se vad plaiuri frumoase din Muntii Stinisoarei si Muntii Bistritei.



Gasim in apropiere si un izvor. Drumul lat si clar duce drept inainte si merge pe curba de nivel la o alta stina. In dreapta in schimb se deschide un nou drum forestier care intra in padure dar pare ca si urca. Nu il avem figurat pe GPS dar ne hotarim sa il urmam.

Zapada e tot mai mare, urcam pante consistente si ne miram cum merg unele utilaje prin locuri din astea. Vedem cumva vis-a-vis o zona cu stine si drumuri forestiere. Ne gindim ca ne va fi folositor la coborire.



Urcam si tot urcam, transpiram serios. Ne tot intrebam cind o sa mai iasa drumul asta din padure. Si pentru ca nu da semne ca o va face curind ne croim o poteca printre nameti si iesim pe Plaiul Tutuienilor, in gol alpin. Aproape se afla niste colti de stinca. Privelistea se deschide si se vad parti din Muntii Ceahlau si Hasmas.

Zapada e tot mai mare dar in continuare vremea e calma si fara vint. Initial parea ca va fi un platou insa de fapt avem de strabatut o creasta si de ocolit citeva virfuri. La un moment dat dam de un virf inalt si impunator. Acesta se numeste Vf. Intre Borci si ofera o panorama de 360 de grade. Pina sa ajungem la el am avut mult de luptat cu zapada si mai ales cu unele zone in care ne afundam puternic.



Din acest virf putem observa ceva mai bine continuarea traseului dupa Vf. Budacu. Ne atrage atentia un drum forestier care ocoleste pe curba de nivel cel mai inalt virf din Muntii Bistritei.



Continuam mersul pe creasta matematica. Exista si ceva drumuri forestiere insa acestea ocolesc virfurile si sunt destul de jos ceea ce ne-ar priva de o priveliste frumoasa. Ajungem intr-un soi de pas unde ne atrage atentia un stilp metalic aflat chiar pe marginea drumului de care aminteam. De aici o sa dam asaltul final. Acesta a fost scurt ca distanta insa intens ca efort. Iata-ne ajunsi in sfirsit la crucea metalica de pe Vf. Budacu.

De aici se vede bine spre Giumalau si Rarau, dar si spre Muntii Stinisoarei unde incercam sa identificam locurile prin care umblasem ieri.

Dupa o stringere de mina si citeva poze continuam sa tinem creasta matematica si parcurgem Preluca Budacului pina intr-o sa unde speram sa intilnim drumul forestier. In continuare inaintam greu din cauza zapezii mari si a tot felul de gauri in care cadem.



In sa nu e nci o urma de drum forestier, ba ai mult, culoarul pe care suntem pare a duce pe cealalta parte a muntelui. Asadar incepem sa coborim direct prin padure si in citeva momente ajungem la un drum forestier aflat intr-o portiune dreapta. Dilema: stinga sau dreapta?

O luam catre dreapta, mai jos vedem un alt drum forestier, mai facem o taietura si cind ajungem revenim la aceeasi dilema: stinga sau dreapta?

Ramanem consecventi si facem oarasi dreapta. Drumul ne conduce incet si sigur pe firul vaii, undeva intre masivele cu Vf. Intre Borci si Budacu. Dam de un parau cu debit destul de bun. Suntem intr-o zona de chei in care drumul forestier merge drept prin apa si se ingusteaza.

Radu glumeste si zice ca numai parte de canyoning n-am avut parte in excursia asta. O vreme suntem insotiti de urme de caprioare. Ne tot uitam pe GPS si constatam cu satisfactie cum distanta se tot reduce.



Remarcam faptul ca o lunga perioada de timp nu am vazut nici o poteca si nici un drum care sa vina de undeva pe fundul vaii. Abia destul de jos, unde gasim un refugiu de vinatoare se vede o urma de drum care vine insa tot direct prin apa.

De aici incolo sunt niste urme vechi de masina iar drumul se lateste considerabil. Ba mai are montate undeori indicatoare de circulatie si parapeti noi-noute.

La un moment dat iesim putin din padure la o serpentina a drumului. Sunteam desupra Cantonului 2 si tot din locul asta pleaca drumul forestier in care am dat si noi dupa urcarea criminala de dimineata.

Inca o serpentina si gata am ajuns pe valea Borca iar dupa inca citeva sute de metri la Cantonul Borcut unde aveam masina. Desi astazi ne asteptam la o tura mai scurta si mai usoara decit in Muntii Stinisoarei, ne-am inselat din nou. Am mers prin zapada peste 27 de km timp de 9 ore. Si de aici inca mai e o gramada de drum pina acasa.


Oricum locurile de pe valea Bistritei sunt minunate si va invit si pe voi sa le descoperiti. Eu vreau sa mai revin in principal pentru a urca Pietrosul Bistritei dar si pentru a explora locurile aflate la nord de Borca.

 


Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017