Grecia, Kefalonia, episodul 1: Assos, Argostoli, Lakithra- Bogdan Balaban

Grecia, Kefalonia, episodul 1: Assos, Argostoli, Lakithra

Data publicării: 12 aug 2021

Kefalonia este cea mai mare dintre insulele ionice.Ea cuprinde o mare varietate de peisaje și de caracteristici, de la plaje pitorești, pînă la munți , castele și mănăstiri.

Pentru a ajunge in Kefalonia este nevoie de o cursă cu avionul sau cu feribotul. Există o serie de posibilități. Cea mai la îndemînă este ruta Nidri( Lefkada ) - Fiscardo. De asemenea se poate ajunge plecînd din Patras sau Kyllini.

Noi am ales ruta cu plecare din insula Lefkada, din portul Nidri. Compania care operează această cursă se numește West Ferry. Nu îți poți plăti un bilet online însă poți face o rezervare. Mai multe despre cum poți călători găsiți aici: https://westferry.gr

Călătoria cu feribotul durează aproape două ore. Acesta navighează cea mai mare parte din timp de-a lungul insulei Lefkada. Și evident, te întrebi de ce nu există o cursă către Kefalonia din portul Vasiliki, aflat mult mai aproape.

Drumul pînă la Fiscardo totuși nu este plictisitor asta dacă apreciezi peisajul și faptul că nu mergi cu vaporul în fiecare zi. Am avut parte de privelisti frumoase cu cîteva plaje mici, cu grote și cu munții din Lefkada.

Apoi ne-am apropiat de insula Ithaka care avea vîrful înconjurat de nori. Ithaka este celebră în mitologie datorită călătoriilor lui Ulise( cunoscut și sub numele de Odiseu ).

Încet-încet ne apropiem de micul și pitorescul port Fiscardo. În anii 1950 în Kefalonia a avut loc un cutremur puternic. Acesta a pus la pămînt o mare parte din orașele și satele insulei. Fiscardo însă a fost foarte puțin afectat așa că încă îl puteți admira în forma sa tradițională.

De la Fiscardo pornim pe o șosea care tot urcă și urcă. Apoi, cam după ce atinge 300-400m altitudine merge pe curbă de nivel. Peisaje frumoase încep să ne apară în fața ochilor. Primul lucru pe care l-am remarcat a fost culoarea apei. E greu de descris, o poză spune mult mai mult.

Cum aveam timp berechet pînă să ajungem la locul de cazare, am hotărît șă facem mai multe opriri.

Assos

Prima oprire a fost în micul și pitorescul sat Assos. El este situat pe un istm și are marea de o parte și de cealaltă a sa. Ca să ajungi la el ai de coborît o diferență de nivel serioasă pe o distanță relativ scurtă.

În sat se găsesc cîteva taverne și magazine. Casele sunt vopsite în culori vii. La marginea satului se află o parcare. Assos are două plaje, nu foarte grozave. În schimb apa are o culoare minunată de care nu ne mai săturăm.

Numele Assos a fost celebru în anii 1990 în România dar nu datorită frumuseții acestui sat ci pentru că reprezenta o marcă de țigări. Care de altfel există și acum. Copiii acelor ani colecționau pachetele de țigări, le lipeau și își construiau roboți.

Din parcare începe o alee spre Castelul Assos. Ea urcă în serpentine care oferă niște belvederi de neuitat. Castelul se află la o altitudine de 150m iar drumul pe jos pînă la el durează cam 30-40 de minute.

În fapt drumul ăsta dă tot farmecul. Castelul este părăginit, neîngrijit, de aceea nu se cere nici taxă de vizitare. În interiorul zidurilor sunt mai multe poteci care te plimbă în diverse puncte ale peninsulei.

În 1584, nobilii din Kefalonia au depus o petiție Senatului venețian pentru întemeierea unei noi cetăți, deoarece Castelul Sfântul Gheorghe ( aflat aproape de Argostoli ) nu putea apăra întreaga insulă împotriva amenințării turcești și a raidurilor piraților. Construcția a început în 1593 sub supravegherea lui Ambrosius Cornelius. Cei 2000 de metri de ziduri urmează contururile terenului și formează un patrulater neregulat de 44.000 de metri pătrați, întărit în cinci puncte de bastioane, care se desfășoară practic în jurul peninsulei. Părți ale pereților și o poartă arcuită de intrare sunt principalele secțiuni conservate.

Amplasarea strategică a castelului a permis supravegherea întregii zone marine, iar de aici puteți obține o vedere frumoasă a golfului.

Până în 1956, Castelul Assos a fost folosit ca loc pentru deținuții politici, care locuiau acolo și cultivau viță de vie și cereale.

Ultimii locuitori au părăsit zidurile castelului până la sfârșitul anilor 1960. Erau cunoscuți ca oamenii Kastrini și erau grupuri de familii numeroase care trăiau din cultivarea măslinelor și strugurilor.

