Muntii Oas: Virful Pietroasa si Sfinxul Oasului

Data publicarii: 26 iul 2016

Cind ajungi prin nordul tarii, prin judetele Satu Mare sau Maramures, aproape de unele obicetive importante vei gasi Muntii Oasului. Acestia se prezinta sub forma unei lungi creste impadurite. La poalele lor gasesti locuri interesante cum sunt Cimitirul Vesel de la Sapinta sau localitatea Certeze, plina de case somptuoase dar care in majoritatea timpului sunt goale.

O excursie in Muntii Oasului devine o provocare din momentul in care iti propui sa o faci. Informatiile sunt putine, hartile existente sunt vechi. Aici ajutorul a venit de unde nu ma asteptam: de la hartile stocate in telefonul mobil. Asadar am gasit un traseu care te urca destul de sus, pe Vf. Pietrosa aproape si de Sfinxul Oasului.

Asadar dimineata plecam cu masina de la Sapinta catre orasul Negresti - Oas, apoi la iesire, dupa benzinaria Petrom facem stinga spre satul Luna. Trecem si de acesta si ne indreptam, pe un drum asfaltat recent, spre o statiune in constructie, care poarta denumirea de Luna Ses.

Aici, in primul rind s-a amenajat drumul, s-au construit citeva pensiuni si o instalatie de telescaun. Se doreste si amenajarea unei partii de schi. Tare mult ma distreaza treaba asta cu pirtiile de schi facute in plin proces de incalzire globala, in care iarna adevarata, cea cu zapada, dureaza doar citeva zile.

Ultima parte a drumului e plina de serpentine care te lasa la baza telescaunului. Instalatia nu e finalizata insa, din cite am inteles, in iarna urmatoare va functiona. Aici lasam masina intr-o parcare mare care e si supravegheata de un nene ce pazeste santierul.

Ne pregatim de mers, fetele mele sunt in dispozitie buna. Maria se aseaza in rucsac cuminte si asteapta o noua aventura. De aici incolo urcam pe un drum forestier, destul de bun de altfel care pe o portiune poate fi parcurs cu masina. E o zi caniculara si faptul ca intram in padure si suntem protejati de umbra ne sporeste senzatia de confort.

Cam dupa 30 de minute se face o intersectie de drumuri si bineinteles ca o luam pe cel care urca. Am uitat sa va spun ca exista si ceva marcaje. Noi urmam un triunghi albastru. Sagetile indicatoare insa nu ne spun cit face, pina in virf.

Urcam bine, si dupa inca vreo jumatate de ora ne intilnim cu niste oameni care incarca o caruta cu lemne. Aici e un luminis. Domnii sunt extrem de mirati de prezenta Mariei si faptul ca ea le zimbeste ii incurajeaza sa ii vorbeasca si sa se joace putin cu ea.

Ne spun ca nu e foarte mult pina in virf, cam intr-o ora ar trebui sa fim sus. Ce n-au luat in calcul oamenii astia a fost faptul ca se urca printr-o poiana unde s-au taiat lemne si ca e plin de fragi.

Incepem sa urcam mai abrupt pe niste foste drumuri folosite de muncitorii forestieri. Ajungem din urma doi tineri din Satu Mare, Andreea si Dan care sunt pe punctul de a abandona excursia. Li se pare ca este greu si ca inca mai este mult de mers. In plus urmeaza o portiune noroioasa. Ii incurajam si ii luam cu noi.

Dupa citeva serpentine prin padure iesim in Poiana Boros. Aici peisajul se mai deschide si se vede si tinta finala, virful Pietroasa, dotat mai nou cu statie de telescaun.

Pina virf mai este de mers o bucata si din ce se vede ne asteapta vreo doua bucati mai abrupte. Din fericire, noi cel putin, nu le simtim pentru ca ne tot oprim la mincat fragi si afine.

Odata ce am trecut de prima portiune mai abrupta vedem ca la baza virfului Pietroasa se gasesc citeva stinci solitare. Intre ele se remarca una mai inalta, cu o forma interesanta, care poarta denumirea de Sfinxul Oasului.

Urmeaza panta finala, parca cea mai abrupta. Maria a adormit, iar eu urc cit pot de repede ca tare mi-ar prinde bine o pauza. Pe virf mai sunt doi domni care au urcat cu bicicletele.

Vizibilitatea este destul de buna, se vad o gramada de vai si de culmi impadurite. Incerc sa ghicesc directia in care este orasul Baia Mare.

Tot din virf daca se coboara un pic, se gasesc tot felul de stinci interesante ce seamana cu Babele. Bineinteles ca nu ratez ocazia si fac o mica incursiune pentru poze. Cind ma intorc pe virf, vad ca satmarenii au plecat la vale.

Maria s-a trezit si se pregateste pentru traditionala poza. Suntem undeva pe la 1200m altitudine.

Dupa o scurta pauza de masa incepem si noi coborirea. De data asta Ramona o preia pe Maria iar eu profit. Am libertatea sa ma zbengui putin si sa merg pina la Sfinxul Oasului.



 

Gasesc cam greu poteca, dar ghidat de GPS ajung pina la baza lui si ii fac citeva poze. Locul e fain, te poti urca pe el pina la un moment dat si ai priveliste frumoasa catre Tara Oasului.

Traseul pina la Sfinx e destul de accidentat, sunt vreo doua bucati alunecoase si abrupte unde trebuie mers cu grija. Ma intorc in drumul turistic si le gasesc pe fete: una culege afine si fragi. Cealalta le degusta.

Maria are o expresie faciala foarte interesanta atunci cind gusta lucruri noi. Afinele nu sunt chiar coapte si de aceea sunt acrisoare. Iar Maria nu ascunde absolut deloc acest lucru. In schimb fragutele par sa ii faca mai multa placere.

Putin mai jos ne intilnim cu un culegator profesionist dotat cu piaptan si tot ceea ce mai are nevoie. Pe drumul de intoarcere, acuma ca-l stiam, am gasit tot felul de scurtaturi prin padure si prin poieni. Am ajuns cu bine la baza muntelui.

Am foarte multumiti de aceasta plimbare, a fost exact ceea ce aveam nevoie intr-o zi caniculara.
Traseu:
Luna - Ses - Poiana Boros - Vf. Pietroasa si retur
Marcaj: triunghi albastru
Durata: 6 ore



 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017