Bosnia-Hertegovia: La pas prin Sarajevo
Data publicării: 05 aug 2019
După prima zi de vizită în Bosnia - Herţegovina a urmat deplasarea spre capitala Sarajevo. Aşa am făcut mai bine cunoştinţă cu drumurile din această ţară şi ne-am simţit aproape ca acasă.
Şoseaua ne-a purtat de la Bijeljina pe malul rîului Drina pentru mult timp. Ba la un moment dat GPS-ul a vrut să ne treacă în Serbia. Drumul a fost spectaculos, asemănător cu defileul Oltului. Apa mare, şosea îngustă, tunele neiluminate şi drum destul prost. Viteza de deplasare a fost în general scăzută.
Apoi, după ce am părăsit malul Drinei am început să urcăm prin Munţii Romanija. Am trecut prin câteva sate de munte, am avut parte şi de ceaţă şi de puţină ploaie. Dar şi soare. Locuitorii din aceste sate se mândresc cu un preparat tradiţional făcut din miel. Deşi era perioada pascală la noi, nu am oprit să încercăm. Din lipsă de timp şi din cauză că în general am mers tare încet cu maşina.
Ajungem şi în Sarajevo. Oraşul se întinde pe valea râului Miljaka dar şi pe versanţii ce străjuiesc această vale. Condusul este o provocare, traficul uneori e de-a dreptul haotic. Locul de cazare este undeva pe deal. Şi să conduci pe deal în Sarajevo e unul dintre testele supreme ale şoferilor. Iată de ce:
În primul rând pentru că străzile sunt înguste. Nu există o sistematizare cu sensuri unice. Şi asta în condiţiile în care pe majoritatea străzilor nu încap două maşini.
Unele curbe sunt atât de strânse încât nu poţi lua curba dintr-o mişcare.
Pantele sunt considerabile, când mergi cu viteza a două te poţi considera norocos.
Unele străzi sunt atât de înguste încât trebuie să rabatezi oglinzile ca să treci nezgâriat.
Partea faina este că după ce ne-am perfecţionat abilităţile de şoferi, la locul de cazare nu găsim pe nimeni. Sunăm, nu ne răspunde nimeni. Scriem pe mail. Nimic. Apelăm la ajutorul unor localnici foarte amabili, dar tot nu reuşim să dăm de gazdă. Mai tragem, de timp, mâncăm, dar rămânem tot fără răspuns.
Aşa că trebuie să ne reorientăm. Mergem la un mall din oraş unde avem net gratuit şi ne găsim o cazare nouă. Apropo, roamingul în Bosnia este foarte scump. Poţi plăti o mică avere dacă vorbeşti prea mult la telefon.
În fine găsim cazare cu ceva eforturi, după ce am fost refuzaţi de câteva ori chiar dacă locurile de cazare apăreau disponibile pe booking.com. La prima vedere cei din Sarajevo nu-s deloc ospitalieri. În fine, ne deplasăm la noul loc de cazare. Care e pe versantul opus şi trecem iarăşi cu succes proba de condus. Aici nimerim o cazare faină, un apartament spaţios, cu privelişte minunată asupra oraşului. Seara facem cunoştinţă cu atmosfera din Sarajevo: pe fond sonor de clopote de biserica creştină, muezinul îi cheamă pe musulmani la rugăciune. Frumos, nu? Şi când te gândeşti că în Bosnia - Hertrgovia nu demult se făceau adevărate epurări etnice, masacre şi alte tragedii. Nu era mai simplu aşa?
De la balconul vilei în care stăm studiem oraşul printre picăturile de ploaie. Constatăm deloc surprinzător că numărul de moschei şi geamii este considerabil mai mare decât al bisericilor.
A doua zi avem parte de ploaie urâtă şi densă. Până la prânz stăm în casă. Într-o pauză de ploaie mergem către zona centrală. Să găseşti un loc de parcare în Sarajevo e comparabil cu a face asta în Bucureşti. Până la urma oprim într-o parcare de lângă mallul Sarajevo City Center. Şi mergem pe jos spre Turnul Avaz, cea mai înaltă clădire din Sarajevo.
Urcăm cu liftul în vârful său. Trecem prin nişte turnicheţi şi suntem liberi să admirăm de sus capitala Bosniei. Peisajul cred că este foarte impresionant când atmosfera este clară şi se pot admira munţii din jur.
Din păcate ploaia cea sâcâitoare revine şi nu avem altceva de făcut decât să ne adăpostim în mall. Acolo găsim un restaurant şi încercăm ceva preparate tradiţionale.
Revenim la casa noastră de pe deal în speranţa că în ziua următoare o să avem parte de vreme ceva mai bună.
Dimineaţa e tot ploaie dar asta nu e vestea cea mai proastă. Maşina lui Zoli are pană. Cu greu şi cu ajutorul unor oameni de treabă reuşim să săltăm maşina pe cric şi să îi punem o roată de rezervă din aia mică. Şi de acum încolo ne punem pe căutat vulcanizări. Până la urmă ne lămureşte o fată de la o benzinărie că nu avem şanse. Este 1 Mai şi, ca şi în România, este zi liberă. Cu toate astea găsim un magazin de anvelope deschis. Din păcate putem cumpăra doar cauciucul, nu îl şi montează. Aşa că reţinem locul urmând să revenim în ziua următoare.
Din fericire vremea se îmbunează așa că plecăm iarăși în centru pentru plimbare.
Ne începem periplul prin Saraevo într-un loc ce avea să marcheze pentru totdeauna istoria omenirii. Este vorba de Podul Latin. Practic un eveniment petrecut aici va declanşa Primul Război Mondial. Arhiducele Franz-Ferdinand, prinţul-moştenitor al Austro-Ungariei şi soţia sa sunt asasinaţi la 28 iunie 1914.
Podul este bine îngrijit şi pus în valoare. Mai toate grupurile de turişti vin să îl vadă aşa că este o adevărată minune să nu găseşti aglomeraţie. Mergem în sus de-a lungul râului până la clădirea eleganta primăriei. De aici ne vom începe călători prin oraşul vechi, numit Barscarsija.
Străzile sunt înguste şi aglomerate însă mai toate te duc în Piaţa Istorică a oraşului. Aici majoritari nu sunt oamenii ci porumbeii. În centrul pieţei se găseşte o fântână, unul dintre simbolurile oraşului Sarajevo.
Plecăm pe străzile înguste pline de magazine de toate felurile. Ne oprim la Moscheea Gazi Husrev. Unde ne mai prinde o ploaie sănătoasă. Ne găsim adăpostul într-un restaurant unde savuram nişte burek. Este o mâncare tradiţională sub forma unei plăcinte rulate. De regulă în interior se găseşte brânză sau carne. Eu unul am fost încântat.
Ploaie se domoleşte şi ne reluăm plimbarea prin oraş. Ajungem la catedrala catolică Srca Isusova. Este o construcţie masivă din piatră foarte bine întreţinută. Într-o parte, chiar la intrare ne întâmpină o statuie de metal al Papei Ioan Paul al doilea, cunoscut pentru eforturile sale de a aduce pacea în perioada războiului din anii ‘90.
Nu departe se găseşte şi catedrala sârbească, şi ea foarte impunătoare şi cocheta în acelaşi timp. Înăuntru e linişte, foarte puţină lume.
Revenim lângă râu şi de data asta mergem în sensul de curgere spre un pod cu un design interesant. Dar până să ajungem la el ne atrag atenţia nişte clădiri impunătoare Biblioteca din Sarajevo, Facultatea de Teatru, Liceul Safvet-beg Bašagić, Universitatea din Sarajevo.