Recomand parcurgerea acestui traseu dimineața sau spre seară cînd soarele nu este prea puternic. Pentru un drum dus-întors ar trebui să alocați cam două-trei ore.

Belvedere Myrtos Beach

Din Assos am urcat la fel de voinicește pînă în șoseaua de coastă. Aceasta merge pe buza unor prăpăstii, iar senzațiile la volan sunt tari. Se mai deslușesc uneori drumuri spre plaje. Două locuri de parcare amenajate și un panou informativ ne fac să oprim. De aici avem parte de una dintre cele mai impresionante imagini pe care le oferă Kefalonia.

Vedem de sus Myrtos Beach, plaja pe care unii o consideră cea mai frumoasă din Kefalonia. Personal nu împărtășesc această opinie. Plaja văzută de sus arată într-adevăr spectaculos. Este înconjurată de stînci și pavată cu pietre albe care realizează un contrast minunat cu apa frumos colorată a mării. Din ceea ce se vede plaja e accesibilă cu mașina probabil pe un drum îngust și prăpăstios. Dar despre Myrtos vă povestesc mai pe larg puțin mai jos.

Ne continuăm drumul pînă în satul Divarata. De aici se coboară la Myrtos Beach. Noi ne propunem să mergem spre Argostoli, capitala insulei, pe drumul mai lung cel care merge pe linia țărmului. Așadar cotim dreapta în centrul satului.

Odată ieșiți din sat drumul e din ce în ce mai rău și mai neîngrijit, plin de pietre. Pare necirculat și într-adevăr nu întîlnim alte mașini. Undeva dăm de un pod de metal aflat în reparație. Acesta poate fi ocolit prin stînga pe un pod vechi de piatră,

Ajungem iarăși în apropierea mării și ne bucurăm de peisaj. Drumul rău și plin de pietre continuă pînă în satul Katochori unde este o bifurcație a drumului. De aici se poate merge spre peninsula Paliki.

Noi mergem tot înainte și coborîm ușor-ușor pînă la nivelul apei. Suntem paralel cu orașul Argostoli.

Argostoli

Argostoli, capitala insulei este situată pe malul unei lagune. Ca să se faciliteze trecerea de o parte și de alta a acestei lagune a fost construit un lung pod peste apele mării. Podul acesta este pietonal și poartă numele Podul De Bosset sau Podul Drapano.

În octombrie 2018, frumosul pod de piatră De Bosset (Drapano) care se întinde pe Laguna Koutavos din Argostoli a fost certificat oficial de cel mai lung pod de piatră din lume (680m) pe un corp de apă de mare. Podul a fost construit în 1813 de colonelul Charles Philip de Bosset (un inginer elvețian angajat al armatei britanice) când generalul Sir Charles James Napier era guvernatorul Kefaloniei.

Prima construcție a fost un pod de lemn în centrul lagunei Koutavos care leagă capitala de satele din jur. Patru ani mai târziu au fost adăugate arcuri de piatră și, după aproximativ 26 de ani, întregul pod a fost reconstruit din piatră.

În timpul cutremurului din 1953, părți ale podului s-au coborât și, în ciuda umplerii și îndreptării trotuarului, aceste daune rămân astăzi vizibile din lateral. În 1970, podul a fost catalogat ca monument istoric.

Podul pietonal De Bosset (Drapano) a fost recent renovat și oferă o priveliște maiestuoasă atât pentru localnici, cât și pentru vizitatori; faceți o plimbare peste el pentru a admira arhitectura, priveliștile zonei înconjurătoare și un obelisc de piatră care a fost construit de britanici.

Noi am parcurs podul plecînd dinspre Drapano. Chiar lîngă el este o parcare mare. Plimbarea pe acest pod este agreabilă. Copii merg cînd pe o parte cînd pe cealaltă și privesc apa. Deocamdată văd doar pești.

IMPORTANT: În fiecare dimineață, între orele 6 și 8 pot fi observate broaște țestoase mari care vin în lagună în căutare de hrană.

De pe pod avem vedere faină spre oraș și mai ales spre port. Cînd am fost noi am văzut un pachebot imens, cu multe etaje.

La capătul celălalt al podului ne așteaptă orașul Argostoli. Fiind ora prînzului, nu este foarte animat. Noi profităm de ocazie și facem o plimbare încercînd să ne familiarizăm cu orașul. Acesta are un pietonal lung care pornește de lîngă Bell Square, principala piață. Ea poate fi ușor identificată după turnul cu ceas aflat pe o latură a ei.

Pietonalul se numește Diadochou Konstantinou și este plin de restaurante, terase, magazine. De asemenea se pot vizita cîteva biserici și muzee.

