Clabucetul Maneciului

Data publicarii: 01 mar 2017

Dupa mai multe tentative si incercari repetate si esuate, a venit in sfirsit ziua in care urma sa urcam pe virful Clabucetul Maneciului. Acesta este cel mai inalt punct din Muntii Clabucet, 1460m, ce se afla in componenta Carpatilor de Curbura.

Ne-am strins la aceasta expeditie cinci persoane: Zoli, Mugur, Nelu, Vlad si eu. Am venit de acasa cu lectiile bine facute fiindca nici unul dintre noi nu mai cercetase aceste locuri. Plecam din Brasov cu doua masini pentru a lasa una la intrarea in traseu si una la iesire. Dupa citeva bajbaieli gasim un loc pentru una din masini la intrarea( dinspre Brasov ) in catunul Valea Popii.

Cu cealalta masina ne deplasam pina la barajul de la Maneciu-Ungureni. Lasam masina chiar pe baraj si trecem pe jos avind intr-o parte lacul inghetat iar in cealalta infrastructura de scurgere. Dimineata nu se anunta chiar de bun augur, e ceata si frig.

Imediat ce traversam barajul avem parte de prima surpriza placuta: citeva marcaje turistice si niste explicatii sumare scrise pe un perete de beton.

Cele trei marcaje sunt:
punct albastru catre Clabucetul Maneciului
Cruce albastra spre Vf. Lui Crai si Tabla Butii
Cruce galbena spre Poiana Stinei

O vreme aceste marcaje merg impreuna taind serpentinele unui drum forestier. Contrar a ceea ce ma asteptam, nu mergem pe malul lacului ci urcam o culme care e cumva paralela cu lacul si cu paraul Telejenel.

De la un moment dat, dupa ce ajungem in culme tinem drumul pina la o bifurcatie. Aici ne paraseste crucea albastra care merge catre Tabla Butii si satul Slon tinind culmea.

Noi suntem nevoiti sa coborim destul de mult pina ajungem la apa Telejenelului. De aici ne despartim si de crucea galbena care tine drumul pe linga apa. Noi traversam riul pe un pod si incepem sa urcam usor pe un drum forestier. Acesta merge o bucata prin padure pina dam de o poiana, unde iara e o bifurcatie. Drumul mai circulat face traverseaza valea spre stinga, noi mergem inainte.

O perioada urcam constant si destul de usor. Drumul e plin de zapada iar din cind in cind se mai vad amenajate niste locuri de pinda. Apoi incepem o urcare pe serpentine. E destul de sustinuta si trebuie sa transpiram serios.

Urcarea se opreste atunci cind ajungem in creasta, deocamdata impadurita, a Muntilor Clabucet. Dupa citeva zeci de minute insa iesim din padure. Apare si soarele dar nu mult ci atit cit sa ne orientam suficient de bine. Desi drumul merge pe culme de nivel este de preferat sa tinem creasta matematica fiindca putem admira mai in voie peisajul. Trecem pe linga o stina aflata la linita padurii.

Virful Clabucetul Maneciului este insa invaluit in ceata. Ne asteapta o coborire si apoi o urcare sanatoasa. Zapada insa e foarte putina comparativ cu ceea ce am gasit in padure. Tot tragem cu ochiul la o varianta de coborire. Una dintre ele ar fi pe linga stina, iar alta fezabila nu putem zari decit partial pentru ca este ceata.

 

Continuam voiniceste, intram in ceata iar la final ajungem la mica borna de ciment care marcheaza cei 1460m ai virfului. Vintul nu are mila de noi asa ca inghetam repede. Facem citeva poze pe virf si ne incepem coborirea. Ideea noastra este sa mergem pe la stina.

Acolo, spre surprinderea noastra mai gasim un turist. Ne spune ca a urcat pe urmele noastre insa nu mai are vreme pentru ascensiunea finala pe virf pentru ca are de prins un tren. Ramanem la stina pentru o pauza de masa.

Ne simtim bine, nu mai bate vintul iar soarele iese de citeva ori din nori. Coborim prin spatele stinei pe un inceput de poteca lata. Imediat ce intram in padure se vede in vale un drum forestier. Coborim direct la el si de acolo spre vale. Peste citeva minute intilnim o remorca muncitorilor forestieri. Un om de acolo ne confirma ca suntem pe drumul cel bun si ne informeaza ca pina la Valea Popii vom face cam 30 de minute.

Ni s-a parut cam optimist timpul dat de el insa si daca era sa parcurgem distanta intr-o ora tot era bine. Pe masura ce coboram drumul a fost tot mai greu si mai mocirlos. Dar pina la urma am ajuns cu bine la drumul national.

Dupa ce am recuperat ambele masini am plecat spre casa. Seara am terminat-o intr-o atmosfera destinsa la Restaurantul Ionescu de la Bradet.

Traseu:
Baraj Maneciu - Ungureni - Valea Telejenel - Clabucetul Maneciului - Valea Popii
Marcaj: Punct albastru pina pe Clabucetul Maneciului, apoi drum forestier nemarcat
Durata: 8 ore
Distanta: 28km

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017