Şi în final ajungem şi la podul cel interesant, ce se numeşte Festina Lente. Ne atrag atenţia câteva statui suspendate deasupra apei. Apoi aveam să ne lămurim ce-i cu ele. După ce trecem podul ne oprim la uşa Academiei de Arte Frumoase. Podul şi statuile de pe rău sunt creaţia studenţilor de aici.
Şi acuma vine surpriza şi mai mare. În fata Academiei sunt nişte panouri mari care elogiază cercetătorii şi inventatorii români. Această expoziţie a fost inaugurata pentru serba cumva faptul că România deţinea în această perioadă presedintia rotativă a Uniunii Europene. Sunt prezentate şi personalităţi cunoscute ca Henry Coandă, Aurel Vlaicu, Traian Vuia, Herman Oberth, Ana Aslan dar şi mai puţin cunoscute: Nicolae Teclu, Elisa Zamfirescu, Teodor Dragu, Ion Başcan. Totuşi, citind aveam să descoperim punctul comun: niciunul nu şi-a făcut studiile în România.
Stăm o vreme pe pod unde sunt puse strategic două băncuţe. Apoi venim pe lângă apă până la parcul Ad Medjan. Din drum admiram Sinagoga. Deci Sarajevo are de toate în materie de lăcașe de cult. Aşa cum observam şi zilele trecute moschei şi geamii sunt cu nemiluita.
Şi intrăm şi noi într-o moschee. Este numită Moscheea Împăratului şi pare să fie celebră în Sarajevo. Nu am înţeles de ce , fiindcă nu are nimic special. În schimb cimitirul din curtea ei mi s-a părut cu adevărat interesant. Pietrele funerare aveau forme faine. Se pare că forma pietrei spune mai multe despre rangul celui îngropat.
Şi unde mai pui că pe o latură a cimitirului era şi un coş al unui cuptor de tip industrial. N-am reuşit să aflu care e şi povestea lui.
Moschea împăratului a fost prima moschee construită după cucerirea otomană. Aşadar un simbol al noii stăpâniri de atunci. A fost ridicată în 1457 în onoarea sultanului Mohamed Cuceritorul.
Ieşim de la moschee şi mergem spre deal. Ne atrage atenţia o biserică vopsită în roşu. Numele ei este Sf. Anton.
Din loc în loc veţi găsi în Sarajevo nişte pete roşii pe asfalt. Ele fac parte dintr-un memorial dedicat celor ce au murit în războiul din anii 1990. Tot acest ansamblu format din peste 200 de astfel de puncte se numeşte Sarajevo Roses.
Pe stradă cu biserica se afla fabrica de bere Sarajevska. În incinta ei se găseşte un muzeu şi bineînţeles o berărie. Muzeul din păcate era închis însă nici berăria nu e de neglijat. Este o încăpere cu decoraţiuni de tip baroc. Un loc potrivit să mănânci ceva şi să bei o bere după o zi lungă de umblat. Am încercat mai multe sortimente, berea s-a dovedit a fi proaspătă şi bună.
Fabrica de bere Sarajevo a fost fondată pe 24 mai 1864, iar istoricii o consideră cea mai veche fabrică industrială din Bosnia și Herțegovina. Este singura fabrică europeană a cărei producție a fost neîntreruptă în timpul Imperiului Otoman și în timpul Monarhiei austro-ungare. În 1907, Sarajevska a devenit cea mai mare fabrică de bere din Imperiul Austro-Ungar.
Chiar și în cea mai dificilă perioadă, în timpul agresiunii asupra țării din 1992 până în 1995, Berăria Sarajevo nu a încetat producția. Clădirea fabricii de bere Sarajevo este una dintre cele mai atractive clădiri din Sarajevo, cu un stil arhitectural care este un amestec de design oriental și clasic european.
De vorbă, la masă, cu o bere bună în faţă. Astfel s-a s-a încheiat periplul nostru prin capitala Bosniei şi Herţegovinei.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole