Munții Făgăraș: prin Podeanu către Vîrful Lespezi
Data publicării: 09 nov 2017
În plin sezon de vară am plecat spre unul dintre vârfurile înalte din Carpaţi. Ţinta noastră era vârful Lespezi din Masivul Făgăraş. Îl mai urcasem și anul trecut însă acum gîndisem altfel circuitul.
Am mers cu maşina pe Transfăgărășan şi am lăsat-o lângă Cabană Piscu Negru. Ne-am echipat rapid, am luat apă, şi am plecat la deal pe traseul cunoscut şi marcat cu triunghi roşu.
Am uitat să prezint trupa: Elena, Lucian şi Coşti au fost de data aceasta alături de mine.
Începem să urcăm pe poteca abruptă care te pune la încercare încă de la început. Sunt tot felul de serpentine prin pădure care în final te lasa lângă o stână. Ne pregăteam de o întâlnire cu câinii ciobăneşti însă nu a fost cazul.
Lângă stâna se despart traseele, de aici va fi nevoie să urmăm o cruce roşie către Şaua Podeanu. Coborâm pe un drum forestier ce face legătura cu o altă stâna, trecem un pârâu, singura sursă de apă de pe traseu. Apoi încercam să dibuim mereu următorul marcaj. Începem să urcăm pe o potecă lată însă înierbata şi străjuita mai peste tot de tufe cu afine. Mmmmmm!
Viteza noastră de deplasare scade vertiginos fiindcă ne alimentăm pe săturate cu afine. Urcăm mereu pe serpentine şi spre surpriza noastră dăm de un drum înierbat care merge cam de-a coasta. Ţinem acest drum şi după ceva vreme poposim în Şaua Podeanu.
Din acest loc peisajul este inedit, se vede creasta dinspre sud, iar cel puţin pentru mine asta este o premieră. Încercam să identificăm vârfurile. Se văd clar Ciortea, Gârbova, Scara şi Șerbota. Către sud se distinge cam în ceaţă conturul Barajului Vidraru.
În să facem popas şi ne uităm la ceas. Deja au trecut 3 ore. Urmează să schimbăm marcajul. Teoretic va trebui să urmăm o bandă albastră. Este şi o săgeată indicatoare însă nu reuşim să vedem următorul marcaj. În apropiere sunt nişte ciobani cu oile iar ei ne îndrumă să continuăm pe drumul cel înierbat.
Iniţial ne-am bucurat pentru că drumul mergea încet domol şi aparent urma să ne scutească de o urcare pieptişă. Pe drum însă mai găsim nişte indicatoare către Piscu Negru puse aiurea.
Ţinem drumul înierbat având în fata peisaj foarte fain cu Vf. Mușeteica şi Vânătoarea lui Buteanu.
Partea faină este că drumul ăsta se termină brusc. Iar continuările nu sunt chiar prietenoase. Prima variantă este să urci pieptiş pe un vâlcel plin cu pietre şi pământ. A doua e să continui pe curba de nivel, pe nişte poteci mai mult sau mai puţin evidente.
Alegem a doua variantă cu menţiunea că încercăm să ţinem o linie ascendentă. Undeva zărim nişte stânci şi încercam să mergem până la ele iar de acolo să ţinem acel picior până în creasta Muntelui Podeanu.
Urcăm din greu, uneori mai abrupt, bineînţeles că după o vreme nu mai există nici un fel de potecă. Ajungem la stânci şi avem inspiraţia să luăm pauză de masă.
Şi cum stăm noi şi muncam vedem că sus în creasta e o numeroasă turma de oi. Acestea au treabă pe ambii versanţi şi uneori mai pravlesc bolovani înspre vale.
Începem să urcăm spre creastă. Din fericire ciobanii ne văd din timp şi previn atacul câinilor. Stăm un pic de vorbă cu păstorii. Sunt oameni simpli ce duc o viaţă grea aici în munte. Ne spun că au în grijă în jur de 1000 de oi. Adică o mie de oi, am scris bine.
Revenim pe traseul marcat. De aici o să mergem o perioadă pe banda albastră pierdută acum câteva ore în Şaua Podeanu. Ciobanii ne spun că marcajul merge tot timpul fix pe coamă. O scurtă bucată coborâm uşor iar apoi începe asaltul final către Vf. Lespezi.
Trei vârfuri înalte din Carpaţii Meridionali: Negoiu( 2535m) , Cornu Călţunului( 2505m) şi Lespezi ( 2522m )
Partea asta a fost cea mai faină. Creasta devine abruptă, stâncoasă şi îngustă. Este nevoie de atenţie la fiecare pas şi din când în când de momente de respiro. Ajungem la o intersecţie de trasee. Banda albastră părăseşte culmea Podeanu şi coboară în Căldarea Mieilor, făcând legătura cu creasta principală a Munţilor Făgăraş. Noi urmează să facem finalul traseului pe punct roşu.
Mergem mereu cu atenţie căutând o posibilitate decenţa de a coborî sub stânci. Şi în final o găsim, dar e nevoie de câţiva paşi mari şi mâini sigure. Trecem cu bine pasajul mai delicat iar de acolo ne aşteaptă o urcare abruptă pe o potecă de pământ.
Ultimele sute de paşi parcă nu se mai terminau. Eram deja destul de obosiţi însă cu suficientă determinare ajungem pe Vf. Lespezi după 7 ore de la plecare. Pe vârf mai este un grup mai mare care pleca repede.
Ca şi data trecută, Vf. Lespezi mi-a reconfirmat faptul că este unul dintre cele mai spectaculoase vârfuri din Făgărași. Se vede fain Negoiu, Cornul Călţunului, Lacul şi Refugiul Călţun. Faptul că ne aflăm în afara crestei principale ne dă o privire mult mai bună către o bună bucată a Munţilor Făgăraş.
Lacul Călţun e undeva jos, departe, şi pare doar o mică baltă. Facem câteva poze şi stăm destul de puţin că orele sunt destul de înaintate.
Vom coborî pe punctul roşu, exact pe traseul pe care urcasem cu un an în urmă. Nu este un traseu tehnic, dificil, însă în mod cert îţi pune la grea încercare genunchii. Mergem cât putem de tare la vale uneori tăind serpentinele. La intrarea în pădure revenim la stâna. Acum este plin de oi însă câinii sunt paşnici şi prietenoşi încât putem face şi poze.
De aici nu mai este mult şi la ora 19 ajungem din nou la Piscu Negru. Stăm şi noi şi ne uimim. Ne-a luat 7 ore să urcăm Vf. Lespezi şi doar două să coborâm.
Şi cum ajungem la maşină se porneşte ploaia. Ne adăpostim la cabana unde savurăm câte o bere şi stăm la poveşti. Ploaia a fost una scurtă şi intensă, că toate ploile de vară. Mai târziu am plecat un pic mai sus în căutarea unui loc de cort. Şi am găsit un loc fain, adăpostit cu apă şi tot ce trebuie.
Asta fuse urcarea noastră pe Vf. Lespezi(2521m), prin Muntele Podeanu.O tură solicitantă, mai ales la final, cu urcări şi coborâri abrupte însă am avut parte de satisfacţie maximă.
Traseu:
Cabana Piscu Negru - Valea Caprioru - Şaua Podeanu - Muntele Podeanu - Vf. Lespezi - Valea Caprioru - Cabana Piscu Negru
Durata: 9 ore
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole