Piatra Craiului: Refugiul Sperantelor

Data publicarii: 10 oct 2016

Toamna aceasta a fost saraca in ture montane. Pina in momentul de fata nu am reusit decit o singura iesire, in Muntii Piatra Craiului. Intr-o zi frumoasa de la inceputul lui septembrie, la sugestia lui Zoli, ne propunem sa urcam la refugiul Sperantelor pe un traseu marcat recent.

Plecam din Brasov pe soare, iesim din Zarnesti si ne frecam la ochi: drumul spre Plaiul Foii, vestit pentru cit de rau era, este acum asflatat pe citiva kilometri. Ne lasam masina in dreptul indicatorului aflat la intrarea in traseu, aproape de Plaiu Foii. Pe el scrie ca triunghiul rosu ne duce la Vf. Ascutit in 5-6 ore.

Incepem sa urcam usor pe o poteca mai mult sau mai putin clara ce strabate la inceput o poiana larga. Incet-incet intram in padure. Observam uneori un curs de apa ce apare si dispare de la suprafata de citeva ori. De la un moment dat mergem doar pe grohotis, pe marginea fostei albii a unui parau. Urcam constant si ne oprim pentru citeva minute in fata unui indicator. Cel catre Izvorul Orlovschi.



Zoli este un bun cunoscator al masivului Piatra Craiului. Este si el curios pe unde au dus Salvamontistii acest traseu. Asa ca tinem marcajul in continuare parasind firul vaii. Incepe o urcare abrupta, potiuni faine cu lanturi si stincarii. Ne oprim la popas in partea superioara a Hornului Nisipos. Ma urc pe o stinca spre a face citeva poze. Se vede bine in departare Vf. Papusa, iar aproape, jos, Malul Galben, aflat aproape de indicatorul cu Izvorul Orlovschi.

Zoli apreciaza ca varianta aceasta marcata ocoleste mult. Si asa si este dar meritul acestui traseu este acela ca ofera mai multa siguranta.

Incepem sa urcam in continuare, parca din ce in ce mai abrupt. Cu toate astea avem atita bucurie in suflet incit urcarea pare ca nu ne oboseste mai deloc. De la un moment dat incepem sa coborim usor. Ce bineeee!

Coborirea ne duce intr-o mica sa. Zoli imi arata poteca ce vine drept de la Malul Galben. Pe aici am fi ajuns daca am fi urcat pe varianta veche, nemarcata, folosita de alpinisti de zeci de ani.

Avem iarasi citeva momente de urcare abrupta care necesita atentie. Ajungem la baza unei stinci mari unde exista u recipient colector al apei ce in mod normal cade de pe pereti. Acum este gol. Putin mai sus mai urmeaza o scurta portiune mai delicata dar unde ne putem ajuta de un lant.

Intilnim si primii turisti, un cuplu care coboara de la Vf. Ascutit. Nu mai este mult pina la tinta noastra, Refugiul Sperantelor. Il vedem undeva in zare si parca prindem puteri si viteza. In citeva minute suntem linga vechiul refugiu. Acesta are forma unei semisfere si se prezinta in conditii foarte bune. Inauntru se afla citiva zaci plini cu deseuri care probabil urmeaza a fi evacuate.





 

Facem o pauza lunga, contemplind mereu stinci, si abrupturi. Soarele ne mangaie cu rabdare iar vizibilitatea ne permite sa observam parti din Muntii Fagaras si Iezer-Papusa.

De jos mai apar doi turisti, oameni hotariti care au in plan ascensiunea pe Vf. Ascutit si coborirea la Cabana Curmatura.

Noi in schimb, nu-am propus pentru astazi mult mai putin. Mergem inapoi exact pe acelasi traseu pina Hornul Nisipos. Intr-un moment de entuziasm spunem amindoi ce am gindit pe drum: ce ar fi sa coborim pe aici? Zis si facut.

Hornul Nisipos s-a aratat destul de bun pentru a fi coborit insa este genul de traseu care te tine permanent in priza. E plin de grohotis alunecos si trebuie sa fim mereu atenti cum punem picioarele, de ce stinci ne tinem. Totul pare friabil, ca dupa o vizita de lucru a lui Sfarma-Piatra.







 

Pacurgem insa coborirea cu rabdare si cu grija ceea ce ne fereste de intimplari neplacute. Suntem putin mai jos de Malul Galben iar Zoli imi carata cam pe unde se facea urcarea pe vechea varianta de traseu.

Coborim pe firul vaii seci in cautarea Izvorului Orlovschi. Pe care nu il gasim fiindca dupa toate aparentele este secat. Asadar, o sursa de apa mai putin intr-un masiv in care apa ridica si asa probleme destul de mari. Coborim citeva portiuni mai abrupte si inchidem bucla.

Traseul pina la masina ne ofera la final o recompensa de zile mari: din poiana larga de jos avem o priveliste minunata cu o mare parte din creasta Pietrii Craiului. Bineinteles ca nu ratam momentul si facem citeva poze, unele din ele chiar panoramice.

A fost o zi de inceput de toamna agreabil. Pentru mine acest traseu a fost unul nou si trebuie sa ii multumesc lui Zoli pentru ca a venit cu iitiativa de a-l parcurge.

Si la final, datele tehnice:

Traseu:
Plaiul Foii - Izvorul Orlovschi - Refugiul Sperantelor - Hornul Nisipos - Izvorul Orlovschi - Plaiu Foii.
Marcaj: Triunghi Rosi, Hornul Nisipos nu este marcat
Durata: 6 ore cu tot cu pauze

 

 
 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Eduard Munteanu

    13 oct 2016 03:38:26

    Bravo Bogdane! Forța să fie cu tine!

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017