Muntii Poiana Rusca: Virful Pades

Data publicarii: 08 aug 2016

Muntii Poiana Rusca nu exceleaza in celebritate si nici in peisaje spectaculoase. Cu toate astea, am avut dorinta de a-i vizita pentru a petrece o zi in natura si pentru a scapa vremelnic de canicula. Am sa va spun care e principala lor caracteristica, insa la sfirsitul acestui articol.

Asadar, posibilitatile de abordare sunt relativ putine si am ales-o pe cea de care eram mai aproape. Am mers cu masina pina la Ruschita, celebra localitate care isi leaga numele de marmura. Pe drum sunt tot felul de ateliere care prelucreaza piatra.

Trecem de satul pustiu si trist de acum si ajungem in zona carierelor. Una dintre ele nu mai este exploatata insa merita vazuta ca arata impresionant. Cealalta este inca activa si, daca nu cunosti pe nimeni de pe acolo, e mai greu sa o vezi.

Trecem de zona cu cariere si ne intilnim cu un domn ce are in grija niste stupi. Stam un pic de vorba si ii explic ce avem de gind sa facem: adica sa mergem cu masina putin mai sus iar de acolo sa o luam pe jos spre localitatea Luncani pina intr-un pas care se gaseste pe culmea principala. De acolo intentionam sa urcam pe Vf. Pades, cel mai inalt din acesti munti.

Omul incearca sa ne sperie. Ca traseul e destul de aiurea, ca e neumblat, ca sunt ursi, lupi, cerbi si risi. Ca au mai venit ieri unii din Brasov si s-au intors ca de la un moment dat le-a fost frica. Ne spune insa si ceva despre trasee. Ca se poate ajunge pe virf fie prin direct prin padure, fie folosind in mare parte niste drumuri forestiere.

Din toata discutia asta am preferat sa pastrez informatiile de care aveam nevoie si sa ignor gindurile negative. In ultima vreme chiar am observat ca localnicii, atunci cind sunt intrebati de diverse trasee pe munte, au tendinta de a te baga in sperieti si de a te face sa renunti. Nu inteleg de ce.

Asadar mai mergem cu masina citiva kilometrii, nu prea multi, si o lasam linga un vechi canton linga care pare a fi si o captare de apa. Ne pregatim, o alimentam bine pe Maria si o punem in rucsac.

Continuam pe drumul forestier care devine din ce in ce mai rau. Incepem sa urcam pe serpentine largi. Vremea este ideala, soare moderat cu vint usor. Incercam sa intuim pe unde ar fi saua de unde ar trebui sa intram in creasta. Pe masura ce urcam drumul devine din ce in ce mai bun.

 

Poposim scurt in sa. Acolo ne miram de niste sageti indicatoare facute din marmura. Sunt mai multe posibilitati: se poate urca Vf. Rusca, se poate urca Vf. Pades, se poate merge la Luncani si evident la Ruschita.

Noi alegem sa urcam la Pades folosind drumul forestier. Padurea e deasa, zona se vede ca nu prea e cercetata nici de turisti si nici macar de taietorii de lemne. Din sa ne despartim de drumul principal si urmam un marcaj destul de bun banda rosie. Dupa vreo ora dam intr-un drum forestier ceva mai lat si ceva mai umblat, judecind dupa urmele de masini. Maria e vesela, mai tot drumul mergem povestind si cintind.

Incepem sa urcam mai tare. Drumul e mereu strajuit de copaci inalti. Cam dupa inca o ora intilnim un marcaj cruce galbena. Parasim acest drum principal si incepem sa urcam pe un drum de TAF abrupt. Acesta ar trebui sa ne duca intr-o poiana mare si de acolo sa incepem sa atacam Padesul.

Dupa o vreme insa drumul asta se opreste brusc. Pentru ca nu a mai fost folosit a fost acoperit de vegetatie. Marcajele devin mai dese. Urcam mai abrupt, padurea e tot mai rara. La un moment dat aud un fosnet si vad un caprior si o caprioara. Ma opresc instantaneu. Maria insa vorbeste in legea ei, chiuie si in final resuseste sa sperie elegantele fapturi care o rup la fuga.

Peste citiva pasi, chiar in iarba dau de o pasare de mici dimensiuni care nu se sperie si chiar sta la poze de aproape.

Dupa inca un pic de efort iesim din padure, intr-o zona cu ienuperi si jnepeni. Marcajul dispare brusc. Nu prea avem de unde lua repere in teren asa ca speranta ramane in GPS. Ma asteptam ca pe undeva sa vad stilpul de pe virf.

Dupa citeva minute insa ajungem la o cruce mare de lemn. De acolo se vede bine virful. Avem de coborit putin si apoi de facut urcarea finala. De asemenea poiana e strabatuta de un drum iar mai jos se gaseste si un refugiu.

Alegem sa urcam direct spre virf, fara sa mai urmam drumul care face o serpentina. Proasta alegere. Pe masura ce urcam dam de tot felul de jnepeni uscati si de alte balarii. In final ajungem cu bine si ne postam linga placuta care marcheaza Vf. Pades si altitudinea sa, 1382m.





 

Peisajul din virf e dstul de interesant: pe o parte se vad virfurile ascuti din Muntii Retezat. Iar pe cealalta o cimpie imensa. De asemenea spre nord se vad bucati mari din Carpatii Occidentali.

Stam ceva vreme, imortalizam momentul mai ales ca suntem cu totii pentru prima data pe Vf. Pades.

La coborire nu mai facem greseala si o luam frumos, direct pe drum. Ne intoarcem pe acelasi traseu, din pacate nu exista niste posibilitati decente de a face un circuit in siguranta cu un bebelus de 10 luni.

Ne miscam destul de bine si pina la final nu mai avem decit un eveniment notabil. Eram mai in fata si ii cintam Mariei cintecul ei preferat. Cel cu veverita care a cazut din pom. Ramona era in spatele meu, cam 50 de metri. Din padure se aude in mod repetat un sunet ciudat care semana a latrat dar in mod cert nu era. Facem galagie, strigam si pare-se ca salbaticiunea se linisteste. Nu am idee ce a fost pentru ca intimplarea a avut loc intr-o zona cu padure deasa si nu am reusit sa distingem ceva.

Mai avem inca putin pina in pasul cu sageti de marmura. Acolo este si un loc de popas, un foisor, de care profitam sa mincam si sa schimbam copilul.

Coborim si ultimele serpentine si ne intilnim din nou cu domnul cu stupii. De data asta nu era singur, ci cu sotia lui. Amindoi se mira de reusita noastra si se joaca cu Maria.

Asta fuse povestea noastra din Muntii Poiana Rusca. Traseul a fost ceea ce ne-am dorit: mers prin padure si la final un virf care sa ofere belvedere. Ceea ce m-a impresionat foarte mult in aceste locuri a fost faptul ca locul este foarte salbatic. Si asta e principala carcteristica despre care va promiteam ca o dezvalui la inceput.

Traseu:
Ruschita - Pas - Vf. Pades si retur
Marcaj:banda rosie
Durata: 7 ore

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Eduard Munteanu

    08 aug 2016 06:20:09

    Felicitări pentru că ați atins un vârf greu de atins, și eu am avut aceleași probleme de orientare acum 5 ani în urmă!

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017