Macedonia, episodul 1: Skopje și Păpusile de Piatra Kuklica- Bogdan Balaban

Macedonia, episodul 1: Skopje și Păpusile de Piatra Kuklica

Data publicării: 02 aug 2017

Excursia în Macedonia a venit pe nepusă masă, a fost ceva spontan, iar planetele s-au aliniat bine de tot astfel încât să putem pleca. Hotărârea de plecare o luasem într-o duminică dimineaţa iar deja la ora 14 eram pe drum.

Am mers pe ruta Braşov - Piteşti ( cu zeci de semafoare şi circulaţie îngreunată ) - Slatina - Craiova - Calafat. Aici am dormit la Hotel Panoramic. Cazarea a fost decentă, am avut şi mic dejun. Preţul( 120 lei ) a fost un pic cam mare pentru ceea ce se oferă.

Facem plinul şi plecăm spre graniţă şi staţia de taxare. Aici lucrurile merg repede, scăpăm imediat de controlul paşapoartelor, plătim taxa de pod de 27 de lei şi trecem Dunărea. Intrăm în Vidin şi de la prima benzinărie Lukoil cumpărăm vinieta, 30 de leva valabilă pentru o lună.

Apoi mergem pe un drum parţial cunoscut pe ruta Vidin - Montana - Sofia - Dupnica - Kyustendil. După acest ultim oraş mai mare urcăm sănătos până într-un pas observând o grămadă de benzinării abandonate. Semn că în Macedonia combustibilul este mult mai ieftin.

În pasul de care vă povesteam este graniţa. Bulgarul se uită grăbit şi ne dă repede actele, vameşul macedonean ne întâmpină cu un zâmbet larg:

- AAAA! Ceauşescu!
- Daaa, de la Ceauşescu venim.

Ce ar mai fi de spus este că la graniţa vi se va cere pe lângă talon, paşaport sau carte de identitate şi cartea verde a maşinii. Verificaţi să fie valabilă şi în Macedonia că altfel o să plătiţi cât nu face.

Începem să coborâm, drumul este cam vălurit însă fără gropi. În primul oraş mai mare, Kriva Palanka, ne oprim şi mergem să retragem bani de la bancomat. Dar înainte ne interesăm de cursul de schimb care era cam aşa:

1 euro = 60 dinari macedoneni
1 leu = 13 dinari macedoneni

Cum Macedonia nu este încă în Uniunea Europeană, convorbirile la telefon costa o mică avere. 1.9 euro pe minut.

Motorina costa echivalentul a 80 eurocenţi, adică 48 de dinari macedoneni. Preţul este fixat de stat aşa că la orice benzinărie carburanţii vor avea acelaşi preţ.

Scoatem vreo 5000 de dinari, primim 5 bancnote de 1000. Ceea ce ne surprinde este faptul că pe aceste bancnote se afla Maica Domnului cu Pruncul şi nu vreo mare personalitate locală aşa cum este obiceiul prin alte ţări.

Prima noastră tinta sunt Păpuşile de Piatră de la Kuklica. Cum însă nu avem un reper foarte clar legat de unde este acest loc, ratăm o intersecţie şi ajungem într-un orăşel interesant numit Kratovo. Din păcate oraşul este în plin proces de renovare aşa că este extrem de aglomerat şi înghesuit. Cerem detalii la un hotel şi ne dumirim imediat unde trebuie să mergem.

Altfel Kratovo este un orăşel pitoresc aşezat într-o zonă muntoasă. Cândva a fost un centru minier. De admirat af fi cele 6 turnuri şi podurile din oraş.

Revenim la drumul către păpuşile noastre. De data asta nu mai greşim, mergem de la drumul principal pe o şosea foarte îngustă unde abia încap două maşini. De aici însă există semnalizare foarte bună iar asfaltul se termină la intrarea în rezervaţia Păpuşile de Piatră.

Rezervaţia găzduieşte peste 120 de turnuri de piatră formate natural. Formațiunile de piatră sunt situate pe malul drept al văii râului Kriva. Zona are o altitudine de 415-420 m și se întinde pe o suprafață de 0,3 km pătrați. Nu se plăteşte taxa de acces.

Există câteva trasee de unde pot fi admirate formaţiunile, noi am încercat să acoperim cât mai mult din ele. Şi nu am regretat. Păpuşile de piatră au forme misterioase şi sincer încă nu am găsit cu ce să le asemăn.

