Retezat: Circuit pe la Zanoaga si Crucea Traznitului

Data publicarii: 02 sep 2016

De fiecare data cind sunt aproape de a ajunge in Retezat ma apuca o stare din asta de nerabdare. Asa a fost si acum. Vine finalul lunii august, e ultimul weekend de vara din 2016, vremea se anunta perfecta. Asadar este timpul pentru a umbla pe poteci mai mult sau mai putin batute din Muntii Retezat.

Plecam vineri pe la prinz dupa cum fiecare dintre noi reuseste sa isi rezolve problema de a lua citeva ore libere de la servici. Ne-am adunat cinci: Elena, Lucian, un Dan, un Bogdan si iara un Dan.

Parasim Brasovul pe un drum aglomerat. Fentam cumva o parte din abuteajul de dupa Sibiu. Intram in zona parcului national pe inserate. Cind trecem de bariera de linga Lacul Gura Apelor este intuneric de binelea. Ne asteapta o lunga bucata de drum forestier care ne ia in jur de o ora si jumatate.

In buna traditie a turelor de anul acesta, ne instalam corturile in Poiana Pelegii pe noapte. Ne odihnim asa cum putem, nu foarte mult fiindca traseul de a doua zi se anunta a fi lung.

Dimineata ne organizam cum stim noi mai bine si mai repede si plecam spre Lacul Bucura. E destul de racoare, termometru lui Dan arata 6 grade. Urcarea prin padure ne invioreaza, ne pune singele in miscare.

Prima pauza mai consistenta o facem intr-un loc de unde putem admira primul lac ce ne iese in cale, Lacul Lia. Intram in vorba cu o fata si cu tatal ei, facem ceva schimburi de informatii. Revenim in poteca marcata si iarasi suntem surprinsi de cit de repede ajungem la Bucura. Ne-am miscat bine.

Mergem pe linga cabana Salvamont sa ne aprovizionam cu apa. La Bucura sunt foarte multe corturi, multi turisti, agitatie. Vremea este perfecta iar lacurile si crestele ne asteapta. Dupa ce ne lamurim in privinta marcajelor pe care trebuie sa pe urmam, incepem sa mergem pe linga lacul Bucura.

Imediat prindem poteca spre Judele si Circuitul Lacurilor. Pe masura ce inaintam se vad lacurile cu nume de fete: Lia, Ana, Florica, Viorica.

 

Dupa o portiune de grohotis, ne oprim linga Taul Agatat. Aproape de el este o stinca dotata cu punct de belvedere minunat asupra multor alte lacuri. Pe linga cele amintite mai sus, se vad si o parte din Lacurile Bucura si Taul Portii.



De aici in sus urmeaza o poteca agatat pe o brina care nu se opreste decit in Saua Judele. Intotdeauna mi-a placut poteca asta: strimta, salbatica, dar sigura. Mereu m-am intrebat cui i-a venit ideea sa o faca asa.

Portiunea asta de traseu a fost foarte faina. Drumul nostru e vegheat de doua virfuri interesante: Slavei si Judele. Efortul nu a fost mare decit pe ultimele zeci de metri cind se ia panta lin plin. Facem o scurta pauza in Saua Judele. Dan renunta la urcarea pe virf, poteca nemacata nu ii ofera suficient confort psihic. Profitam de acest fapt si ne lasam bagajele in grija sa.

La inceput se merge pe o creasta de bolovani relativ dreapta insa destul de ingusta. Unii bolovani se misca. Apoi revenim pe pamant. Mergem pe poteca si dam si de o saritoare. Trecem cu atentie si iesim iara pe culme. Se vede si batul de pe virf, dar ca sa ajungem mai e nevoie sa coborim si sa apoi sa urcam citiva metri.

Virful Judele are un aspect aerian. Peisajul este coplesitor: multe lacuri, custuri, creste, virfuri mari cum sunt Retezatul, Peleaga sau Slaveiul. Ceturi incep sa apara sub noi. Facem pozele de virf. Ne-am bucurat cum se cuvine de acest moment. Vin si alti turisti. E timpul ca si ei sa traiasca in liniste bucuria noastra asa ca mergem inapoi in Saua Judele unde il gasim pe Dan.

Privim in continuare pe directia potecii spre Lacul Zanoaga. Dar privirea zboara departe, spre Muntii Retezat si Godeanu. Virful Gugu, regele Godeanului, se poate observa intr-un mare fel.

Poteca spre Lacul Zanoaga este destul de lina si de prietenoasa. Din pacate Rezervatia Gemenele a fost cucerita de nori asa ca nu se poate vedea mare lucru. Pe partea cealalta insa e soare si e bine iar lacurile din caldari se pot admira cu succes: Lacul Judele, Taul Ascuns, Taul Urit, Taul Rasucit.

Pe masura ce inaintam asteptam cu nerabdare sa vedem Lacul Zanoaga. Si apare si el dupa o portine cu jnepeni. De sus se vede ca e destul de intins. Surpriza cea mai placuta a fost insa cind am ajuns, dupa o coborire mai abrupta, pe malul sau.

Zona e incredbil de frumoasa, de pitoreasca. In spate, departe acum este muchia Slaveiului. Linga lac se gaseste un Refugiu Salvamont. Baietii de acolo ne indica sursa de apa. Avem de mers in jurul lacului, iar apoi e putin de urcat pina la un izvor. Pe acolo facem si pauza de masa.

Dan vorbeste cu salvamontistii despre portiunea de poteca spre Crucea Traznitului. Primeste informatii binevoitoare, numai bune de bagat in sperieti turistii mai slabi de inger: ca pe poteca este cacutza de urs din 50 in 50 de metri, ca e mult de coborit, ca e mult jneapan, ca in zona sunt o gramada de ursi si daca te intilnesti cu vreunul n-au unde sa fugi. Totusi, de ce ai fugi cind te intilnesti cu ursul? Oricum nu ai vreo sansa daca te urmareste.

Am remarcat in ultima vreme, intrebind diversi oameni despre trasee de munte, tendinta de a exagera, de incerca sa te sperie, sa te faca sa renunti.

Noi ne-am gindit ca fiind cinci, si daca ne intilnim cu ursul, macar patru tot am scapa :)))

Incepem sa coborim pe un marcaj cruce albastra vechi si pozitionat destul de rar. Punem in functiune GPS-ul ca sa nu stam sa cautam aiurea poteca. Intr-adevar, se coboara mult, se merge printre jnepeni, insa culoarul este suficient de lat. Dar traseul este plin de bunatati, zmeura multa si hectare de afine.

Dupa portiunea de jnepeni, poposim intr-o poiana mai mare. Poteca o traverseaza iar apoi intra in padure. Unde iara incepe sa coboare cam tare dupa simturile noastre. Acest fel de coborire umbla bine la coarda sensibila, la moral, bineinteles dindu-l in jos. Stim ca dupa aceea avem iara de urcat cam la fel de mult.

Nu am auzit zgomote suspecte, am gazit cacatutza de urs insa nu in cantitatile si nu in frecventa descrisa de baietii de la Salvamont.

Se aude zgomot de ape. Am ajuns cumva pe fundul vaii. Trecem riul si incepem sa urcam. Traseul e facut destept, cu serpentine bine mestesugite care iti permit sa urci diferente de nivel mari fara sa obosesti prea mult. Iarasi plin de afine. Din cind in cind ne oprim si ne permitem luxul de a face nazuri si de a alege pe cele mai aratoase dintre fructe. A fost un desert delicios. Din padure, trecem incet-incet in zona de jnepeni. Poteca merge pe un culoar strimt dar deocamdata suficient de lat.

Chiar vorbeam cu colegii de tura de faptul ca peste citiva ani este posibil ca traseul acesta sa se inchida in mod natural atunci cind jnepenii se vor uni si vor bloca poteca.

Ajungem si in golul alpin in locul numit Crucea Traznitului, intersectie de trasee. De jos, din Valea Lapusnicului un marcaj punct galben ii ghideaza pe turisti pe Muchia Slaveiului.

Facem o binemeritata pauza si sarbatorim faptul ca de aici incolo am scapat de jnepeni. Avem de urcat un plai simpatic si usor cu belvederi largi. Senzatia mea era ca vom urca si pe Virful Slavei insa de la un moment dat poteca il ocoleste. Ne duce printr-o zona cu paraie cu apa rece, buna si limpede.

Trecem aproape de Taul Turcel.

In vale, intre jnepeni un lac frumos ne zimbeste: E Lacul Slavei. In fundal Culmea Piule-Plesa.

In fata noastra se observa bine Retezatul Mic, zona cu Piatra Iorgovanului, apoi continuare prin Muntii Godeanu.

Peleaga ( stinga ) si Custura ( dreapta )

Retezatul Mic si Culmea Piule Plesa

 

Virfurile Custura Bucurei si Bucura I

La un moment dat se isca o controversa privind numele unui virf fain si puternic. Initial am crezut ca e Piule, dar privind mai atent am identificat virful Custura (2457m), unul dintre virfurile mele preferate din Retezat. Nu l-am mai vazut niciodata din acest unghi. Este absolut impresionant.

 

Din stinga, de pe o culme ce coboara din Vf. Slavei se vad turisti coborind. Ne vazusem cu ei si de dimineata, pe linga Vf. Judele. Noi stam la citeva poze de grup si apoi ne angajam intr-o coborire abrupta. Poteca oficiala duce la bucura trecind printre lacurile Ana si Lia. Noi insa vrem sa iesim mai jos, linga Lacul Lia. Prindem si o veche poteca marcata cu punct rosu.

Ajungem pe malul lacului si facem o pauza lunga. Suntem deja pe munte de foarte mult timp si pe masura ce ne intindem, nu ne mai vine sa plecam. Trebuie sa facem insa efort fiindca se apropie noaptea iar noi inca mai avem o bucatica buna de drum pina la corturi.

Mergem de-a dreptul spre punctul din care admiram de dimineata Lacul Lia. Urcam mai abrupt o portiune scurta, cu lespezi mari si in final dam de banda albastra / crucea rosie pe care urcasem de dimineata.

Ne deplasam ceva mai incet fiindca lungimea traseului a inceput sa lase urme in fiecare dintre noi. Terminam excursia cu bine iar seara ne relaxam pe linga corturi. Ne-am bucurat sincer de toata aceasta zi, pe care am valorificat-o la maxim. Am parcurs si poteci noi, deci totul a fost cistig si experienta acumulata.

Traseu:
Poiana Pelegii - Lacul Bucura - Taul Agatat - Saua Judele - Vf. Judele - Lacul Zanoaga - Crucea Traznitului - Coada Slaveiului - Lacul Lia - Poiana Pelegii

Durata: 12 ore si jumatate

 

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017