Doua zile la Praid si Sovata

Data publicarii: 27 mar 2017

In aceasta primavara capricioasa, nu stiu cum se facu, dar am gasit rar zile faine pentru mers pe munte. In aceste conditii ne-am reorientat pentru a vizita zona Praid - Sovata. Personal mai fusesem pe acolo acum vreo 10-12 ani insa doar asa, pe fuga.

Ne-am deplasat mai intai la Praid unde am degustat cite un kurtos-kalacs care ar fi trebuit sa fie bun ca la mama acasa. N-a fost.

Apoi cautam intrarea pe valea paraului Corund unde vrem sa abordam traseul tematic al rezervatiei Dealul Sarii. E destul de usor de gasit se merge pe strada Minei, cea care gazduieste si Salina Praid vreo 2km. Parcam intr-un loc cam dubios aflat la marginea localitati si locuit in principal de tigani.



Trecem apa pe un pod si dam de o zona care arata ca dupa razboi. Se pare ca acolo a fost un punct de lucru al celor care exploatau sarea. Acum sunt doar citeva cladiri paraginite. Undeva e un afis care spune ca se percep anumite taxe pentru accesul in Rezervatia Dealul de Sare insa in practica nu ne-a solicitat nimeni nici un ban.

Dupa ce intram padure peisajul incepe sa se schimbe in bine asa ca incet-incet imaginea deplorabila cu paraginiturile de la inceput ramane in urma. Mergem pe o poteca ingusta si pe alocuri noroiasa ce se strecoara printre niste pini. Din loc in loc intilnim panouri informative care ne povestesc cite ceva despre ceea ce ne inconjoara.





 

Pentru inceput poposim linga niste izvoare. Acestea ies la suprafata la poalele unui versant de sare si au ape saturate cu sare. Formeaza balti si canale strimte pe malul riului. Cind apa se evapora sarea ramane pe orice suprafata cu care intra in contact: crengi uscate, sol sau pietre.

Canalele prin care curge apa sunt strajuite de cruste de sare ce seamana cu boabele de mazare. Cind e soare crustele acopera arii tot mai extrinse dind impresia unui desert de sare. Iar cind ploua ele se dizolva.

Apa sarata e folosita cu succes de catre localnici atunci cind pun muraturi sau conserva slanina si carne.

Pina acum poteca a mers pe malul paraului insa undeva o alunecare de teren pare ca ne bareaza trecerea. In stinga se gasete o poteca in urcare spre, presupunem noi, un punct de belvedere. Sunt sapate chiar si niste trepte.

Urcam si in citeva minute ajungem intr-o mica sa de unde coborim la baza unor coloane de sare. Aici se gaseste una dintre cele mai spectaculoase forme din rezervatie. Este vorba de o dolina in forma de pilnie. Toata apa provenita din precipitatii merge pe fundul acesteia. Spre deosebire de o dolina obisnuita, aceasta are un sistem de cavitati la baza stincii prin care apele patrund in subteran. Asadar dolina functioneaza ca un ponor.

Apa infiltrata creeaza cavitati asemanatoare pesterilor si dizolva canale in sare. O parte din apa ce patrunde in subteran revine la suprafata sub forma unor izvoare, iar alta parte ajunge direct in mina de sare aflata dedesubt ingreunind exploatarea. Apa ajunsa in salina se pompeaza la suprafata in bazinele strandului din Praid.

Dupa ce coborim din dolina vedem pe la jumatea drumului o poteca firava. Merg sa explorez si constat ca se poate depasi zona cu alunecarea de teren pe undeva pe deasupra. Bineinteles este nevoie de atentie sporita.



 

Ajungem iarasi linga parau si urmam poteca pe linga riu. Pe malul opus sunt amenajate niste toalete si niste bazine. Pe undeva mai departe se vede un cap de pod.

Ne oprim iarasi in fata unor stinci de sare iesite la suprafata. Din cauza faptului ca ele interactioneaza usor cu precipitatiile, se foarmeaza o retea densa de canale de eroziune si mici culmi foarte ascutite.

In masa uriasa de sare iesita la suprafata se pot vedea dungi de diferite nuante, semn ca in diferitele perioade de depunere a sarii au fost prinse impuritati sau alte minerale. Partea superioara a lapiezurilor poate prognostica vremea rea: stincile de sare absorb umezeala din aer inaintea de a ploua si se inchid la culoare cam cu o jumatate de ora inainte de aparitia primilor stropi.

Continuam pe poteca, de data asta urcam un pic intr-un loc unde paraul formeaza un cot mare. Drumul ne duce linga cea mai frumoasa formatiune a zilei. Este vorba de o strinca de sare ascutita, cu aspect de custura.