Cea mai faimoasă legendă este cea a unui bărbat care trebuia să se însoare. Însă trebuia să aleagă între două femei. Omul nu era deloc hotărât aşa că a planificat să se căsătorească cu fiecare femeie în aceeași zi dar în momente diferite. Când prima nuntă era în curs de desfășurare, cealaltă femeie s-a dus la petrecere pentru a vedea cine se căsătorește în aceeași zi ca ea. Când și-a văzut viitorul soț căsătorit cu o altă femeie, i-a blestemat pe toți nuntaşii și i-a transformat în piatră.

Şi acum să vedem şi explicaţia ştiinţifică: păpuşile de piatră din Kuklica s-au fost format ca urmare a proceselor naturale de eroziune din Holocen, în ultimii 100.000 de ani. Diferențele legate de erodarea rocilor vulcanice sunt factorul principal care a dus la crearea turnurilor.

Apoi am plecat spre capitala Skopje. Mergem pe un drum foarte bun care la un moment dat dă în autostrada Belgrad - Niș - Skopje. Da, până şi ăştia au autostrăzi funcţionale. Ceea ce nu îmi place este faptul că autostrăzile sunt cu taxa şi cam la 20 de km trebuie să te opreşti şi să plăteşti 30 sau 50 de dinari. Cu alte cuvinte nu poţi circula fluent.

Intrăm în capitala Skopje, oraş mare cu o populaţie de aproape 700 000 de locuitori. Infrastructura e bună, se merge pe bulevarde largi, cu câte 3 benzi. La un semafor am o senzaţie de întoarcere în timp: mă trezesc pe nepusă masă cu unul care îmi spală parbrizul. Îi dau câţiva lei.

Locul de cazare este chiar în buricul târgului, la doi paşi de Piața Macedonia. Din fericire avem şi loc de parcare asigurat, pe aici pare a fi o mare problemă să găseşti unul. Avem aproape de toate: supermarket Tinex, băcănie, cafenele, casa de schimb valutar, restaurante şi tot felul de alte magazine.

Seara facem o scurtă plimbare în centru, ca să acomodăm cu aerul şi să savurăm o îngheţată. Însă abia ziua următoare aveam să luăm la pas centrul oraşului.

Începem explorarea în Piaţa Macedonia, punctul central al oraşului. Piaţa este dominată de o imensă statuie ecvestră reprezentintu-l pe Alexandru Macedon. La baza ei se găseşte o fântână arteziană cu jocuri de apă extraordinare. Seara este luminată şi din cauza asta pare şi mai frumoasă.

Centrul oraşului Skopje a fost refăcut în cea mai mare parte în acord cu prioectul Skopje 2014. Ideea a fost de a se da o față frumoasă capitalei şi aceasta s-a făcut cosntruindu-se, clădiri noi, muzee, statui, poduri. Între 2010 şi 2014 proiectul a înghiţit cam 700 de milioane de dolari, fiind construite 136 de structuri, ca să zic aşa.

E plin de clădiri noi sau renovate şi mai ales de statui. Cu sutele. Centrul încă nu este finalizat complet, mai sunt însă de contruit câteva poduri peste râul Vardar şi de renovat câteva clădiri. Apreciez că în 10 ani o să fie gata totul. Oraşul arăta extrordinar de bine şi eu cel puţin nu m-am plictisit deloc.

Ne începem plimbarea pe bulevardul pietonal Macedonia. Aici e loc pentru magazine dar şi stătui cu iz contemporan. Undeva se găseşte o clădire care cinsteşte memoria Maicii Tereza, o călugăriţă modestă care şi-a dedicat o mare parte din viaţa alinind suferinţa muribunzilor, copiilor bolnavi şi săracilor din India.

Ceva însă mie nu îmi e clar. Eu ştiam că Maica Tereza este de origine albaneză. Aşa este, însă ceea ce nu ştiam era faptul că este născută la Skopje.

Maica Tereza a fost primită de-a lungul anilor de cei mai puternici oameni ai planetei, preşedinţi, prim-miniştri, regi, regine, prinţi şi printelese, chiar şi Papa de la Roma. A fost laureata a Premiului Nobel pentru Pace. Locuitorii din Skopje îi păstrează memoria punând în tot oraşul placi cu citate ce îi aparţin modestei călugăriţe.

Iată câteva dintre ele:
Putem să muncim pe brânci. Putem să muncim până murim. Dacă nu muncim cu iubire, toată munca noastră este fără nici o valoare în ochii lui Dumnezeu.

Ştiu că Dumnezeu nu-mi va da nimic cu care să nu mă pot descurca. Mi-aş dori doar ca El să nu aibă atât de multă încredere în mine.

Oamenii care se iubesc unii pe alţii profund şi adevărat sunt cei mai fericiţi oameni din lume. Ei pot avea foarte puţine lucruri, pot să nu aibă nimic, dar sunt oameni fericiţi.

Şi un alt mod de a-şi arăta aprecierea este numind autostrada Skopje - Gostivar, Maica Tereza. Cam ciudat dacă mă întrebaţi pe mine.

Puţin mai jos este o Catedrală a Mântuirii Neamului în construcţie. Va fi cea mai mare biserică din ţară însă dimensiunile sale sunt mai degrabă modeste dacă e să o comparăm cu ceea ce am văzut în Occident.

Ţinem înainte şi ne oprim în faţa unei clădiri vechi, Muzeul Oraşului. Clădirea are pe ea un ceas mare şi seamănă cu gară. În fapt asta a şi fost până în 1970. Ceasul nu funcţionează, este oprit la ora 5:17, ora la care în 1963 un puternic cutremur a pus la pământ o parte din oraş şi a ucis peste 1000 de oameni.

Acum muzeul găzduieşte expoziţii legate de istoria capitalei macedonene. Are patru departamente: aheologie, etnologie, istorie şi istorie a artei.

Zona de lângă acest muzeu e mai mult un şantier. Însă ne permite să vedem mai bine două contructii mari şi parţial finalizate aflate pe un deal de lângă oraş. E vorba de Crucea Mileniului, la care se poate ajunge cu o telegondolă.

Puţin mai încolo descoperim o piaţă. Aglomeraţie, maşini, dute-vino mai ceva ca la noi. Prin câteva străduţe ieşim la un bulevard important, 11 octombrie, chiar lângă Clădirea Parlamentului. În faţă se gasete o statuie mare cu un cetăţean călare. E vorba de domnul Nikola Karev, revoluţionar, considerat erou atât în Bulgaria cât şi în Macedonia.

Vis-a-vis de Parlament este un mare parc, bineînţeles decorat şi el cu generozitate cu statui de toate felurile şi pe toate gusturile.

În capătul străzii se găseşte Poarta Macedonia, un fel de Arc de Triumf. Din păcate este amplasat cam nefericit, zic eu, şi pare strivit şi îngrămădit de clădirile din jur. Contructia e de dată recentă fiind terminată în 2012. În stânga şi în dreapta două statui ( bineînţeles ) care reprezintă pe doi domni care şed pe jilţ. Poarta poate fi vizitată şi se poate urca pe acoperiş, la 21 m înălţime.

Revenim în piaţa cea mare şi începem să ne plimbăm pe malul râului Vardar. Ne minunăm de câte clădiri frumoase, monumentale au fost costruite.

Podurile cu statui sunt și ele o splendoare.

De asemenea există şi un pod vechi, Numit Kameni Most( Podul de Piatră ), contruit în stil otoman cu 12 arcade. Podul are peste 200m lungime şi 6m lăţime. Observăm o statuie până şi în apă.

Pe albia râului au fost montate câteva corăbii mari transformate în restaurante.

Dăm o raită pe la podurile cu statui şi celelalte clădiri. Cea mai impresionantă este Muzeul de Arheologie al Macedoniei, o construcţie înaltă, susţinută de coloane groase.

Lângă este o clădire guvernamentală. Urmează o mică piaţeta ce poartă numele Maicii Tereza. În continuare o construcţie rotundă, Poliţia Financiară. Iar după ea, Ministerul de Externe.

Toată aleea de lângă apa e şi ea decorată cu statui.

În spatele lor se găsesc două instituţii culturale: Filarmonica şi Teatrul de Balet.

Revenim în zona cu Podul de Piatră însă pe malul celălalt. Aici iară e plin de fântâni şi statui frumoase. Una din fântâni urmăreşte relaţia dintre mamă şi copil.

La mică distanţă se găseşte o statuie de mari dimensiuni, dotată şi ea cu fântână. Este celebrat regele FiIlip al II-lea al Macedoniei, tatăl cunoscutului Alexandru Macedon. Cel ce şade pe cal pe partea cealaltă a râului.

În zona se mai află şi modestă biserică Sfântul Dumitru. De o iei înainte intri în Bazarul din Skopje, dar despre asta vă povestesc un pic mai târziu.

În vecinătate mai sunt câteva clădiri moderne. Prima care ne atrage atenţia este Muzeul Holocaustului.

Foarte aproape de el este Muzeul Luptei Macedonene. Aici se găsesc în special documente ce vorbesc despre dorinţa de independenţă a macedonenilor începând din perioada Imperiului otoman şi până în 1991 când ţara s-a rupt de Iugoslavia. Aici veţi găsi şi Declaraţia de Independentă în original, datată 8 septembrie 1991.

În partea cealaltă a muzeului este un spaţiu larg pe malul râului Vardar. Traversăm râul pe podul rutier dotat la capete cu nişte lei gigantici.

Trecem pe lângă o clădire de forma cilindirica din fata căreia ne privesc tot nişte statui. Mergem pe malul râului şi trecem pe un pod pietonal care ne duce în spatele clădirii Guvernului, în Parcul Francofoniei.

Şi pentru că arată interesant mergem să vedem cum arată clădirea Executivului macedonean şi din faţă. Şi nu regretăm, e o clădire nouă, monumentală, excelent întreţinută. Bucureşti, se aude???

Se face cald aşa că ne retragem în camera noastră pentru un pui de somn. După ora 17 continuăm explorarea oraşului. Traversăm iarăşi podul dotat cu lei, după care urcăm la Fortăreaţa Kale. Lângă ea este o parcare încăpătoare şi foarte puţin utilizată. Avem o vedere frumoasă către Parcul Francofoniei şi Stadionul Vardar.

Intrarea în cetate este gratuită pentru că locul este încă în curs de amenajare. Însă chiar şi aşa ai posibilitatea de a face o plimbare pe zidurile cetăţii şi de a urca în câteva turnuri. Cred că este locul perfect pentru a admira panorama oraşului.

Ieşim de la fortăreaţă şi dăm de cea mai importantă moschee din Skopje, Mustafa-Pasa.

Coborâm apoi pe nişte scări şi intrăm în bazar, cartierul musulman din Skopje. Mai pe scurt, în Ţigănie. Multe clădiri neîntreţinute, altele parţial dărâmate. Totuşi există şi uliţele turistice, comerciale unde situaţia este ceva mai bună. E plin de magazine în care muncesc din greu doar bărbaţi. Femeile musulmane se plimba cu nişte cutii de carton şi cerşesc.

În cartierul musulman sunt două geamii, un han şi nişte băi. Pe la magazine arareori vezi afişat vreun preţ. Se vând, ca în orice bazar de toate: aur, mâncare, bijuterii, haine. Totuşi mie mi-au atras atenţia câteva magazine de modă dedicate femeilor musulmane.

Cartierul se termină cu o mare piaţă de legume şi fructe. Locul este super-jegos, personal nu am avut curaj să cumpăr ceva de acolo. Străbatem iarăşi bazarul pe o străduţă paralelă şi ne minunăm de cât de serios muncesc bărbaţii din restaurante. Mâncarea se găteşte la vedere şi practic poţi urmări pas cu pas tot ce fac bucătarii.

Revenim pe malul râului Vardar şi ne relaxăm privind jocurile de apă ale fântânilor. În Piaţa Mare pe un ecran gigantic se transmite un meci de fotbal între Macedonia şi Serbia. Odată cu lăsarea serii apar tot felul de artişti stradali care oferă fie reprezentaţii cu foc, fie reprezentaţii pentru copii, fie cântă. Atmosfera creată este extrem de plăcută.

Dimineaţa următoare ne facem bagajele, ne aprovizionam de la supermarketul Tinex şi ne apucăm de explorat alte frumuseţi ale Macedoniei. Dar despre asta în episodul viitor.

Celelalte episoadele poveştii din Macedonia le găsiţi aici:

Macedonia, episodul 2:

http://bogdanbalaban.ro/557.html

Macedonia, episodul 3:

http://bogdanbalaban.ro/559.html

Adaugă un comentariu Înapoi