Muntii Suhard: virful Omului

Data publicarii: 12 mai 2016

Prin Bucovina noastra exista tot felul de munti, as zice eu interesanti. Pe cit de interesanti, pe atit de putin cunoscuti. Si Suhardul nu face exceptie mai ales ca sta aproape de un Parc National foarte spectaculos, cel din Muntii Rodne, care ii ia mai toti potentialii vizitatorii.

In Suhard ne-am inceput periplul in muntii din nordul tarii. In prima faza am stat la Borsa iar de acolo am plecat cu masina pe DN18, trecind peste Pasul Prislop catre Cirlibaba. Drumul se afla in stare precara, este asfaltat insa pune la grea incercare abilitatile soferilor. Cam cu 10km inainte de Cirlibaba, inainte de o fosta unitate militara a vinatorilor de munte, se desprinde spre dreapta un drum forestier lat. Vestea proasta e ca drumul asta e mai rau decit DN18. Vestea buna e ca pina in Pasul Rotunda, punctul nostru de plecare, sunt numai 4km.

Ajungem insa cu bine in pas fara sa dam cu masina de pamint. Aici este o mare intersectie de drumuri si de marcaje. Rutele principale merg spre Muntii Rodnei si spre Suhard. De asemenea in pas exista si citeva cabane unde banuiesc ca va puteti caza.

Noi plecam spre creasta muntilor Suhard pe un drum clar si lat. In citeva minute iesim din padure in Poiana Rotunda si trecem pe linga cabana Liviu Croitor. Drumul urmeaza niste serpentine largi, trece pe linga o stina si ia usor-usor altitudine.

Odata ajunsi in zona deschisa putem privi catre Muntii Rodnei. Inca este multa zapada fata de ceea ce intilnim noi in Suhard. Cele trei virfuri spectaculoase din creasta de vest, Rosu, Ineut si Ineu sunt inca invaluite in ceata.

Inainte insa incepem sa vedem si tinta noastra de astazi, virful Omului, 1932m, cel mai inalt din Muntii Suhard. In linie dreapta pare aproape insa creasta face tot felul de curbe asa ca mai avem de mers citeva ore bune pina la el.

Incepem o coborire usoara pe acelasi drum clar. Marcaje gasim extrem de putine iar cele existente sunt foarte vechi.

In spatele nostru se string nori de ploaie si vintul aduce citeva picaturi si peste noi. Urmeaza o perioada in care vom cobori abrupt spre o cladire mare ce probabil are utilizarea de adapost de animale.

Adapostul asta pica numai bine, coborim rapid printre rafale de vint si ne adapostim pe o prispa. Stina e una moderna, cu supraveghere video, cu un fel de living cu canapele( care este inchis ), ceva anexe dar si o camera unde te poti refugia la nevoie.

Stam asadar sub prispa sa vedem ce are de gind ploaia. Din fericire ne ocoleste. Pornim iarasi la drum pe creasta. Mai sus intilnim inca o stina de asta moderna ce pare nou-nouta insa nu mai coborim la ea. Dupa asta ne asteapta o urcare mai abrupta care insa se face pe serpentine largi. Asadar nu suntem supusi la cine stie ce efort. Apar si citeva pete de zapada.

Este inca inorat asa cum a fost de altfel toata ziua. Virful nostru e din ce in ce mai aproape. Drumul ne duce cuminte pina sub el unde trebuie sa prindem o poteca pentru urcusul final. Vremea se zbirleste iara.

Apar ceva fulgi de zapada dar si vint puternic. Din fericire apar si marcaje vechi, mai dese. Ceata cuprinde virful. Noi urcam abrupt si inevitabil intram in ceata. Vizibilitatea e scazuta. Tot urcam, transpiram intrebindu-ne cit o mai fi.

Din fericire dibuim virful marcat cu o mare cruce de lemn ce este sustinuta la baza de o gramada mare de pietre. Chiar linga se afla niste indicatoare care te trimit in continuarea crestei catre Vatra Dornei( 13 ore ).

Facem citeva poze cit sa inghetam bine apoi plecam spre pasul Rotunda pe acelasi drum. Ceata pesista pe virf. Dupa ce iesim din ceata are loc faza turei: ma opresc ma uit in spate cautindu-l cu privirea pe Leo, colegul meu de tura. Nu-l vad. Astept citeva secunde. Tot nimic. Strig tare:

- Leeeooooo!
- Da, raspunde Leo calm, chiar din stinga mea.

Urmeaza bineinteles o portie zdravana de ris.

Drumul de intoarcere este mai usor, acum vedem cum trebuie taiate serpentinele. Inainte de adapostul ala mare de animale iara apar citiva picuri de ploaie. Ne adapostim iarasi acolo si asteptam sa vedem ce are vremea asta de gind. Iarasi suntem ocoliti de ploaie asa ca acum putem pleca linistit la deal catre plaiul cu Vf. Cocioaba.

Observam o veche alunecare de teren ce a creat o portine abrupta si spectaculoasa. De aici incolo nimerim pe alt drumeag unde tot dam de marcaje banda rosie vechi. Asadar pe aici era poteca de fapt.

Coborim cam de-a dreptul catre prima stina si cabana Croitor folosind marcajele. Incheiem traseul cam dupa 7 ore. In pas ne salutam cu muncitorii foerstieri ce sunt transportati de catre un camion. Cum ne urcam in masina incepe un potop in toata regula si o grindina de tinut minte.

Mergem cu grija si popsim aproape de Borsa in Pasul Prislop. Din acest loc pleaca niste trasee spre Muntii Rodnei( catre Cascada Cailor, Taul Stiol si Saua Gargalau ). Tot in pas se gaseste o frumoasa manastire, aflata inca in costructie. Intram. Un calugar ne ia in primire si ne povesteste cite ceva despre lucrarile de aici, despre costuri despre icoane, despre gospodaria lor bogata cu vaci, oi, cai si gaini.

Linga biserica noua, aflata in constructie, exista o biserica mai mica, din lemn. Ne duce si acolo si ne arata o icoana cu Maica Domnului realizata modern, in stil 3D din sticla de Murano.

Multumim si ne luam la revedere de la calugar si revenim in Pasul Prislop. Studiem harta si marcajele care duc in Muntii Maramuresului, deveniti de ceva vreme Parc Natural.

Indicatoarele sunt usor ciudate. Spre exemplu se spune asa: Spre Saua Galiu 8-9 ore. Saua asta e undeva in pustietate daca e sa judecam dupa harta schematica si nici nu se intrevad posibilitati de continua de acolo catre vreo localitate. La citiva metri e un alt panou cu o harta ceva mai completa din care lipseste taman denumirea asta de Saua Galiu.

Intr-un final aveam sa aflam ca traseul urmeaza o bucata mare de creasta, ajunge la Saua si Refugiul Lucaciasa si se opreste undeva catre Vf. Toroiaga.

La final sa facem o scurta recapitulare a traseului:
Pasul Rotunda, Poiana Rotunda - Vf. Cocioaba - Vf. Omului si retur
Marcaj: banda rosie, veche
Timp: 7 ore

 

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017