Că prin Ardeal există tot felul de locuri mai mult sau mai puţin ascunse şi pline de surprize e lucru ştiut. Că informaţii despre multe astfel de locuri nu există, iară e ştiut. Că infrastructura e la pământ, e un adevăr de necontestat. Poate că acesta e preţul care trebuie plătit, aici, în România să vezi locuri frumoase. Şi spun asta din proprie experienţă: orice spaţiu descoperit de mase va ajunge pângărit.

În Valea Viilor( Wurmloch în limba saşilor ) se află una dintre cele mai impresionante biserici fortificate din Transilvania. Poartă hramul Sf. Petru şi a fost construită în sec. 13 şi a fost fortificata în secolul XV. Cadrul natural este şi el minunat, satul e adunat cuminte între dealuri blânde însă lipsite de viță de vie( oare de unde vine numele satului?).


Biserica te lăsa fără răsuflare de la primă privire. Este masivă, înaltă, ocrotită de ziduri în formă ovală, în care se intră printr-un gang boltit situat în partea de vest, care putea fi închis cu o hersă. Se mai păstrează bastioanele pe flancuri, în cele patru puncte cardinale. Zidurile ajung la 6-7 metri înălţime şi au metereze şi guri de aruncare sprijinite pe console. Nava are un plafon boltit cu o reţea complicată de nervuri, care se sprijină pe 7 perechi de stâlpi, jumătate ascunşi în zid. Pe zidul cetăţii stă scris, din cetini, 702 ani. În faţa ochilor avem o minune.

Vizităm micul şi cochetul parc din centrul localităţii dominat de bustul profesorului, compozitorului şi dirijorului Marţian Negrea, originar din Valea Viilor. Aruncăm ochii şi pe troiţa închinată eroilor din localitate. Ca pe mai toate troiţele din Ardeal observăm nume de maghiari, saşi şi romani. Însă privirea aluneca tot timpul spre minunatq biserică luminată blând de răsăritul lui 1 Decembrie.


Puţină istorie( sursă: Panoul Informativ de la intrare)
Ansamblul bisericii fortificate Valea Viilor este caracteristic pentru tipul de fortificare a unei biserici preexistente având amenajările devensive cele mai complexe, cel mai bine organizate din localităţile de colonizare săsească din Transilvania şi de un pitoresc remarcabil. Biserica gotică, menţionată documentar în 1414 a fost construită pe locul unei biserici romanice. Era o biserică-sală, cu turn pe vest, cor alungit şi absidă poligonală. Biserica avea un tavan de lemn fiind înconjurată de o incinta ovală.

La sfârşitul secolului XV şi începutul secolului XVI biserica a fost fortificată: deasupra navei a fost ridicat un nivel de apărare pe arcade şi contraforţi, căile de acces prin sud şi nord au fost supraînălţate şi protejate cu herse, a fost închis accesul de vest, turnul de vest a fost supraînălţat cu nivele de apărare şi pază pe arcade şi contraforţi. Amenajările defensive cele mai complexe au fost ridicate deasupra corului şi absidei: zidurile acestora au fost îngropate pentru a suporta turnul masiv cu trei nivele de apărare din cărămidă şi un nivel deschis pe arcade şi contraforţi. Acoperişul piramidal este intreupt de nivelul al cincelea de pază. Tavanul navei a fost înlocuit cu o boltă în reţea, iar în cor a fost săpată o fântână. Incinta ovală a fost înălţată şi înzestrată cu drum de strajă pe arcade şi guri de tragere, iar spre est, sud şi nord au fost construite turnuri în vreme ce spre vest a fost construit un turn de poartă.


Localitatea, atestată documentar la 1263 era aşezată într-o cunoscută zona viticolă( de aici numele satului, aşadar). Păstrează structura istorică: piaţa triunghilară cu biserica fortificată în centru şi trei uliţe la colţuri, ca şi planul locuinţelor şi decoraţia faţadelor din care este de remarcat vrejul de vie, parte a stemei scaunului de Mediaş.

În anul 1738, biserica suferă unele stricăciuni din cauza unui cutremur, reparaţiile fiind gata în 1742. Renovări se mai fac în 1781 şi 1826. Biserica este înconjurată de un singur zid de incintă, de la care s-au mai păstrat 4 bastioane.

Turnul estic este datat 1501, dată care poate fi şi a construcţiei zidului de incintă care a păstrat un drum de strajă boltit, mai ales în partea sudică, mai bine păstrat decât cel nordic. În interior se păstrează vechea cristelniţă, strana preotului, datată 1526, altarul din 1779, cu sculpturi executate de Johann Folbarth din Sighişoara, coroana, plasată deasupra amvonului, din 1746, tabernacolul din partea nordică a corului datând din 1504. Biserica - cetate propriu-zisă este compusă dintr-o incintă ovală cu arcade şi coridor de apărare, dublată în nord şi sud.


Biserica de la Valea Viilor face parte din patrimoniul UNESCO din anul 1999, alături de încă șase biserici fortificate: Biertan ( jud. Sibiu ), Cilnic (jud. Alba), Dirjiu (jud. Harghita) , Prejmer ( jud. Brasov ), Saschiz ( jud. Mures) si Viscri( jud. Brasov).

Pentru a lămuri câţiva din termenii din arhitectura priviţi aici: