Munții Măcin: Tura florală de la Trestenic
Data publicării: 22 mai 2017
Un bun obicei făcut de mai mulţi ani spune ca primăvara e rost de mers în Munţii Măcin. Am încercat tot felul de trasee în care am surprins frumuseţea şi particularităţile acestor munţi. Anul acesta prietenii gălăţenii ne-au propus o tură florala în jurul localităţii Trestenic din judeţul Tulcea.
Să nu vă închipuiţi că pe acolo există trasee, marcaje, indicatoare sau alte lucruri de acest fel. Lucian a venit de acasă cu un track încărcat pe GPS pe care l-am urmat întocmai.
Din centrul localităţii mergem pe un drum de pământ spre nişte eoliene. Ieşim din sat şi la un moment dat părăsim drumul îndreptându-ne aparent fără ţintă către culmea dealului Cartalu. Întâlnim o turmă de oi şi un cioban.
Ajunşi în culme putem privi spre deparatari. Atmosfera e relativ limpede şi vedem o mică parte din oraşul Tulcea şi muntele Deniztepe. Zona este despădurită, se văd foarte fain lanurile galbene de rapiță.
O scurtă bucată urmăm culmea dealului, apoi track-ul ne duce pe un drum înierbat destul de invadat de vegetaţie. Acolo trebuie să fiu atent cum merg pentru a o feri pe Maria, aflată în spatele meu, de potenţiale pericole. Din când în când mai ieşim în câte o poieniţă. Vedem şi broască ţestoasă dobrogeană şi primii bujori româneşti. Traseul nostru merge cam în curbă de nivel tăind Dealul Edirlen.
Mai facem din când în când pauze pentru a poza flori sau ţestoase. Vine ora prânzului şi foamea ne prinde din urmă. Hotărâm să mâncăm însă abia după ce atigem vârful delului Teke. Dar până aici avem de parcurs un drum cam alambicat prin pădure. Începem să întâlnim şi bujorii de stepă, cei pentru care de fapt am şi venit. Aceştia au un aspect mai ciudat la prima vedere: sunt mai pitici iar tulpină şi frunzele lor seamănă cu mărarul.
Am coborât-o pe Maria din rucsacul port-bebe, prilej pentru ea să descopere florile. De regulă copiii au tendinţa să rupă florile, dar fetiţa noastră a găsit că e mai interesant să se joace cu ele.
Puţin mai jos de vârf ne aşteaptă un covor impresionant de flori galbene care se întinde pe o mare suprafaţă. În acest decor am găsim undeva un loc la umbra unde am luat masa. Următorul obiectiv a fost vârful Carasan. Am mers prin pădure, aşa, la instinct, până am dat de un drum pe care l-am urmat în urcare uşoară. Apoi am ajuns în culmea dealului la o intersecţie unde am schimbat direcţia urmând GPS-ul. Drumul ăsta merge în direcţia bună urmând coama însă atunci când vedem că de fapt ocoleşte vârful, îl părăsim.
Ţinem în continuare creastă, mergem prin pădure, ocolind tufe şi crengi. La final ne aşteaptă un urcuş abrupt dar scurt ce se sfârşeşte la o mare bornă de beton ce marchează vârful Carasan. Privelişte foarte faină şi de aici având în prim plan Muntele Consul şi Vârful Armăsaru.
Facem o pauză de poze uitându-ne pe unde ar fi cea mai bună variantă de coborâre. Se văd relativ aproape nişte poieni cu nişte drumuri. Începem să mergem cu grijă la vale. Vârful aşa e relativ abrupt pe toate părţile. Trecem de o porţiune de padures şi dăm de drum în prima poiană. De aici e relativ simplu: urmăm drumul şi ajungem iarăşi în câmp. Drumul nostru străbate un mare lan de grâu, ocoleşte un deal şi ne duce înapoi la maşini la Trestenic.
A fost o zi foarte reuşită cu oameni faini şi atmosferă pe măsură. Personal mi-a plăcut foarte mult excursia cu flori şi faptul că am avut iarăşi ocazia să mai descopăr o bucăţică din Dobrogea.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole