Muntii Maramures: Virful Pop Ivan

Data publicarii: 30 mai 2016

Incursiunea noastra in muntii din nordul tarii avea sa isi atinga apogeul astazi. Impreuna cu Leo ne-am inhamat la o tura lunga, cu multe ore de mers si cu mari diferente de nivel. Ne asteptam ca traseul sa fie dificil insa de partea noastra aveam o foarte buna documentare si un track-gps. Tinata de astazi este Vf. Pop Ivan la care se ajunge parcurgind un traseu care ne duce pina la granita cu Ucraina.

Plecam dimineata cu masina pina in comuna Repedea. Pe drum remarcam ca de la o vreme numele localitatilor este scris si cu caractere chirilice, semn ca ucrainienii ce traiesc prin aceste sate sunt numerosi.

Ajungem in Repedea, strabatem satul si undeva avem prima surpriza placuta: o sageata indicatoare si marcaje noi-noute spre Lacul Vinderelu. Iesim din sat si mai mergem cam 2km pina in zona Ocolului Silvic Repedea, unde lasam masina. Aici alta surpriza placuta: marcaj nou triunghi rosu exact pe unde vroiam noi sa mergem. Adica spre Poiana cu Narcise. Pe indicator destinatia finala e localitatea Valea Viseului( 12 ore )

Avind in vedere ca excursia asta strabate o zona de granita e bine sa va anuntati prezenta in zona la Politia de Frontiera.

Parasim Valea Repedea pe la ora 10:00 pe un drum la stinga. Reperul sunt niste stilpi de beton ce transporta electricitate. Drumul e clar, lat, umblat. Insa la prima curba, dupa un pod ce traverseaza un afluent al riului Repedea, triunghiul ne indeamna sa parasim drumul si sa mergem pe vale pe linga apa. Traseul nu e mai deloc umblat, nu exista poteca clara insa nu ai nici unde sa te ratacesti.

Cam o ora mergem pe valea asta trecind piriul de nenumarate ori, facind exercitii de echilibru pe bolovani. Uneori ne mai si udam. Intr-un final se vede o poiana. Iarasi avem un indicator: parasim valea si ne angajam intr-un urcus abrupt, intens dar scurt. Ne pune probleme o zona mlastinoasa pe care o ocolim cu greu.

Panta se mai domoleste si dupa citeva serpentine iesim pe un plai frumos unde se gasesc citeva salase. O vreme peisajul alterneaza fiindca poteca ne poarta cind prin padure, cind prin poieni. Ne intilnim cu un grup de oameni ce coboara cu niste cai. Ne intreaba incotro mergem si cind afla ne spun ca avem foarte mult de mers.

Putin mai sus fundalul sonor se schima. Alaturi de multe ciripituri incepe sa se auda clopotei si multe beeee-uri. Turmele deja au inceput sa urce la munte. Cei ce au in grija oile sunt un adolescent si inca doi copii care nu par sa aiba mai mult de 10 ani. Sunt tare de treaba si intervin repede nelasind cainii nici macar sa ne latre.

Marcajul face apoi o serpentina si ne scoate in sfirsit intr-o culme. Aici intilnim un marcaj cruce galbena care vine tot din Repedea. Pe un salas au fost montate sageti indicatoare.

Credeam ca de aici incolo vom tine culmea matematica insa nu a fost chiar asa. Dupa tot efortul asta de urcare vine o parte lunga de coborire domoala. Intram in padure, tot pierdem altitudine incet si sigur. Intilnim foarte multe izvoare. Coborirea se sfirseste intr-o poiana cu salase. Aici mai apare inca un marcaj punct albastru care vine din Paltinu.

Tot de aici ne despartim si de triunghiul rosu. Incepem iarasi un urcus sustinut, mai traversam o poienita, intram iarasi in padure. In sfirsit ajungem la Poiana cu Narcise cum scrie pe indicatoare, Poiana Tomnatec, asa cum o stiu eu.

Fiind inceputul lunii mai, evident ca nu am gasit narcise inflorite ci doar tulpinile lor. In poiana este si un panou informativ. Facem o pauza lunga si facem haz de un panou care ne anunta ca ne aflam pe Vf. Tomnatec. Asta chiar daca suntem in mijlocul poienii si chiar daca inca mai este de urcat.

Ceea ce si facem. Intram iarasi in padure, poteca merge pe curba de nivel. Ne oprim la un izvor si ne realimentam cu apa. Iesim apoi din padure, de data asta definitiv. Suntem in gol alpin si inca mai avem destul de mers. In fata noastra este un virf care pe gps ne arata ca ar avea cam 1700m.

Incepem sa-l urcam. Pe la jumatate marcajul coteste brusc la dreapta unde exista si indicator. Duce tot spre Paltinu. E timpul sa parasim marcajul si sa ne indreptam spre granita cu Ucraina.

Mergem pe o poteca foarte clara care merge pe curba de nivel si care e traversata periodic de izvoare. Incepem sa vedem foarte bine virfurile Farcau si Mihailecu. Iar departe ghicim creasta Muntilor Rodnei.

Cu poteca asta ne-am pacalit un pic fiindca merge pe sub creasta matematica. Si duce undeva jos la niste salase. Cind realizam treaba asta incepem sa urcam pieptis spre creasta. Ajungem la o mare limba de zapada, o cornisa. Nu putem urca de-a dreptul asa ca mergem pe la baza ei pina gasim o bresa.

Suntem pe creasta si ne ia in primire vintul. Avem de mers pe o poteca bine conturata care ne duce spre niste stilpi. Ei bine acolo unde sunt stilpii este si granita. Gasim indicatoare ucrainiene si marcaj banada rosie orizontala. De aici incolo ne putem juca, putem fi cu un picior in Romania, cu unul in Ucraina.

Se vede un virf unde e lin de turisti. Banuiam ca acolo e Pop Ivan insa nu vedeam monumentul acela inalt pe care il stiam din poze.

Mai avem de urcat o bucata consistenta. Spre tara vecina e hau, spre Romania panta e mai dulce. Urcam un virf intermediar de unde creasta se ingusteaza. Abia acum ma dumiresc: virful cu turisti e chiar pe granita, Pop Ivan e ceva mai incolo. Acum se vede clar si monumentul. Suntem aproape dar inca mai este o bucata buna de mers.

Turistii intilniti sunt toti ucrainieni. Au echipament precar, mai ales incaltamintea. Unul dintre ei vorbeste engleza si germana asa ca stam si povestim cite ceva despre tarile noastre.

Ajungem si la virful de pe granita. De aici Ivan trebuie trecuta frontiera pentru a atinge virful Pop Ivan. Ceea ce urmeaza e destude demoralizant: trebuie sa coborim destul de tare pina intr-o sa iar de acolo sa urcam abrupt pina pe virf. Deja sunt multe ore de la plecare si suntem istoviti.

 

Cu toate astea ne mobilizam, pozam abrupturile ucrainiene si pina la urma ajungem cu bine pe Vf. Pop Ivan. Ascensiunea a durat 6 ore si jumatate. Aici facem o binemeritata pauza de 30 de minute. Intre timp pe virf mai ajung inca niste tineri ucrainieni, teribilisti si incaltati in adidasi. Ce remarcam din prima e ca tipii nu poarta sosete. Si de unde vin ei pare sa fi fost nevoie sa se mearga si prin zapada.







Savuram momentul. Stim ca si drumul de intoarcere e lung dar nu ne facem griji prea mari fiindca intuim ca il vom termina pe lumina.

Grupul de teribilisti pleaca. Asa ca beneficiem de citeva minute de liniste, numai pentru noi si pentru acest virf mistic si impunator.

Ne incepem si noi coborirea. Teribilistii ucrainieni s-au dezbracat in chiloti si s-au aruncat in zapda. O fi si asta un ritual de chemat ninsoarea. Si spun asta pentru ca in citeva minute cerul se intuneca si se porneste un viscol si o vifornita de toata frumusetea. Vizibilitatea se reduce la citiva zeci de metri. Coborim prin ceata pina in punctul in care am intilnit prima data bornele de granita. Apoi vremea se indreapta la fel de brusc si devine chiar agreabila. Coborim spre un platou imens.

O parte din turistii ucrainieni cu care statusem de vorba s-au ratacit si au intrat bine in Romania. Se indreapta spre Poiana Tomnatec. Din pacate suntem prea departe ca sa strigam dupa ei.

Ajungem linga un izvor si mai facem o pauza. Admiram pentru a nu stiu a nu stiu cita oara Vf, Farcau( 1957m - cel mai inalt din Muntii Maramures) si pe fratele lui din apropiere Mihailecu. Inca de cind ne aflam pe creasta ochisem un drum forestier pe care sa coborim. In zona asta e o mare retea de astfel de drumuri si toate duc la Smerceni, un fost canton forestier.

Mergem la vale pe drumul asta de ne plictisim. La un moment dat auzim zgomot de ape. Un parau vine si curge la vale fix pe drumul nostru. Ocolim cum putem si scapam si de zona asta. Verific din cind in cind GPS-ul. Ma uit la altitudine si mai observ ca drumul pe care ne aflam nu e acelasi cu cel de pe track, insa ambele duc tot acolo.

Ne apropiem de Smerceni, mai tainem din serpentinele drumului forestier in speranta de a mai cistiga timp. Asa de bine le-am taiat ca am ajuns intr-o poiana cu salase si era sa dam direct intr-o stina unde ne asteptau vreo 10 dulai de talie mare. Din fericire i-am vazut noi primii si ne-am retras si am ocolit discret. Ajungem in sfirsit pe firul vaii Repedea.

Riul e navalnic. Vedem si cantonul. De aici si pina la masina noastra mai avem vreo 7-8km. Ce poate fi mai placut decit o bucata lunga de drum forestier la finalul unei zile lungi? In mintea mea speram ca poate va trece vreo masina si ne va lua.

Bineinteles ca nu a fost asa. Ba mai mult, a inceput sa si ploua. N-a durat mult, nu a fost o ploaie intensa. Mergem la vale mereu si ne bucuram nespus cind revedem masina care ne asteapta cuminte acolo unde am lasat-o. Opresc GPS-ul si ma minunez foarte mult de distanta parcursa: aproape 46km. Glumesc cu Leo spunindu-i ca dupa ziua asta suntem numa buni de facut maratoane.

In incheiere, ce pot spune: mi-am indeplinit o dorinta veche si tinuta ascunsa vreo 20 de ani. Aceea de urca macar odata pe muntii de granita si de a ajunge pe frumosul virf Pop Ivan. Muntii astia din Maramures mai au multe de oferit si inca sunt multe poteci pe care mi-ar place sa mai umblu.

Traseu:
Ocol Silvic Repedea - Borcut - Poiana cu Narcise Tomnatec - Granita Romania Ucraina - Vf. Pop Ivan - Smerceni
Durata: 11 ore
Distanta: 46km
Diferenta de nivel totala 2200m

 



Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 6

  • Alex Grigoras

    05 iun 2016 10:06:05

    Foarte frumos ! La cat mai multe ture pe munte !

  • Ioan Croitor

    06 iun 2016 15:28:38

    Felicitari Bogdane! Ai facut o tura super faina. Cred ca nu am vazut munti asa defrisati ca Maramuresului.

  • Deva Dan-Cristian

    06 sep 2016 13:48:22

    Salutări, O întrebare am: unde trebuie să contactez angajații Poliției de Frontieră? Mulțumesc, Dan

  • Bogdan

    07 sep 2016 00:39:13

    Salut, Cel mai sigur este sa mergi la Poienile de Sub Munte sau la valea Viseului la sediul Politiei de Frontiera. Ceva date de contact gasesti aici: https://www.politiadefrontiera.ro/ro/sighetu-marmatiei/pg-structuri-subordonate-117.html

  • gabi

    06 sep 2017 10:54:40

    Salut. Nu ai cumva traseul ? L-as pune sa gps meu ! mersi

  • Bogdan

    07 sep 2017 06:53:41

    Salut, Ti-am trimis track-ul pe email. Sper sa iti foloseasca.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017