Cipru, episodul 1: Afrodita, Pafos si Muntii Troodos
Data publicării: 14 iun 2017
Supranumită Insula Afroditei, Ciprul este fără îndoială un loc minunat. Dar cine-i Afrodita? Simplu. Zeiţa Dragostei şi a Frumuseţii la greci. Legenda spune ca Afrodita s-ar fi născut din spuma mării în partea de sud a insulei Cipru. Este mama lui Eros sau Cupidon, băieţaşul năzdravan ce se joacă cu arcul şi îi face pe oameni să se îndrăgostească.
Anii au trecut, poveştile cu Afrodita şi ceilalţi zei rămân în urmă. Insula Cipru a cunoscut numeroase stăpâniri în decursul istoriei: asiriană, egipteană, persană, romană, bizantină. În secolul al XII-lea a fost ocupată de cruciați până în 1489, când a trecut sub stăpânirea Veneției. În 1571 a fost ocupată de Imperiul Otoman, iar în 1878 de Imperiul Britanic. La 16 august 1960 Ciprul a obținut independența de stat, constituindu-se ca republică federală binațională (greacă și turcă), în cadrul Commonwealth-ului Britanic.
În august 1974 episcopul-președinte Makarios, a fost înlăturat de la putere de către simpatizanţii mişcării Enosis, ce dorea unirea cu Grecia. Serviciile secrete turcești au aflat de intenție și, în noaptea dinaintea declarării anexării Ciprului la Grecia, trupele turcești au invadat partea de nord a Ciprului, locuită predominant de turci, instaurând în 1983 Republica Turcă a Ciprului de Nord și alungând pe toți grecii. Cei din sud au reacționat în același fel și i-au alungat în nord pe toți turcii. Situația s-a perpetuat până în zilele noastre. Actul nechibzuit a declanșat așa-numita „criză cipriotă”. Republica Turcă a Ciprului de Nord este recunoscută la nivel internaţional numai de Turcia.
Astăzi Ciprul se găseşte într-o situaţie politică destul de complicată. Insula este divizată în două, între greci şi turci. De această divizare nu a scăpat nici capitala Nicosia, singura capitală a Europei împărţită şi ea în două. ONU a creat o aşa-numita zonă verde, lată de câţiva kilometri care este controlată de soldaţi din întreaga lume. Scopul este acela de a-i împiedica pe turci şi pe greci să se ia la bătaie din nou. De asemenea pe teritoriul cipriot se mai găsesc câteva baze militare aparţinând Marii Britanii.
O vacanţă în Cipru vine întotdeauna la pachet cu vreme bună. Practic nu ai cum să dai greş în condiţiile în care statisticile spun că într-un an cam 330 de zile sunt însorite.
Noi am ajuns în Cipru în principal datorită unei promoţii a companiei Tarom. Am plătit 190 de euro pentru 3 bilete de avion cu destinaţia Larnaca, două pentru adulţi şi unul pentru bebeluş. Până acum nu am mai zburat cu Tarom-ul, am fost mulţumit de condiţiile oferite şi mai ales de faptul că au fost punctuali. Şi dacă o să mai prind oferte convenabile am să mai apelez la ei.
În ultimii ani am zburat tot cu linii aeriene low-cost, unde mai tot timpul am plecat cu întârziere şi locurile în avion era foarte îngrămădite. Cum zicea un clasic în viaţă, stai mai confortabil într-un autobuz Codreanu decât într-un avion low-cost.
Altă problemă ivită înainte de plecare a fost închirierea unei maşini. Aşa cum ştiţi, nouă ne place să colindăm cât de mult putem pe unde mergem, nu suntem genul care să stea la plaja un concediu întreg. Pe scurt aveam nevoie de o maşină cu 4 uşi, cu scaun de bebeluş şi cu aer condiţionat.
Marile firme( Avis, Budget, Sixt, etc. ) care se ocupa cu închiriatul de maşini vor să îţi blocheze, la modul nesimţit, o garanţie de 900 de euro pe card. Neavând la dispoziţie aceşti bani am spus pas şi am căutat soluţii la afaceriştii locali.
Am apelat la firma Thrassos Car Hire ( http://www.thrasoscars.com ) unde totul a mers uşor şi ieftin. I-am contactat prin mail, am spus exact ce vreau, datele. Ei au făcut o ofertă completă, nu a fost nevoie de card de credit, garanţie ori asigurare suplimentară. Singura restricţie a fost legată de faptul că asigurarea nu avea acoperire în Ciprul de Nord.
Am fost aşteptaţi la aeroport de un domn care avea o pancartă cu numele meu. Ne-a ajutat şi la bagaje, a luat datele rapid, i-am plătit cash şi în 10 minute deja mă aflam la volanul unui Nissan Micra.
În Cipru se conduce pe partea stângă, la fel ca şi în Marea Britanie. De data asta adaptarea la stilul diferit de condus a fost mult mai rapidă. În Cipru exista autostrăzi, însă viteza maximă de deplasare este de 100km/h. Ce ar mai fi de spus e faptul că toate maşinile închiriate au numărul de înmatriculare scris pe fundal roşu.
Aşadar, de la aeroport am luat-o pe autostrada în direcţia Lemesos. După două zile m-am prins că aşa îi spun ei oraşului Limassol.
Primul loc vizitat este Petra Tou Romiou, numit şi Stâncile Afroditei, locul de naştere al legendarei zeiţe. Cum nu am mai fost la mare de mult, am rămas plăcut surprins de culoarea Mediteranei şi de marile stânci aflate în apropierea malului. Lângă ele este şi o plajă, destul de sălbatică, având multe pietre şi puţin nisip. Apa era surprinzător de caldă.
De acolo ne-am deplasat în oraşul Pafos unde urma să vedem două sit-uri arheologice incluse în patrimoniul UNESCO şi bineînţeles promenadă. GPS-ul a fost foarte prompt şi ne-a lăsat într-o parcare în fata Mormintelor Regale. Spre surpriza noastră, nu a fost nevoie să plătim parcare. Şi asta a fost o regulă generală în Cipru. Aproape toate parcările sunt gratuite cu excepţia zonelor aglomerate.
O altă surpriză plăcută a fost preţul biletelor de intrare, doar 2,50 euro de om. Arheologii au făcut săpături într-o zonă relativ extinsă descoperind un număr de nouă morminte datând sin secolul IV înainte de Christos. Acestea au fost săpate în stâncă. Din cauza caracterului lor monumental au căpătat denumirea de regale. Însă nici un rege nu a fost înmormântat aici.
Se presupune că au servit drept loc de veci pentru oameni bogaţi şi înalţi oficiali. Arhitectura mormintelor este foarte interesantă fiindcă imita arhitectura caselor din acea perioadă: se coboară pe scări într-un atrium central din care se intra în camerele celor înmormântaţi. Unele morminte sunt decorate şi acoperite cu fresce.
Locurile de veci se găsesc într-un cadru natural aparte, chiar pe malul mării.
Ne îndreptăm apoi către Parcul Arheologic aflat aproape de centrul oraşului Pafos. Aici este un întreg complex de ruine şi case. Remarcabile cu adevărat sunt mozaicurile păstrate în stare foarte bună. Să le luăm pe rând:
Casa lui Tezeu, războinic şi erou, cel ce a ucis Minotaurul.
Casa lui Aion
Casa lui Dionis, zeul vinului. Aici se găsesc cele mai elaborate şi frumoase mozaicuri.
Casa lui Orfeu, muzician şi poet în mitologia greacă despre care să spune că fermecă pe oricine cântând la liră.
Teatrul Roman și Farul
Fortăreața cu 40 de coloane.
De asemenea în vecinătate vă puteţi plimba pe faleză până la Castelul Medieval din Pafos. Peste tot sunteţi îmbiaţi să gustaţi sau să beţi câte ceva din specialităţile locale.
Vizită la Pafos se încheie la un supermaket de unde ne aprovizionam pentru zile următoare. Noi am folosit cel mai des reţeaua Alfa-Mega. Dar găsiţi şi altele. Detalii aici: http://www.cyprussupermarkets.com
Ne îndreptăm apoi spre locul de cazare aflat în satul Saittas, o excelentă baza de plecare pentru explorarea Munţilor Troodos. În drumul până la Saittas am remarcat stilul de conducere al şoferilor ciprioţi:
- semnalizarea este încă un teritoriu străin ciprioţilor. Dacă vezi pe cineva semnalizând fi sigur că e străin şi are o maşină închiriată.
- depăşirea pe linia continua este ceva natural.
- luminile semaforului sunt de multe ori doar nişte lumini.
- şoferii ciprioţi au un simţ de anticipaţie excepţional: întotdeauna pleacă pe roşu iar imediat după plecare se aprinde lumina galbenă.
Ziua următoare am dedicat-o explorării munţilor Troodos. Iniţial am dorit să urcăm pe cel mai înalt vârf din insula Cipru. Deşi insula nu are o suprafaţă mare dispune de nişte munţi relativ înalţi ce se opresc în Vf. Olimp la 1951m.
Mergem pe un drum plin cu serpentine şi tot urcăm până în cătunul Troodos, acum o ministaţiune cu ceva locuri de cazare şi restaurante, aflat cam la 1700m. Din acest cătun pleacă câteva trasee turistice. Din ceea ce studiasem traseele cumva ocoleau vârful pe care credeam că se afla o instalaţie de transport pe cablu.
Până aproape de vârf ştiam că este un drum însă mă aşteptam să fie un forestier. Când colo e asfalt bun. Vestea proastă este că ciprioţii şi-au bătut joc de cel mai inal punct de pe insulă. Au instalat acolo o mare bază militară cu radare, garduri înalte, sârmă ghimpată. Practic nu ai voie să atingi vârful şi nici să faci poze. Păcat pentru că munţii Troodos sunt în cea mai mare parte a lor împăduriţi iar de pe vârful Olimp aveai o foarte bună ocazie de a vedea toată insula fiindcă este poziţionat cam în centrul ei.
În spatele Mariei este Vf. Olimp din Cipru, inaccesibil muritorilor de rând, doar celor militari
După dezamăgirea cruntă am luat maşina îndreptându-ne către un alt monument UNESCO, Mănăstirea Kikkos. După ce am parcurs o şosea cu multe viraje ce mergea mai tot timpul pe coame de dealuri şi munţi ajungem şi la mănăstire.
Am fost puternic impresionat de faptul că este aşezată într-un loc izolat, în care localităţile cele mai apropiate sunt la kilometri buni depărtare, de faptul că are un aspect de fortificaţie. Odată intrat pe poarta mănăstirii a fost nevoie de puţină muncă de cercetare pentru a descoperi unde se află biserica. După ce am ocolit o clădire, am mers pe la baza turnului clopotniţă trebuie coborâte nişte scări.
Intrarea se face printr-o uşă modestă. Interiorul este însă excepţional. Pictura faină, zeci de candelabre aurite, zeci de ouă de struţ încondeiata. Într-o încăpere alăturată se găseşte o cameră cu moaşte, care sunt de ordinul zecilor.
Un articol bine documentat şi detaliat găsiţi aici:
http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-kykkos-67707.html
Am revenit la maşină şi am mai urcat câţiva kilometri până aproape de vârful sub care este construită mănăstirea Kikkos. Acolo este o mare parcare de unde poţi începe o scurtă plimbare. De fapt constatăm că există două vârfuri, unul din ele este ocupat de o staţie meteo, celălalt pare a fi ocupat de o capelă. Nici nu ieşi bine din maşină că te întâmpină o statuie absolut gigantică a lui Makarios al III-lea, arhiepiscop şi primul preşedinte al Ciprului, între 1960 şi 1977. A supravieţuit după patru tentative de asasinat asupra sa. Ciprioţii greci îl considera părinte al naţiunii.
Makarios al III-lea a fost înmormântat, după dorinţa sa, în acest vârf de munte numit Troni. Mormântul său este păzit în permanenţă de doi soldaţi.
Locul acesta este unul pitoresc oferind belvederi largi către munţii din împrejurimi, inclusiv cu ciudatul vârf Olimp.
Citisem că prin apropiere se găseşte un sat reprezentativ pentru munţii Troodos unde am putea găsi ceva de mâncare. Satul se numeşte Pedoulas iar a conduce prin el este o adevărată aventură.
Există bineînţeles o stradă principală, cu câteva terase şi restaurante moderne. Noi însă ne-am dorit să mergem în centrul satului şi să vedem mai de aproape biserica cea mare şi impozantă. Însă pentru asta a fost nevoie să mă strecor cu maşina pe nişte străduţe înguste în pantă şi să mă întreb cu groază ce naiba aş face dacă m-aş întâlni cu o altă maşină. Din fericire nu a fost cazul. Am parcat lângă un restaurant şi am urcat la biserică pe un drum abrupt. Din păcate era închisă.
Am revenit la restaurant şi am încercat mâncarea locală gătită acolo. Şi sfatul meu este că în general dacă vreţi să mâncaţi într-un loc mergeţi acolo unde merg şi localnicii. Restaurantul era unul fără pretenţii, dar cu oameni simpatici şi relaxaţi care păreau să se cunoască de o viaţă.
Am mâncat un soi de frigărui cu salată şi cartofi. Nu mai ţin minte cum se numeau. Desertul a fost o banală prăjitură cu mere pe care însă am găsit-o mult mai gustoasă că la noi.
De la Pedoulas GPS-ul şi-a făcut milă de noi şi ne-a dus pe un drum ceva mai larg până la şoseaua principală. De acolo am ocolit iarăşi vârful Olimp pe la bază. Am avut privelişti superbe către mare şi oraşul Limassol. Ne-am oprit în fata Mănăstirii Trooditissa. Şi aceasta este situată într-un loc izolat dar frumos, aflat la aproape 1400 de metri altitudine. Construcţiile sunt foarte bine întreţinute.
Biserica nu este atât de impozantă că la Kikkos însă a fost decorată cu foarte mult bun gust. Este mult mai mică, intimă. Pe scurt un loc ce te ajută să te încarci cu energie. Au început să îmi placă mănăstirile din Cipru!
Plecăm apoi spre un celebru sat din Munţii Troodos ce se numeşte Omodos. Nu e foarte departe de mănăstire însă ajungem tot pe un drum alambicat care se tot îngustează pe măsură ce ajungem în sat.
Satul este foarte pitoresc plin de magazinașe cu produse tradiţionale, plin cu străduţe înguste în care este o plăcere să te pierzi. Pe una dintre aceste străduţe Maria noastră este remarcată de doi copii care vin la ea. E fascinant să vezi cum se înţeleg copiii pe limba lor. Aceşti copii îi cheamă şi pe fraţii lor să vadă minunea şi mai vin încă 4. Şi apoi şi mama lor, care părea destul de tânără. După vorbă, după port intuiesc faptul că acolo trăieşte o familie musulmană.
Încheiem plimbarea cu o scurtă vizită la Mănăstirea Timios Stavros. Aceasta arată de asemenea că o fortăreaţă cu toate dotările necesare. Biserica însă pare că la origini să fi fost de alt cult decât cel ortodox judecând după faptul că e construită în stil gotic. Maria iarăşi atrage privirile celor de acolo care îi dăruiesc ceva de mâncat.
Acum volumul de apă este unul bun. În fața cascadei este un mic lăcuşor în care înţeleg că localnicii se răcoresc în zilele toride de vară.
Încheiem aşadar o zi în care am atins numeroase obiective, mult mai multe decât ne propusesem. Aşadar merităm odihnă. Nu de altă dar urmă să o luăm de la capăt în ziua următoare.
Celelalte episoade dedicate excursiei din Cipru se găsesc aici:
http://bogdanbalaban.ro/552.html
http://bogdanbalaban.ro/553.html
http://bogdanbalaban.ro/554.html
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 5
-
Adi
27 mai 2018 19:09:50
Sunt cazat in Paphos, iar maine merg pe munte 🙂
-
Dan Filon
28 nov 2018 20:59:05
Salut ! Doresc sa inchiriez o masina pt 7 zile in perioada sarbatorilor de iarna si as dori sa aflu cat ai platit pe zi si ce conditii ti-au cerut cei de la firma de inchirieri?
-
Bogdan
03 dec 2018 13:44:51
Salut Dan,
Eu am inchiriat masina de aici: http://www.thrasoscars.com Am comunicat cu oamenii prin email. Pretul difera in functie de masina, dotari, numar de zile, GPS.
Eu am vrut o masina mica, cu 4 usi si scaun de bebelus. A costat 225 euro pentru 9 zile. Am primit un Nissan Micra, modelul mai vechi.
Totul s-a rezolvat super simplu la aeroport. M-a asteptat tipul de la inchirieri. Am completat un formular simplu, fara multe complicatii. Nume, prenume, date permis de conducere si cam atit. Am dat banii, am primit masina cu rezervorul jumatate plin, totul a durat maxim 10 minute. Nu a fost nevoie de garantie, asigurari suplimentare sau orice altceva.
-
Costin
20 dec 2023 16:41:19
Buna seara, in Cipru de nord se poate intra cu cartea de identitate?
-
Bogdan
21 dec 2023 10:55:51
Costin: Da, cînd am fost eu se putea și cu cartea de identitate. Eu am fost în 2017 și nu am informații actuașizate despre asta.