Iezer Papusa intr-o zi de primavara

Data publicarii: 09 mai 2016

Intr-o frumoasa zi de aprilie am venit cu ideea, ce s-a dovedit buna, de a vizita iarasi masivul Iezer-Papusa. Vroiam sa fac si bucata de creasta pe care nu mai fusesem, cea dintre Vf. Papusa si Vf. Batrina. Vremea se anunta foarte buna si nu am fost deloc dezamagiti.

De data asta am fost o echipa numeroasa: Elena, Laura, Anca, Csabi,Bogdan. Parcurgem cu bine distanta pina la cabana Voina.

Plecam spre Cabana Cuca pe un drum forestier destul de bine intretinut. Putin mai sus de Voina intilnim o micro-hidrocentrala.

Cam dupa o ora suntem linga Cabana Cuca. Pe la cabana e un pic de animatie, e si ceva lume care pare ca se pregateste de drum.

Studiem niste sageti indicatoare. Trebuie sa urcam in Saua Gradisteanu pe un marcaj banda albastra, pina pe Vf. Papusa ni se spune ca sunt 4 ore si jumatate. Peste nici doua sute de metri dam de un alt stilp indicator, asta e ceva mai optimist spune ca avem de mers doar 3 ore si jumatate.

De aici parasim drumul forestier si ne angajam intr-o urcare sustinuta pe o poteca plina de serpentine. La un moment dat urcusul se mai domoleste si lumina tot mai mare ne va arata ca nu mai e mult pina in golul alpin.

Scapam in sfirsit de padure si stam sa ne regrupam si sa ne tragem putin sufletul. Ceva mai sus imi aminteam ca ar fi o stina. Si intr-adevar o gasim insa pare destul de degradata. Urcam spre Saua Gradisteanu si din cind in cind ne oprim pentru a contempla creasta Muntilor Iezer Papusa.

Se vede foarte clar traseul pe care l-am parcurs acum citiva ani: distingem foarte clar Muntele Vacarea, stina, zona cu Lacul Iezer, Crucea Ateneului si cele doua Virfuri Iezer. Mai aproape se inalta semet Vf. Rosu, cel mai inalt din masiv - 2469m si apoi Batrina si Plaiul lui Patru. Mult mai aproape sunt Spintecatura Papusii si Vf. Papusa.

Ne vedem mai departe de drum ajungem in Saua Gradisteanu. Observam un adapost parasit, folosit de ciobani. Incepe sa bata vintul si de aceea mergem linga acest adapost si facem pauza de masa. Dar nu inauntru fiindca e plin de zapada. Afara sunt niste busteni si pe ei vom si sta. In continuare ar trebui sa avem sa avem un nou marcaj, o banda rosie. Cu toate astea nu ne tinem neaparat de el si vom aborda Vf. Papusa asa cum credem de cuviinta. Din fericire vremea e foarte buna, e vizibilitate pe sute de kilometri si nu avem probleme cu orientarea.

Putin mai sus gasim doua troite care din cite ne dam seama strajuiesc un izvor, acum secat.

Urcam mereu pina dam de un fel de drum. Gasim si un vechi marcaj banda rosie si chiar si niste stilpi. Ceea ce impresioneaza insa foarte puternic este imaginea nemaipomenita cu Piatra Craiului. E o adevarata placere si delectare numai sa stai si privesti profilul acesta de dinozaur adormit.

Apar si primele pete de zapada. Pe masura ce urcam aceasta este tot mai compacta si mai mare.

Noi tinem drumul in continuare. In vechime pare a fi fost folosit pentru transport cu caruta. Drumul asta stiam ca va ocoli virful Papusa ducind direct la Spintecatura. Parasim poteca si mergem cautind punctul cel mai inalt si ocolind, atunci cind se poate, limbile de zapada. Si ceea ce credeam noi ca e Vf. Papusa se dovedeste a fi doar un pisc intermediar. Si mergem si tot mergem.

In sfarsit se vede si tinta noastra. Virful este marcat de un stilp. Pe buza prapastiei sunt multe cornise asa ca trebuie sa mergem cu atentie. Dupa vreo 4 ore suntem pe virf. Privelistea este extraordonara: pe de-o parte se vad Bucegii, Leaota si Piatra Craiului.