Lakithra
Spre seară mergem spre locul nostru de cazare. Acesta se află cam la 10 km de Argostoli în satul Lakithra. Găsim relativ ușor Vila Theodora care ne va fi casă pentru următoarele opt zile. Aici am închiriat un apartament cu două camere aflat la un demisol. Cu toate astea are o terasă imensă. Fiind la demisol este mai ferit de soare.

Vila Theodora este situată pe deal la ceva distanță de apă. Din grădina imensă plină cu lămâi și portocali avem o panoramă frumoasă spre mare și spre Aeroportul Kefallinia.

Cînd este vizibilitate se vede și insula învecinată, Zakynthos.

Copiii au fost foarte bucuroși să vadă că vila are și piscină pe care s-au decis să o încerce imediat ce ne-am cazat.

Plaja Makris Gialos

În a doua zi de Kefalonia am început să vedem plajele. Prima dată am vizitat plaja Makris Gialos despre care mulți spun că este cea mai bună plajă din Kefalonia din punct de vedere al facilităților.

Plaja aceasta este într-adevăr frumoasă, curată, cu nisip fin și apă cristalină. Dar toate acestea vin cu un dezavantaj. E relativ multă lume, nici nu vreau să mă gîndesc cum e în plin sezon. Plaja are multe amenajări și este subdivizată probabil în funcție de cei care o administrează. O mai puteți găsi sub denumirea Costa-Costa sau Platis Gialos.

Katavothres

În a doua parte a zilei am fost în împrejurimile orașului Argostoli într-un loc numit Katavothres. Acesta se găsește cam la 3 km de centrul orașului pe drumul către far.

Vă sugerez să vă opriți la Katavothres pentru că aici are loc un fenomen geologic ciudat care a iscat multe discuții: apa mării pătrunde în doline și mergând împotriva legilor naturii, pare să dispară magic în subteran.

În 1835, spun unii, un rezident englez, domnul Stevens, a văzut potențialul de alimentare cu apă în punctul în care apa de mare a dispărut și a construit câteva mori mari pentru măcinarea porumbului și a numit moara Steven’s Mill după el însuși. Există, de asemenea, o teorie conform căreia Angelos Trombetas a construit o moară pe același loc, unde compania sa a măcinat grâu și orz pe care le-a folosit pentru a prepara bere.

În cutremurele din 1953, morile au fost distruse și au fost înlocuite cu cea de astăzi.

Oamenii de știință au căutat un răspuns până în 1963, când un grup de geologi austrieci au adăugat vopsea purpurie în apă și au urmat cursul acesteia pentru a face câteva descoperiri surprinzătoare. Au trecut două săptămâni până când colorantul a apărut pe cealaltă parte a insulei, apa a călătorit în râurile subterane, apoi s-a amestecat cu apa de ploaie și a ajuns în cele din urmă la lacul Melissani, la aproape cincisprezece kilometri distanță, în forma sa semi-sărată. De acolo apa curgea în mare în satul Karavomylos. Acum, experimentul cu vopsea violetă a dezvăluit că apa care a dispărut la Katavothres din Argostoli a ieșit în satul Karavomylos și a continuat să formeze un lac de apă dulce aproape circular, care apoi se varsă în mare în golful Sami.

Dar totuși întrebarea rămânea: Karavomylos se află deasupra nivelului mării, atunci cum vine apa în sus? Răspunsul la această enigmă stă în teoria echilibrului, o teorie explicată, abia în 1989, de către omul de știință francez Drogue. Apa de mare sărată are o densitate mai mare decât apa dulce. În timpul călătoriei de la Katavothres la cealaltă parte a insulei, apa mării se amestecă sau se diluează cu apă dulce sau apă de ploaie, devenind astfel salmatică. Apa salmatică are o densitate mai mică decât apa sărată, necesitând astfel mai mult volum pentru a menține echilibrul de greutate cu apa de mare sărată. Volumul mai mare de apă sărată este ceea ce face să pară că apa curge în sus, în timp ce menține echilibrul cu apa sărată de pe cealaltă parte a insulei.

Dacă acest lucru vi se pare prea științific, puteți doar să admirați locul, să faceți câteva fotografii și să vă bucurați de ideea că ați vizitat un fenomen ciudat de pe această insulă.

Farul

Aproape de Katavothres se găsește farul din Argostoli. Nu e nimic spectaculos legat de el. E de mici dimensiuni iar împrejurimile sale sunt bune pentru plimbări. În apropiere este un parc cu poteci si alei ce străbat un deal. În acest parc cel mai important reper este un memorial al soldaților italieni.

Plaja Gradakia

După ce soarele s-a mai domolit am plecat spre Plaja Gradakia. Citisem despre ea că este foarte potrivită pentru familiile cu copii mici. Și așa și este. Apa curată, nisip fin, lume puțină. Ba mai mult după ce nisipul se termină malul devine stîncos. Există de asemenea cîteva grote în care cei mai sensibili la soare pot face plaja..în peșteră.