Muntii Trascau: platoul carstic Ciumerna

Data publicarii: 21 apr 2016

De la o vreme incoace, de citiva ani iesirile in Muntii Trascau au ajuns sa devina o traditie. I-am cunoscut in toate felurile si in toate anotimpurile. Si cu toate astea, din cauza intinderii lor mari exista inca destule locuri in care nu am ajuns pina acum. Platoul carstic Ciumerna astepta frumos pe lista ziua in care il vom vizita.


Si asta a venit la inceputul lui aprilie 2016. Accesul spre acest platou e destul de greoi pe oriunde ai apuca-o. Noi am avut inspiratie si am gasit un drum forestier destul rau care face legatura intre satul Ighiel si Iezerul Ighiel.

 



Asadar, cu multa stringere de inima strabatem un drum intortocheat pe care mai gasim si un vechi marcaj cruce albastra. Ajungem insa cu bine la Iezerul Ighiel. Chiar pe malul lui se gaseste un canton si acolo e o zona mai larga unde ne putem lasa masinile in siguranta.

Si acum sa facem prezentarile: in aceasta excursie am fost 9 persoane, de toate virstele: Alina, Radu, Ramona, Dan, Zoly, Florenta, David, Maria, Ramona si Bogdan.



Plecam voiniceste pe linga lac, continuind citeva sute de metri pe drumul forestier. Pe malul opus e o constructie frumoasa care se oglindeste in apa. Pe la jumatatea lungimii sale, lacul formeaza un mic golf. Acolo se gasesc niste indicatoare turistice si tot de acolo incepe sa urce un drum forestier pe linga niste amenajari hidrotehnice.

Lacul Ighiel este situat la o altitudine de 925 m si este singurul lac din Romania aflat pe o suprafata calcaroasa. Este amplasat la confluenţa unor torenţi : Ciumerna, Striglău şi valea Albii, care activi numai la topirea zăpezilor şi la ploi. De asemenea lacul este un format de un baraj natural, o alunecare de teren care face ca apa lui sa se scurga in subteran.

Alegem sa facem urcarea catre Platoul Carstic Ciumerna pe un traseu nemarcat ca mai apoi sa revenim la masini pe un marcaj cruce galbena.

Nici nu incepem bine urcarea si frumusetile Trascaului incep sa ne inunde: e plin de brinduse si de ghiocei. Nu ne lasam pina nu plecam cu o intreaga colectie de fotografii.


In prima parte mergem pe un drum si spre surprinderea noastra gasim si marcaj cruce galbena. Care la un moment dat mai mult ne incurca. O sageata de pe un copac ne trimite pe niste plaiuri faine, pe niste curbe de nivel care insa nu par a duce nicaieri. Din cauza asta intram in padure si incepem sa urcam o coama cu scopul de a trece de creasta ei.

Urcusul nu ne-a pus mari probleme. Si a avut si partea sa de satisfactii. De sus, dintr-o poiana am vazut munti inalti si inzapeziti, probabil Paringul si Retezatul.







Ajungem pe creasta impadurita, o vreme mergem pe ea ghidindu-ne dupa niste marcaje forestiere. In vale zarim printre copaci un drum si o stina. Coborim catre stina si dam de un vechi drum de car. Iesim din padure intr-o mare de brinduse si ghiocei. Nici nu stim unde sa mai pasim ca sa nu calcam pe flori. Intre atitea brinduse cineva remarca si una mai speciala, de culoare alba.





Bineinteles ca se lasa cu o sedinta foto prelungita cu pozitii de tot felul luate de fotografi. Stina e in stare buna si in caz de vreme rea poate fi un bun adapost. In zona exista o intersectie de drumuri. Unul tine in continuare valea prin poieni insa este mai slab conturat. Celalalt urca voiniceste la deal.



Noi alegem sa mergem pe sus si ne punem serios pe urcat. Vremea e ideala, nici cald, nici frig, soare din plin si vint slab. Cum se apropie ora prinzului undeva ne oprim pentru un popas lung asezonat cu multa leneveala. Aici vedeta este Maria care se bucura si savureaza momentul asa cum stie ea la virsta ei: cu suntete, dat din picioare si chiuituri.





Toata zona asta ma duce cu gindul catre Crovurile din Muntii Mehedinti, locurile astea seamana foarte mult unul cu celalalt.

Platoul Ciumerna nu e practic altceva decât o imensă căldare care e mărginită de patru vârfuri: vârful Băieşului, vârful Piatra Arsă, dealul Băieşului şi vârful Ciuha.





Dupa pauza tinem in continuare drumul care ne poarta prin alte poieni superbe pline cu flori. Avem de asemenea si posibilitatea de a vedea si cealalta varianta de parcurgere a platoului Ciumerna, prin vale. Dupa un pilc de copaci ajungem intr-o zona ingradita si zarim stilpi de marcaje si sageti indicatoare.









Aici regasim crucea galbena care promite ca ne duce la Iezerul Ighiel cam intr-o ora. Intram in padure si coborim pe un vilcel destul de ingust si abrupt. Acesta se termina intr-un drum forestier aflat la coada lacului.

De aici incolo nu mai avem altceva de facut decit sa tinem drumul din jurul lacului care ne scoate relativ repede la masini. Traseul a durat in jur de 6 ore.

Tura a fost declarata o reusita, a fost foarte potrivita pentru relaxare si vazut lucruri frumoase. Cu siguranta am sa mai revin pe potecile din Trascau.

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017