Muntii Fagaras: Lespezi si Cornu Caltunului

Data publicarii: 12 aug 2016

Odata cu sosirea verii si cu zilele lungi am incercat, ca in fiecare an, un traseu mai lung si sper, frumos. De data asta am ales o zona in care nu am mai fost. Planul era sa atingem virfurile Lespezi si Cornu Caltunului, ambele inalte de peste 2500m.

La strigare au spus prezent 8 persoane: Anca, Csabi, Alina, Radu, Leo, Dan Andreas si Bogdan. Pe drum l-am mai cooptat si pe Alex.

Asadar poposim linga Cabana Piscu Negru de unde pleca traseul nostru. Ne echipam, ne luam cele de trebuinta si pornim pe traseul marcat cu punct rosu. La inceput, dupa cum este si normal, mergem prin padure urcind serpentine.

Suprinzator, iesim destul de repede din padure si ne apropiem de o stina. Oile nu sunt la post, cainii insa da. Nu se arata agresivi asa ca am trecut fara probleme. De aici de la stina tinem culmea din dreapta, avind in permanenta in vizor giganticul Virf Lespezi, primul obiectiv al zilei.



Incepe un urcus sustinut care ne duce pe o culme secundara de unde avem priveliste faina cu muchii lungi si cu virfuri inalte. Impresioneaza mai ales Museteica si Vinatoarea lui Buteanu. De asemenea nici Vf. Laitel nu este de neglijat. Vintul incepe sa se joace cu noi. Pare a fi o zi perfecta pentru munte. In fata noastra mai sunt citeva grupuri.

Odata ce trece timpul grupul nostru se rasfira. Ajung intr-o zona stincoasa si undeva ratez marcajul. Merg o bucata pe creasta si ma trezesc in fata unei portiuni inguste inalta cam de 10 metri. In fata este o turma de oi iar ciobanul imi striga sa ma intorc. Ceea ce si fac, un pic suparat pe faptul ca am fost neatent si nu am urmarit marcajul.

Facem o pauza mai consistenta inainte de urcarea finala. Care pare a fi abrupta tare.

Cu toate astea virful m-a luat prin surprindere, am ajuns mai repede decit ma asteptam. Pe virf e destul de multa lume. Ma postez cu emotie linga celebra roza a vinturilor. Privesc in haul de sub mine in cautarea Lacului Caltun. Care e undeva mai spre dreapta. De asemenea, atunci cind norii vor, se vad si virfurile Cornu Caltunului si Negoiu.



Pauza pe virf este marcata de glume si foarte multa buna dispozitie. Pentru mine a fost o bucurie mare sa ajung pe acest virf, a fost indeplinirea unei dorinte vechi. In plus vremea ne-a ajutat si ne-a oferit vizibilitate multa, pina la Vf. Moldoveanu sau Lacul Vidraru.





 

Urmatoarea proba este gasirea drumului catre Cornu Caltunului, care nu este marcat. In fata noastra este un grup care merge pe creasta matematica. Intre cele doua virfuri exista o mica sa. Pe partea sudica exista un jgheab care se poate urca si care da in aceasta sa.

Pentru a aborda aceasta varianta am coborit citeva minute tot pe traseul marcat cu punct rosu pina intr-un loc unde am gasit un bat infipt in pamant. Acesta a fost reperul ca trebuie sa cotim si sa mergem pe curba de nivel. Am iesit pe o brinita frumoasa si inierbata iar de acolo a mai fost putin pina la jgheab si la sa.

Urcusul pe Cornu Caltunului se face pe niste lespezi mari. E bine sa ai bocanci cu aderenta buna. Oricum peisajul iti taie rasuflarea. Privelistea e aeriana tare. Virful se termina brusc, creasta se lasa tare pina la Strunga Doamnei. Sentimentul e coplesitor. Cind te uiti in jos vezi sub tine nori si abia apoi Lacul Caltun. In apropiere se vad strungile din zona Negoiului. Pe virful Lespezi alti turisti se bucura zgomotosi de reusita.





Stam pe virf destul de mult si vorbim tot felul de lucruri. Pentru mine Virful Cornul Caltunului este special: odata cu escaladarea lui am incheiat pleiada virfurilor ce trec de 2500m din Romania.

Virful Lespezi vazut de pe Cornu Caltunului

Virful Negoiu

 

Revenim in poteca marcata si ne indretam spre Virful Podeanu pe culme ghidati in continuare de punctul rosu. De la un moment dat o luam drept in vale, nu mai tinem marcajul fiindca am avea destul de mult de ocolit.

Coborirea in Caldarea Berbecilor a fost una foarte abrupta si solicitanta ceea ce mi-a asigurat stocuri consistente de carne pentru urmatoarele saptamani :)))))

Pe partea finala a acestei coboriri am gasit un marcaj banda albastra care face legatura intre Saua Podeanu si creasta principala a Muntilor Fagaras. Gasim si destule surse de apa. Urmam banda albastra care ne poarta pe fundul vaii. Mai avem o bucata scurta de urcare ce ne va aduce aproape de Strunga Doamnei.

Inainte de strunga facem o pauza de regrupare. Abia apoi incepem coborirea spre Caltun. Acum Strunga Doamnei este echipata cu lanturi ceea ce ajuta simtitor. De aici si pina la Caltun stim traseul. Mergem pe curba de nivel pina in partea superioara a caldarii. De acolo coborim pe Lespezi mari pina pe malul lacului.

Admiram de la distanta noul refugiu de la Caltun. Daca cel vechi se afla pe malul lacului, cel nou se gaseste un pic mai sus, pe traseul de creasta ce duce la Vf. Laitel.

Schimbam iarasi marcajul, urmam la vale un triunghi albastru care ne va duce la locul in care am lasat masinile. Drumul asta mi s-a parut reconfortant, pitoresc. In plus, odata intrati in zona de jnepeni si de afine a devenit mai placut in ciuda oboselii acumulate.

In partea de jos ne-am bucurat si de o priveliste cu cascade. Poteca se intilneste cu riul si este nevoie de o traversare a apei pe malul celalalt. Apoi se merge in jos destul de lin prin padure. Iar la final mai avem parte de o provocare: trebuie sa trecem riul pe un podet improvizat din doi busteni. Toata lumea sta cu camerele de filmat pregatite in cazul in care cineva ar cadea si ar face baie. Dar nu a fost cazul.

De aici incolo revine senzatia aceea de intoarcele la civilizate: incep sa se auda motoarele masinilor si vocile turistilor. Peste citeva minute ajungem cu bine la masini.

Urmeaza sa urcam si sa punem corturile. Planul de acasa nu s-a potrivit cu cel din tirg. Am incercat sa campam mai sus de Cabana Capra pe valea care duce spre Fereastra Zmeilor. Din pacate locurile bune erau deja ocupate iar altele care sa convina tuturor nu am mai gasit.

Pina la urma am mers undeva mai sus, relativ aproape de tunel si am pus acolo corturile. Seara a fost placuta, am ris, am stat de povesti si ne-am pus la culcare tirziu.

A doua zi traseul planificat era unul mai usor, mai de refacere si relaxare. Asa ca nu ne-am mai sculat cu noaptea-n cap. Am plecat in jurul orei 10 spre Lacul Capra. Poteca pleaca din Transfagarasan si merge mult timp pe deasupra soselei.

Gasim si mici lacusoare si citeva surse cu apa buna si rece. Ne oprim pe malul Lacului Capra linga Monumentul Alpinistilor. Relaxare totala.



 
Ultimul virf din spate este Lespezi
 

Intr-un tirziu plecam pe traseul de creasta in directia Ferestra Zmeilor. Stam pe loc inainte de o coborire abrupta spre a contempla lunga si spectaculoasa coama sudica dominata de Vf. Museteica.

Mai la vale avem o intilnire insolita cu o capra neagra. Pare obisnuita cu prezenta turistilor. Ma impresioneaza acuratetea cu care se deplaseaza, pasii siguri si eleganta.

Dupa acest episod interesant si placut urmeaza altul: undeva mai jos o marmota iesise la plaja pe un pietroi mare.

Traseul ne mai aduce apoi inca o provocare: o mare bucata de zapada sta bine mersi fix pe poteca. Niste turisti ne sfatuisera sa nu traversam pe zapada fiindca la partea superioara este subtire. Din fericire am putut ocoli print-un culoar strimt marginit de stinca si de blocul mare de zapada.

Ne asteapta un urcus sustinut pina la Fereastra Zmeilor. Il abordam prin diverse metode: unii pleaca mai tare la deal, ca sa scape mai repede, altii urca cu rabdare. Urmeaza o pauza de masa prelungita.

De data asta m-am bucurat ca nu ne-am grabit fiindca am avut ocazia sa o reintilnesc pe Laura Matei, o montaniarda pasionata si curajoasa. Nu ne mai vazusem de ceva timp asa ca am avut multe de vorbit.

Am coborit impreuna spre Refugiul Fereastra Zmeilor. Noul refugiu e in stare foarte buna, este mare, incapator, poate gazdui la nevoie vreo 30-40 de persoane.

De la Refugiu se coboara ceva mai tare. Imi iau ramas bun de la Laura si ii urez drum bun ca are cale lunga si aglomerata pina la Bucuresti. Noi in schimb ne vedem de ritmul nostru de vacanta iar undeva mai jos, aproape de firul vaii, stam si ne relaxam. Traseul nostru se termina in Transfagarasan, aproape de Cabana Capra unde lasasem de dimineata una dintre masini.

A fost un weekend pe cinste. M-am bucurat foarte mult ca vremea a tinut cu noi iar ascensiunea pe cei doi giganti, Lespezi si Cornu Caltunului, a fost insotita de belvederi largi.

Trasee
Ziua 1: Cabana Piscu Negru - Valea Caprioru - Vf. Lespezi(punct rosu) - Vf. Cornu Caltunului - Caldarea berbecilor(nemarcat) - Strunga Doamnei(banda albastra) - Lacul Caltun(banda rosie) - Cabana Piscu Negru(triunghi albastru)
Durata: 11 ore

Ziua 2:
Transfagarasan - Lacul Capra - Fereastra Zmeilor - Refugiul Fereastra Zmeilor - Cabana Capra
Durata: 7 ore

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017