Creasta se formeaza din cauza eroziunii pe ambii versanti. Din pacate “o categorie mai sarca de localnici”( asa scrie pe un panou explicativ ) au vandalizat stinca incercind sa fure sarea si sa o vinda.

Traseul tematic continua pina la un pod aflat intr-o stare jalnica. Teoretic ar trebui sa trecem pe malul celalalt si sa revenim la masini mergind in aval de-a lungul riului. Zoli testeaza podul fara dar acesta nu prezinta siguranta deloc.

 

Asa ca revenim linga custura de sare si urcam pe linga ea incercind sa trecem peste deal. Ne orientam destul de repede si mergem paralel cu o vale in care se mai gasesc versanti de sare. Gasim un drum de caruta care duce la niste antene. Mergem pina in virful dealului si incepem sa coborim. Spre surpriza noastra gasim un lac si mai apoi o contructie ce seamana cu un canal, dar care acum este abandonat. Citeva serpentine ne coboara relativ repede in Praid in zona cu supermarketul Perfekt.

Revenim la masini si mergem la Sovata( unde face Nicu armata, unde poti sa il cunosti pe tata, vorba unor cintece ).

Statiunea nu se prezinta grozav, e cam inghesuita, locurile unde sa poti minca ceva sunt putine si scumpe. Planul nostru pentru dupa amiaza este sa facem circuit pe la toate lacurile din zona, nu vrem sa vedem doar celebrul lac Ursu.

 

Mergem pe strada Tivoli care urca pina la cel mai inalt lac din zona, Lacul Tineretuluii. Care, surpriza, e inghetat. Sunt si ceva amenajari, semn ca vara se face baie. De acolo incepem sa cautam coborirea spre Lacul Paraschiva si Lacul Rosu. Sunt si citrva indicatoare si marcaje insa personal le gasesc cam confuze.

Pina la urma dam de o poteca ce merge pe coama unui deal pina la o mare structura de lemn. Care de fapt este un loc amenajat de belvedere. Nu se vede ceva spectaculos, doar valea unde se afla orasul Sovata.

Coborim apoi puternic pe o poteca bine semnalizata pina intr-un loc cu stinci de sare. Mai exact suntem deasupra lor si de acolo zarim Lacul Rosu. Gasim o modalitate mai putin oficiala de coborire si in citeva minute suntem pe malul acestuui lac. Apa acestuia are o culoare rosiatica.

Apoi gasim o varianta la fel de neortodoxa de urcare pina intr-o sa aflata aproape de Lacul Paraschiva. Si acesta e placut si datator de liniste. Apa lui nu pare a fi sarata fiindca este inghetat. Doua adolescente vor sa paseasca pe gheata formata pe suprafata lui insa se potolesc repede dupa primii pasi si un pic de apa la adidasi.

Aleea ne duce pe malul lacului Ursu. Mergem putin si poposim linga Lacul Verde. Acesta este un lac sarat iar culoarea sa este foarte placuta.

Mergem in continuare pe malul Lacului Ursu si dupa citeva sute de metri intram pe o alee ce ne duce pina la ultimul lac pe care il vedem astazi: Lacul Alunis. Si el partial inghetat.



In apropiere se gaseste un alt loc de belvedere, tot din lemn asemanator cu cel gasit pe deal. Si uite asa se termina prima zi. Mergem spre locul de cazare, Pensiunea Amalia din Praid.

A doua zi o dedicam unei vizite in Salina Praid. Preturi si alte informatii gasiti aici:

http://www.salinapraid.ro/salina-praid













Se intra cu autobuzul, se coboara multe scari. Sunt foarte multe amenajari pentru copii, locuri de joaca, leagane, un parc de aventuri, restaurant. In general s-au facut lucruri care sa tina ocupati in principal copiii veniti la tratament.

Maria noastra a explorat cit a putut ea de bine salina, a tras si o gramada de cazaturi fiindca abia acum isi da drumul la mers. Iar cind oboseste trece pe modul 4x4 permanent.

Personal gasesc ca pretul de vizitare al salinei la care se adauga parcarea este destul de mare in raport cu ceea ce se ofera. Salina mea preferata este cea de la Slanic Prahova.

Dupa-amiaza venim spre casa dar nu inainte de a face o pauza la Odorheiu Secuiesc. Eu sunt in acest mic orasel pentru prima data. Impresia este de oras pustiu, e foarte putina lume pe drum. Cu ajutorul Google Maps gasim un restaurant unde savuram delicioase specialitati locale.

Per total am avut o iesire de weekend reusita. Sper ca la toamna sa revin cind se organizeaza la Cimpu Cetatii, linga Sovata, Parada Baloanelor ( vezi http://paradabaloanelor.ro )

Poze: Florenta Caval, Zoltan Mathe si Bogdan Balaban

 
 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017