Muntii Vilcan: Pasul Vulcan si imprejurimile sale

Data publicarii: 20 nov 2018

Valea Jiului de Vest este o zona extrem de pitoreasca dar si extrem de subestimata. Oamenii se asteapta sa gaseasca acolo poate doar orasele miniere sarace, murdare, cu o populatie care sufera de pe urma inchderii exploatarilor de carbune.

In ultimii ani s-a incercat, ce-i drept cam timid si neprofesionist, sa se creeze citeva atractii in zona. S-au construit citeva gondole, s-au amenajat partii de schi. S-au construit drumuri. Statiunea Straja s-a marit considerabil insa dezvoltarea sa este mai degraba haotica.

Noi am plecat la drum din orasul minier Vulcan spre Pasul Vulcan. Un drum sinuos dar bun ne urca relativ repede spre statiunea Vulcan. Aici sunt citeva cabanute care ofera locuri de cazare. Ne atrage atentia o statuie a lui Mihai Viteazu, despre care se spune ca a trecut Carpatii pe aici in drumul sau catre Transilvania.

Tot in aceasta mica statiune isi are capatul superior si telegondola. Stam de vorba cu citiva oameni care lucreaza la cabanute si care asteapta un grup mare de copii. Aflam, spre surpriza noastra, ca drumul asfaltat continua pina in Pasul Vulcan, la 1621m.

 

Decorul este impresionant. Avem  parte de o zi de toamna autentica, plina de culori si scaldata intr-un soare prietenos.

Urcam cu masina pina in pas. Asfaltul se termina brusc. Locul este de o frumusete aparte. Se vad creste din Retezat, Parang, Muntii Sureanu. Aproape este Vf. Straja, 1868m.

Si totusi principala atractie din pas este formata dintr-un grup statuar. Acesta a fost creat in memoria celor ce au luptat in Primul Razboi Mondial si aduce in fata figurile emblematice: Regele Ferdinand si Regina Maria, Generalul Ieremia Grigorescu, Generalul Ion Culcer, Colonelul Dumitru Cocorascu, Locotenentul Gheorghe Tataruscu, Ecaterina Teodoroiu, Generalul Ion Dragalina.





De asemenea aproape a fost amenajat un transeu iar linga el a fost adus un tun. Maria noastra este foarte incintata si priveste tot acest ansamblu ca pe un mare loc de joaca in aer liber. Impreuna cu ea explorez putin zona, in timp ce Ramona il pregateste pe micutul George.



 

Apoi plecam impreuna pe creasta estica a muntilor Vilcan. Nu exista traseu marcat, pe alocuri e doar o poteca slaba. Nu avem o tinta anume am zis sa mergem pe creasta atit timp cit ne vom simti bine.

Avem si niste virfuri de urcat. Maria este foarte incintata ca merge singura si ca e in stare sa mai escaladeze cite un bolovan mai mare. Traseul ales ne ofera o priveliste permanenta cu Parangul. Incepem sa identificam virfurile si ne aducem aminte cu drag de ziua in care am urcat, avind-o pe Maria in rucsac, pina pe Vf. Carja.

Ne-am oprit pe un virf si am imortalizat momentul. Nu lipsesc nici obisnuitele poze cu mascari, cunoscatorii stiu despre ce este vorba.
Apoi am coborit  destul de abrupt intr-o sa unde am dat de o poteca inierbata si lata. Aceasta ne-a dus pe un alt virf. Si acolo am stat si am facut poze intr-o veselie totala.

Am hotarit apoi ca este timpul sa ne intoarcem. Incepuse sa bata un pic de vant. Am revenit in saua de mai sus iar de acolo am ales sa mergem pe curba de nivel, pe sub creasta. Nu dupa multa vreme am ajuns din nou la masina. Am coborit la civilizatie admirind culorile toamnei.

Si la final am sa va povestesc un pic si de locul de cazare. Am stat in statiunea Straja la vila Platoul Soarelui( 120 de lei camera dubla, mic dejun inclus). Conditiile gasite au foarte bune, accesul  insa se face pe un drum aventuros si pe alocuri rau.

Zilele urmatoare am hoinarit din Pasul Jiu-Cerna pina sub creasta Oslei din Vilcan.

Iar la plecarea spre casa am urcat pe Transalpina pina in pasul Urdele. De acolo am facut o plimbare scurta pina pe Vf. Papusa, aflat deasupra statiunii Ranca.

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Gaman Nicolae

    22 ian 2019 12:42:15

    Aveti toata admiratia mea pentru tot ceea ce faceti si pt felul in care intelegeti sa va cresteti copiii -sa va traiasca si sa va bucurati de ei !

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2019