Asezarile rupestre din Muntii Ivanetu

Data publicarii: 22 feb 2017

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Intr-o zi de toamna, dupa o incursiune de cercetare facuta la Alunis, am avut placerea de a participa la o tura ce a avut ca obiectiv asezarile rupestre din Muntii Buzaului. Excursia s-a bucurat de o mare participare( am fost 45 de persoane ).

Ghid ne-a fost Diana Gavrila, profesoara de istorie la Colti, care ne-a incintat pe tot parcursul excursiei cu tot felul de povesti legate de aceste locuri. Intilnirea a avut loc in fata Muzeului Chihlimbarului de la Colti. Mare mi-a fost mirarea cind am vazut citi ne-am strins. Eu ma asteptam sa fim cam 30 si mi s-a parut ca si asa suntem multi.

Ne imbarcam in masini si ne oprim linga bisericuta rupestra de la Alunis. De aici dupa o scurta sedinta tehnica, plecam la drum. O luam pe o ulita si iesim repede din sat prin livada unui satean. Ma tin aproape de ghid sa ii aud povestile. Grupul se rasfira tare. Avem de urcat un deal si ne descurcam bine intram apoi in padure si gasim si niste marcaje.

Facem prima oprire linga un bolovan mare care se aseamana cu un delfin, cu un leu, cu ce spune imaginatia fiecaruia.Continuam apoi prin padurea ruginie pina ce ajungem intr-o sa de unde urmeaza sa coborim. Ni se spune ca ne indreptam catre Chilia lui Dionisie Torcatorul. Ajungem într-o poiana numita Cozeanca, în zona primelor obiective ale turei de azi. Poiana e interseanta fiindca e strajuita de formatiuni stincoase si paduri. În stânga e Piatra Peşterii care gazduieste si Peştera lui Dionisie Torcătorul.

În piciorul de munte împădurit din mijloc se află grota Fundul Peşterii, iar peretele stâncos din dreapta se cheama Colţul Zigurat. Ocolim Piatra Peşterii prin dreapta urcam apoi scurt si abrupt şi ieşim mai la lumină chiar sub scarile care urcă la chilia lui Dionisie Torcatorul. Trebuie sa asteptam putin fiindca in pestera isi petrecusera noaptea si ziua citiva turisti. Tipii aia au fost o aparitie pitoreasca. Iar cireasa de pe tort a reprezentat-o ultimul dintre ei care a coborit avind atirnat de rucsac un bidon de 20 litri in care mai erau doar citeva pahare de vin. Intrebam ghida: nu cumva pe Dionisie il chema si STorcatorul?

Intram in grota simpla a lui Dionisie. Cei mai priceputi sustin ca in interior s-a fumat iarba. Nu pot nici sa infirm si nici sa confirm ca eu fug de tigari ca dracul de tamaie. Cuviosul Dionisie a fost unul din sihastrii cei mai renumiti de la sihastria Fundatura. El s-a nevoit aici in a doua jumatate a secolului al XIV-lea. Prin traditie i se spunea "Torcatorul", deoarece se ocupa cu torsul lanii, din care isi castiga existenta, indeletnicire obisnuita celor mai multi sihastri din Muntii Buzaului. El si-a sapat o pestera intr-o stanca greu accesibila, la 4 metri deasupra pamantului. In pestera, cuviosul si-a facut un mic paraclis de rugaciune, unde neincetat dadea lauda lui Dumnezeu. Aici Cuviosul Dionisie Sihastrul a stat mai mult de 30 de ani.

Dupa ce am vazut chilia lui Dionisie ne-am indreptat catre o alta grota interesanta, numita Pestera Muierii. Aceasta se afla sub Coltul Zigurat si nu are nici o legatura cu cea din judetul Gorj. Este inchisa cu un grilaj de fier. Ne oprim apoi pentru o pauza de masa. Cum era unul din putinele momente in care eram laolalta toti participantii am profitat facind o poza cu tot grupul.

Apoi plecam mai departe prin stinga Pietrei Pesterii. Aici se gaseste si un pod natural, din unghiul potrivit se poate vedea o frintura de cer. Mai trecem apoi o culme in partea stinga si coborim linga un izvor cu apa sulfuroasa. Urcăm mai departe prin pădure şi în apropierea unui exemplar impresionant de brad secular descoperim peretele de gresie înalt de vreo 40m în care se afla săpată Peştera lui Iosif. Locul este modest, cu o usa, trepte si citeva ferestruici sapate in stinca. Peretele de deasupra ei e impresionant prin inaltime dar si prin faptul ca stinca este foarte neteda.

Bisericuţa lui Iosif (Schitul Ioan Bogoslov - atestatã documentar la 1587) este cea mai mare din bisericuţele în piatrã de la Nucu. Sãpatã într-o stâncã uriaşã, se conservã ca la început, cu intrarea în trepte precis tãiatã. Dispusã pe direcţia Nord-Sud, are la mijloc o uşoarã gâtuire, explicabilã prin compartimentarea iniţialã în douã încãperi sau prin sãparea în douã etape. Pentru protejarea intrãrii şi a ferestrei împotriva scurgerilor de pe stânca s-au sãpat şanţuri în arc frânt (bolta goticã). Deasupra intrãrii este incizat un peşte, simbol paleo-creştin. Bisericutei i s-a adãugat un pridvor de lemn. Urmele grinzilor acoperişului îngropat în stânca au lãsat în peretele înclinat un desen simetric.

Mergem mai departe urmand-o pe Diana. Urcam mai serios. Ne oprim sub o stinca mare cu o forma ce aminteste de cusmele dorobantilor sau de caciulile dacilor. Ajungem pe un colţ stâncos. Înainte de a cerceta resturile unei grote prăbuşite Diana ne povesteşte despre Agatonul Vechi. Agatonul Vechi, numit şi Dărâmatura, a fost cândva o mânăstire micuţă, căruia domnitorul Mihnea Turcitul i-a făcut ca danie o mare mosie în zona Boziorului. Mai aflăm că aici şi-au aflat liniştea pusnici din vremea dacilor precreştini, apoi istoria s-a aşternut aici straturi-straturi, locul stâlpilor dacici ai nemuririi fiind luat de crucile creştine. Apoi ne arată un desen sub formă dreptunghiulară, cu interiorul desenat cu sori, spice de grâu şi linii în zig-zag.


Spre uimirea noastră din nou se face referire aici la o scriere sumeriană. Rătăcim o vreme printre ruinele bisericuţei rupestre cu acoperişul prăbuşit. Urmăm culmea muntelui curbata sub forma unui arc de cerc şi pe Vârful Crucea Spatarului aflăm ruinele fostului schit Agatonul Nou. Sihăstria lui Agaton se numără printre primele spaţii duhovniceşti din acest Athos românesc al Munţilor Buzăului. Cuviosul Agaton şi-a rânduit bisericuţa în piatra vârfului de munte în a doua jumătate a sec. 15, el fiind urmat la scurta vreme de alţi 12 ucenici.

Ţinem culmea muntelui printr-o rarişte de pădure tânără. Ghidul ne conduce prin lăstariş în spatele unui bloc de gresie răsărit lângă potecă. Descoperim gura triunghiulară a unui aven umed. Îl privim cu alţi ochi atunci când aflăm că în el ar fi dispărut un ofiţer de securitate din vremea comunistă şi ca dupa acest lucru paranormal locul a fost păzit o vreme de armată...

Seara incepe sa se lase. Coborim rasfirindu-ne pe distanta lunga. Ultimul obiectiv, Piatra Ingaurita, il vedem pe intuneric. Bisericuţa rupestră de la Piatra Îngăurită face parte din lăcaşele de cult paleocreştine, construcţia ei fiind datată în sec. 4-6 d. Hr. Datorita geografiei locului altarul e orientat spre nord, iar pe masuţa de piatră din fundul peşterii zarim incizat semnul ,,Crucii de Malta”.

Păşim cu sfială şi în lumina lanternelor încercăm să descifrăm alte înscrisuri cu semne chirilice. În faţa grotei ne oprim la un bolovan masiv de gresie, unde ghidul ne ajută să vedem ,,urme” de căprioare, lupi şi râşi, dealtfel nişte banale lapiezuri adâncite de ape.

Coborim apoi timp cam de doua ore la lunina frontalelor si in zgomotul dat de fosnetul frunzelor. Diana ne conduce pe drum forestier, pe niste scurtaturi aflate in niste livezi. Cum-necum ajungem la Alunis unde avem masinile.

A fost o tura lunga, dar foarte frumoasa. Eu m-am bucurat tare mult sa merg in aceasta excursie mai ales ca o aveam in plan de ceva timp. Iar povestile Dianei, aflate cind mai aproape, cind mai departe de realitate au avut si ele farmecul lor.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017