Pe de alta parte e minunat sa vezi o portiune atit de mare din creasta Muntilor Fagaras. Dupa ninsorile din ultimele zile, creasta apare acum plina de zapada. Identificam virfurile importante, vedem foarte bine vedetele acestui masiv, Negoiu si Moldoveanu.

Facem o pauza binemeritata. Mincam cite ceva. Facem poze. Dar si studiem urmatoarea bucata de traseu. Din Spintecatura avem de urcat o portiune ingusta cu cornise. Cel putin asa se vede de aici. Piatra Craiului se vede magnific, poate ca virful Papusa(2391m) este cel mai bun loc de unde o poti admira.

Si cum calatorului ii sade foarte bine cu drumurile, ne apucam de coborit spre Spintecatura Papusii(2220m). Avem de coborit in mare parte prin zapada o diferenta mare de nivel. Mergem cu mare grija, ca portiunea e abrupta si vrem sa cadem cit mai putin.

Ajungem si in Spintecatura si incepem sa abordam o portiune ce vazuta de sus parea mai delicata. In realitate nu a fost chiar asa insa intotdeauna e bine sa fi pregatit pentru ceea ce este mai rau. Am mers, evitind cornisele, cind pe o parte cind pe cealalta a crestei. Din cind in cind ne-am scufundat in zapada mare.

Creasta Muntilor Fagaras se vede din ce in bine. Creasta noastra matematica urmeaza un zig-zag marcajul mai apare doar din cind in cind. Mai exact pe citiva stilpi razleti.

Incepe o portiune tipica, urcari si coborisuri. Trebuie gasita o modalitate de a ajunge pe plaiul lui Patru fara a mai urca si Vf. Batrina. Din fericire un stilp si un indicator salvator ne iese in cale si de acum ne este foarte clar pe unde trebuie abordat traseul.

Acesta merge frumos pe curba de nivel si ne duce destul de repede pe plai. Si de aici ne asteapta o coborire adevarata, lunga, cu mare diferenta de nivel, de la aproximativ 2200 pina la 950 de metri citi sunt la Cabana Voina. Privind inapoi se vede foarte bine traseul parcurs in prima parte a zilei: Vf. Gainatu Mare, Saua Gradisteanu, Papusa si Spintecatura ei.

Si pentru ca lucrurile sa fie si mai frumoase, suntem intimpinat de un mare covor de brinduse. Intre ele se remarca si una mai speciala, de culoare alba.

Drumul pare a fi destul de lung. Iar cind cobori o astfel de diferenta de nivel fiind tot timpul cu frina trasa te rogi sa se termine cit mai repede. Plaiul lui Patru este un loc tare frumos. Ofera peisaje incintatoare mai ales spre Valea Batrina.

La capatul plaiului se afla o stina ce isi asteapta cuminte viitorii locatari. Nu gasim izvor in apropiere insa mai avem rezerve de apa. Dupa alte citeva minute intram in padure pe un drum forestier. Dar ce drum..stiam la ce sa ma astept de data trecuta: se merge mai mult drept, fara serpentine, iar drumul are pante mari, nemiloase cu genunchii tuturor. Nu gasesti un loc ca lumea nici macar pentru a face pauza. In zona s-au taiat copaci insa locurile nu au fost curatate asa ca padurea arata groaznic. Dar cine mai are vreme de observat cum e padurea? Trebuie sa fim atenti la fiecare pas si sa ne asiguram ca ne functioneaza frinele.

Ajungem la o zona rasa. E panta mare, in jos e o vila si o intersectie de drumuri. Nu-i chip de coborit pe aici. Tinem in continuare drumul asta pacatos pe care am coborit si care se milostiveste de noi si face prima curba si isi indulceste panta. Insa marcajul tine in continuare culmea si mai mult ne incurca. Si pentru ca finalul sa fie apoteotic, avem de coborit prin padure o bucata scurta insa foarte accidentata.

Pina la urma toata lumea se descurcs bine si iata-ne in drum, aproape de microhidrocentrala. Traseul a luat cam 10 ore. De aici si pina la Voina nu mai este mult de mers, timpul trece repede si ne aduce la masini.

M-a bucurat foarte mult aceasta excursie. Potcoava Iezer - Papusa la granita dintre anotimpuri ne-a oferit ocazia de a mai face incursiuni in iarna dar si de a reveni in final la primavara.



Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017