Piatra Craiului: Refugiul Speranțelor
Data publicării: 10 oct 2016
Toamna aceasta a fost săracă în ture montane. Până în momentul de faţă nu am reuşit decât o singură ieşire, în Munţii Piatra Craiului. Într-o zi frumoasă de la începutul lui septembrie, la sugestia lui Zoli, ne propunem să urcăm la refugiul Speranţelor pe un traseu marcat recent.
Plecăm din Braşov pe soare, ieşim din Zarneşti şi ne frecăm la ochi: drumul spre Plaiul Foii, vestit pentru cât de rău era, este acum asflatat pe câţiva kilometri. Ne lăsăm maşina în dreptul indicatorului aflat la intrarea în traseu, aproape de Plaiul Foii. Pe el scrie că triunghiul roşu ne duce la Vf. Ascuţit în 5-6 ore.
Începem să urcăm uşor pe o potecă mai mult sau mai puţin clară ce străbate la început o poiană largă. Încet-încet intrăm în pădure. Observăm uneori un curs de apă ce apare şi dispare de la suprafaţă de câteva ori. De la un moment dat mergem doar pe grohotiş, pe marginea fostei albii a unui pârâu. Urcăm constant şi ne oprim pentru câteva minute în faţa unui indicator. Cel către Izvorul Orlovschi.
Zoli este un bun cunoscător al masivului Piatra Craiului. Este şi el curios pe unde au dus Salvamontiştii acest traseu. Aşa că ţinem marcajul în continuare părăsind firul văii. Începe o urcare abruptă, poţiuni faine cu lanţuri şi stâncării. Ne oprim la popas în partea superioară a Hornului Nisipos. Mă urc pe o stâncă spre a face câteva poze. Se vede bine în depărtare Vf. Păpuşa, iar aproape, jos, Malul Galben, aflat aproape de indicatorul cu Izvorul Orlovschi.
Zoli apreciază că varianta aceasta marcată ocoleşte mult. Şi aşa şi este dar meritul acestui traseu este acela că oferă mai multă siguranţă.
Începem să urcăm în continuare, parcă din ce în ce mai abrupt. Cu toate astea avem atâta bucurie în suflet încât urcarea pare că nu ne oboseşte mai deloc. De la un moment dat începem să coborâm uşor. Ce bineeee!
Coborârea ne duce într-o mică șa. Zoli îmi arata poteca ce vine drept de la Malul Galben. Pe aici am fi ajuns dacă am fi urcat pe varianta veche, nemarcată, folosită de alpinişti de zeci de ani.
Avem iarăşi câteva momente de urcare abruptă care necesită atenţie. Ajungem la baza unei stânci mari unde există un recipient colector al apei ce în mod normal cade de pe pereţi. Acum este gol. Puţin mai sus mai urmează o scurtă porţiune mai delicată dar unde ne putem ajuta de un lanţ.
Întâlnim şi primii turişti, un cuplu care coboară de la Vf. Ascuţit. Nu mai este mult până la ţinta noastră, Refugiul Speranţelor. Îl vedem undeva în zare şi parcă prindem puteri şi viteza. În câteva minute suntem lângă vechiul refugiu. Acesta are forma unei semisfere şi se prezintă în condiţii foarte bune. Înăuntru se afla câţiva saci plini cu deşeuri care probabil urmează a fi evacuate.
De jos mai apar doi turişti, oameni hotărâţi care au în plan ascensiunea pe Vf. Ascuţit şi coborârea la Cabana Curmătura.
Noi în schimb, ne-am propus pentru astăzi mult mai puţin. Mergem înapoi exact pe acelaşi traseu până Hornul Nisipos. Într-un moment de entuziasm spunem amândoi ce am gândit pe drum: ce ar fi să coborâm pe aici? Zis şi făcut.
Hornul Nisipos s-a arătat destul de bun pentru a fi coborât însă este genul de traseu care te ţine permanent în priză. E plin de grohotiş alunecos şi trebuie să fim mereu atenţi cum punem picioarele, de ce stânci ne ţinem. Totul pare friabil, ca după o vizită de lucru a lui Sfarmă-Piatră.
Pacurgem însă coborârea cu răbdare şi cu grijă ceea ce ne fereşte de întâmplări neplăcute. Suntem puţin mai jos de Malul Galben iar Zoli îmi arată cam pe unde se făcea urcarea pe vechea varianta de traseu.
Coborâm pe firul văii seci în căutarea Izvorului Orlovschi. Pe care nu îl găsim fiindcă după toate aparenţele este secat. Aşadar, o sursă de apă mai puţin într-un masiv în care apa ridică şi aşa probleme destul de mari. Coborâm câteva porţiuni mai abrupte şi închidem bucla.
Traseul până la maşină ne oferă la final o recompensă de zile mari: din poiana largă de jos avem o privelişte minunată cu o mare parte din creasta Pietrii Craiului. Bineînţeles că nu ratăm momentul şi facem câteva poze, unele din ele chiar panoramice.
A fost o zi de început de toamnă agreabil. Pentru mine acest traseu a fost unul nou şi trebuie să îi mulţumesc lui Zoli pentru că a venit cu inițiativa de a-l parcurge.
Şi la final, datele tehnice:
Traseu:
Plaiul Foii - Izvorul Orlovschi - Refugiul Speranţelor - Hornul Nisipos - Izvorul Orlovschi - Plaiu Foii.
Marcaj: Triunghi Roşu, Hornul Nisipos nu este marcat
Durata: 6 ore cu tot cu pauze
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 1
-
Eduard Munteanu
13 oct 2016 03:38:26
Bravo Bogdane! Forța să fie cu tine!