Biserica fortificata de la Homorod

Data publicarii: 19 mar 2009

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Mergind prin fostele sate sasesti ajung la Homord, linga Rupea, o localitate ce odata a fost o infloritoare statiune balneara. Pe vechea harta a judetului chiar asa si figureaza. Ajung in centrul localitatii si opresc masina linga biserica cetate. Lacate peste tot.

Pornesc sa ma interesez cine ma poate ajuta cu o informatie. Pe strada nu prea e lume. Dau de un grup de tigani care asculta manele la un telefon. Evit sa imi fac de lucru cu ei. Merg mai departe. Dau de alt grup de acelasi fel si care face acelasi lucru. Pas. Undeva departe zaresc doi copii. O fetita blonda care vorbeste cu accent sasesc imi spune sa il caut pe domnul Thome iar sora ei ma conduce cu bicicleta.



Ma intimpina d-na Johann care imi raspunde ca se poate vizita biserica si ma pofteste in casa.Facem prezentarile. D-l Thome ma masoara din cap pina in picioare. Ma invita sa iau loc. Sta la terlevizor si urmareste un concurs de calarie.

-    Iti plac caii? ma intreaba
-    Sigur ca imi plac.
-    Pe vremuri aici la noi era o herghelie vestita. N-a mai ramas mai nimic din ea. La fel si cu baza de tratament. Tiganii au distrus-o cu totul. Doar izvoarele termale nu le-au putut fura. De unde vii? Parintii tai de unde sunt?
-    Vin din Brasov. Parintii sunt de la Sacele.

Fata i se lumineaza brusc.
-    Am prieteni la Sacele. Si in Brasov am prieteni.
-    Mai sunt sasi pe aici? Il intreb.
-    Mai sunt, dar putini. Uite, copiii mei sunt in Germania. Am fost si noi dar pentru noi acasa este inseamna aici. Aici ne place.



Se ridica de pe scaun si se imbraca. Ajungem la masina parcata in fata portii. Ramona e un pic nedumerita de ce am intirziat atit. Domnu Thome se misca greu, ne spune ca are 82 de ani. Are cu el un set de chei mari. Intram mai intai in curtea scolii apoi gazda noastra deschide cu o cheie tapanoasa poarta de lemn cetatii desupra careia e scris Ano 1847.
-    Vreti sa urcati in turn?
-    Sigur.
-    Atit va rog..sa nu trageti clopotele. Pina va intoarceti merg sa deschid biserica.

Urcam pe trepte de piatra usor amuzati de ultima rugaminte. Ajungem la primul nivel: gasim doua fringhii pentru tras clopotele si o bancuta. Zarim si urmatoarele trepte. Mai urcam un nivel. De aici  se schimba situatia: urcusul se face pe niste scari / schele de lemn. Si diferenta de nivel e cam mare.



Hai sa mergem..Urcam cu grija si ajungem in turn. Pasim atent cu inima cam indoita caci scindurile nu sunt prea solide. Noroc cu conturul de piatra si birnele groase. Merita efortul si spaima. De sus avem parte de un peisaj incintator in toate partile. Imi fac curaj si ma uit la picioare. Prin spatiul ingust dintre scinduri se vede pamintul.



Coborim cu atentie. La baza turnului se afla o incapere unde odata s-a aflat un altar decorat cu fresce.



Acestea se mai pastreaza acum doar pe o mica suprafata. Il reintilnim pe Dl. Thome in biserica in fata altarului.


Ne minunam din nou de ceea ce vedem: stranele seamana oarecum cu cele de la Cloasterf, insa pictura e ceva ingrijita din punct de vedere stilistic.

Tavanul este casetat.



Amvonul este foarte simplu dar frumos decorat.



Bancile sunt si ele simple. Gazda noastra ne explica rinduiala in biserica: aici stau fetele confirmate, acolo batrinii, aici femeile maritate, acolo feciorii, acolo barbatii.



Din pacate exista doar un singur preot, dl. Schmidt de la Rupea ce pastoreste sufletele din paisprezece sate. Doamna Johann stie sa cinte la orga. Batrinul ne povesteste, cu lacrimi in ochi, citeva dintre abuzurile facute de securitate, de romani, maghiari si tigani asupra populatiei sasesti. Omul asta are atitea de spus. As sta sa il ascult o zi intreaga.



Putina istorie( sursa: siteul rupea-cohalm.ro )
Documentele atesta existenta unei biserici romanice in acest loc inca de la 1250. Pe cand lacasurile de cult sasesti din secolul XIII au fost construite aproape toate ca bazilici romanice cu trei nave, Homorodul poseda una din foarte rarele biserici-sala romanice ce dateaza din ultima treime a secolului XIII. La constructia cetatii se disting mai multe etape, aceasta cunoscand in indelungata ei existenta asedii, incendii, jafuri. Dupa reparatiile din 1657, in anul urmator cetatea rezista unui asediu al tatarilor.

Biserica din Homorod, cu hramul Sfintul Petru este construita dupa un plan cel putin bizar pentru un sanctuar crestin - altarul si corul, in loc sa fie la est, cum erau in toate bisericile evanghelice, si cum sunt in genere in orice biserica, se gasesc in partea de sud.

Biserica romanica a fost modificata in secolele XV - XVIII, adaugandu-i-se un zid dublu si un turn de cor. Zidul interior este in forma de patrulater si are turnuri la colturi. La sfarsitul secolului al XVIII-lea a fost construit corul din zidul sudic al bisericii. Tot de atunci dateaza si mobilierul interior (altar, amvon, strane), in stilul barocului transilvan taranesc.



Arcul triumfal este inzidit, iar vechiul cor se afla ascuns in parterul turnului de est. Peretii lui sunt impodibiti cu fresce care dateaza din trei perioade (sec. XIII, XIV, XV). Are o sala tavanita cu cor patrat, boltit in cruce pe ogive, absida semicircular, turn-clopotnita cu tribuna pe vest.



Odata cu constructia cetatii taranesti, biserica a fost fortificata, corul si absida fiind cuprinse intr-un puternic turn. Fortificatia care inconjoara biserica evanghelica nu a fost niciodata cucerita. Prima incinta este rectangulara si a fost construita in secolul al XV-lea. In colturile incintei poligonale se afla turnuri. Intre turnuri, zidurile aveau doua drumuri de straja suprapuse, care se sprijineau pe console de lemn. Pe latura de vest este un mic turn-poarta care strajuieste intrarea.



Turnul nord - vestic are un plan pentagonal, asemanator celui din castelul Rupea. Mai exista si o incinta exterioara ce dubleaza primele ziduri de aparare, insa constructia de aparare propriu-zisa a bisericii din Homorod este monumentalul turn-donjon, ridicat din blocuri de piatra deasupra corului.In ceea ce priveste interiorul bisericii, interesant de observat este mobilierul foarte elaborat ornamentat cu motive taranesti sau rurale. Biserica mai pastreaza de asemenea fresce cu picturi romanice reprezentandu-l pe Christos inconjurat de simbolurile apostolilor.

Toate picturile din perioada romana au fost pastrate in vechiul cor al bisericii, deasupra caruia a fost zidit masivul turn cu clopot. Alte elemente specifice arhitecturii romane s-au pastrat pe fatada de vest si pe peretii din interiorul bisericii.

Gata cu istoria!



Domnul Thome e in stare sa va spuna lucruri care nu se regasesc in cartile de istorie. Ne povesteste ca stramosii sai din Flandara au fost chemati in Transilvania pentru a-i contracara pe turci. De asemenea ne povesteste ca  limba vorbita de ei difera de dialectul sasesc. Ne povesteste de vremurile tulburi de dinaintea si de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Biserica e in stare destul de buna, a avut privilegiul de a fi renovata cu ajutor din partea Ambasadei Germaniei. Dupa opinia mea ar merita si ea sa fie inclusa in patrmoniul UNESCO.

Cum ajung la Homorod:
Din soseaua Brasov – Sighisoara in localitatea Rupea Gara se desprinde un drum ne aduce la Homorod dupa vreo 6km.

Pentru vizitarea cetatii intrebati de domnul Johann Thome. Il gasiti la casa 374.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017