Retezat: Lacul Pelega, Papusa, Custura

Data publicarii: 07 sep 2016

Ziua buna se cunoaste de dimineata. Chiar daca pe jos este inca roua groasa, chiar daca soarele inca nu se vede, cerul e senin. O racoare dulce invaluie totul. Poiana Pelegii inca doarme cind, impreuna cu Dan Chirita, facem primii pasi de urcare. O parte din colegii nostri au renuntat la acest traseu dupa ce ziua precedenta lasase ceva urme de ordin fizic.

Pe la corturi nu se vede nici o miscare, suntem singuri si trecem prin toata aceasta lume care inca nu da semne de dezmeticire. Urmam un marcaj punct albastru. Parasim poiana si intram pe un tapsan fain. In general poteca tine firul vaii. In dreapta avem permanent creasta ce urca de la Plaiul Mic si pina pe virful Custura.

Abia acum soarele se vede luminind virful Papusa Mica. Pe masura ce inaintam, traversam tot mai multe paraie care formeaza mici cascade. Incepem sa vedem din ce in ce mai bine deslusita impresionanta piramida care este Virful Papusa, 2508m, al doilea ca inaltime dupa Retezat.

Mergem pina la fundul vaii pe o poteca destul de clara insa cu marcaje vechi. Aici avem o prima problema de orientare fiindca toate posibilitatile de urcare par a se inchide si nu se vede o ruta evidenta. In apropiere exista un vechi adapost de piatra.

Mica noastra ezitare insa are si ea cistigul ei: in timp ce cautam poteca, dam de o marmota catarata pe o piatra. Se dovedeste a fi destul de prietenoasa si reusim sa ii facem si citeva poze.

Daca pina acum traseul a fost mai mult drept fara prea mari diferente de nivel, acum ne aflam in fata primei urcari serioase. La finalul ei ar trebui sa vedem Lacul Peleaga.

Gasim pina la urma si marcajul. Poteca merge pe la baza unei stinci, pe un culoar cu iarba. Se urca tare abrupt, incepem sa transpiram serios. Soarele a ajuns si la noi si asta ne face urcarea mai placuta.

Vremea a ramas in continuare perfecta. Cu toate ca a fost racoare, apa din sticlele noastre a fost consumata cu nesat. Dupa o bucata de ascensiune ceva mai blinda facem un popas pe malul Lacului Peleaga. Este asa de frumos acest loc ca iti vine sa plingi. Iezerul se intinde pe o suprafata destul de mare si este vegheat din fiecare parte de cite un gigant: dupa cum urcam noi, in dreapta e Papusa, in stinga Peleaga.

Peisajul e WOW asa ca trebuie cinstit asa cum se cuvine, cu o pauza adevarata, cam prima pe ziua de astazi. Pe virful Peleaga se vad si se si aud turisti care isi celebreaza zgomotos reusita.

Noi ne tot uitam la virful Papusa si stam cu gindul la urcarea pe el. Pina una alta insa avem o alta problema: trebuie sa gasim o sursa de apa. Ciulim urechile, de undeva se aude apa curgind insa nu reusim sa identificam sursa. In ultima instanta putem lua apa din lac insa nu ne dam deloc batuti.

Ocolim lacul, tinem poteca in continuare si undeva pe sub niste pietre se aude clar apa curgind. Dar nu se vede. Deloc. Peste inca citiva pasi iarasi avem de zgomot de parau. Aceeasi poveste. Dar insistam. Incercam sa gasim apa mai jos. Si la final reusim ghidati tot de sunet.

Locul de unde alimentam cu apa e foarte interesant. E de fapt o gaura in pamant, de aproape un metru. Trebuie sa te bagi in ea si apoi sa iti bagi cumva si capul ca sa vezi cum sa pui apa in sticla. Paraul curge pe dedesubt, pe sub pietre si pe sub iarba inalta.

Amuzati de situatie, dar cu sticlele pline, pornim iarasi la deal catre Saua Pelegii, ca acolo duce marcajul. La un moment dat insa renuntam la el si cotim dreapta spre a ajunge in aceeasi poteca numai ca la baza Virului Papusa.

Odata ce am dat de poteca din creasta avem o imagine superba cu Taurile din Valea Rea, Saua Pietrele, Virful Retezat, Virful Mare, Portile Inchise.

In partea opusa se ghicesc Oslea si Piatra Iorgovanului. Incepem ascensiunea pe virful Papusa. Poteca e facuta mestesugit si crucea galbena strabate munti de pietre. Uneori ne duce aproape de haul din Valea Rea.

Urcam mereu si ne intilnim cu un tip din Slovacia chiar in locul din care porneste poteca spre Portile Inchise. Incercam sa stam de vorba, din pacate tipul nu vorbeste limbi straine. Dar se intoarce si ne roaga sa ii facem o poza pe virf.

Ne uitam la ceas si suntem surprinsi de cit de repede am urcat: 3 ore si 10 minute. Savuram din plin momentul. Papusa este virful meu preferat, intr-o zi senina, asa cum este astazi, ofera privelisti largi de la Paring, partea sudica a Apusenilor si pina in Valea Cernei.

Dan este absolut extaziat de toata aceasta priveliste. El este pentru prima data in Retezat si evident a urcat pentru prima oara si Vf. Papusa. Facem un tur de orizont incercind sa recunoastem diverse locuri. Se vede bine orasul Hateg. Se vad bucati mari din Sureanu si Parang. De asemenea se poate admira creasta ascutita a Oslei din Muntii Vilcan. Ceva mai incolo, enigmatica, se ridica Piatra Mare a Closanilor.

Creste indepartate din Muntii Cernei si mai apropiate din Muntii Godeanu se unesc la orizonturi. Virful Gugu din Godeanu domina planul indepartat.

Dar partea cu adevarat spectaculoasa e formata tot din crestele si lacurile Retezatului. De pe Vf. Papusa se pot distinge clar aproape toate virfurile importante, de la virful Mare, Vacarea, Gruniu, Custura si pina la Judele, Peleaga, Retezat, cele doua Bucure, Lolaia.

Toate astea te lasa fara cuvinte. Nu iti vine sa mai pleci dar trebuie facuta si treaba asta. Urmatorul nostru obiectiv este virful Custura dar si pina la el avem de trecut prin locuri spectaculoase, inguste si uneori abrupte.

Coborirea de pe Papusa debuteaza cu o zona relativ dreapta care duce catre un virf intermediar iar de acolo incepem sa mergem abrupt in jos. Poteca insa este sigura. Acum mi se pare mult mai fain decit anul trecut cind pe zona asta inaintam prudent prin ploaie si grindina. Totusi trebuie mers cu atentie, ca intotdeauna.

Taul Adinc

 

Inainte de virful Papusa Mica este o portiune stincoasa, ingusta, insa tare faina. Pacat ca e scurta. Apoi poteca merge in mare pe curba de nivel.

La final ne asteapta o portiune mai delicata de coborire( din cauza de grohotis instabil ) insa trecem cu bine si ajungem in Saua Custurii.

Putem vedea Stina de Riu, refugiul din apropierea ei dar si o parte din Taul Tapului. Dupa atita coborire, ne vine chef si de o urcare. Ne oprim undeva la masa si privind inapoi, ne tot minunam de cit de fain e Virful Papusa de oriunde l-ai privi.



Creasta de est a Muntilor Retezat
 

Taurile Custurii

Continua urcarea fara a mai tine cont de marcaj, ci mergind tot pe buza prapastiei. De ce? Foarte simplu: pentru ca la momentul oportun sa admiram de sus Taurile Custurii si creasta de est a Muntilor Retezat. E vizibilitate buna si totul se vede minunat.

Cind urcam ultimii metri pe Vf. Custura ne intilnim iarasi cu doi turisti cu care ne instersectasem si ieri. Schimbam citeva vorbe si ajungem pe virf. Iarasi priveliste de nota 10. Acolo intilnim un cuplu cam ciudat: o doamna cu rau de altitudine care sta jos si este evident intr-o stare destul de proasta, cu gol in stomac si ameteli, dupa cum ne povesteste. Din pacate partenerul ei nu ii intelege momentul greu si face misto de ea.

 

Stam citeva momente si ne bucuram de acest ultim virf inalt pe care ne aflam. De aici incolo ne asteapta doar coborire. Pe care o facem neasteptat de repede si pe nesimtite ajungem in Saua Plaiul Mic.

Am tot privit in urma spre Papusa si Peleaga dar acum chiar a venit momentul in care trebuie sa ne luam ramas bun.

Intram in zona de jnepeni, apoi in padure. Stam de povesti, timpul trece repede si suntem surprinsi cind vedem masinile de linga Poiana Pelegii.

A fost o zi la superlativ, o zi buna de la capat la altul, cu un traseu spectaculos si cu multe belvederi.

Iar la final, ca de obicei, recapitularea:

Traseu:
Poiana Pelegii - Lacul Peleaga - Saua Pelegii(punct albastru) - Vf. Papusa - Vf. Custura(cruce galbena) - Saua Plaiu Mic(banda rosie) - Poiana Pelegii(banda albastra )
Durata 8 ore 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017