Caderi de ape in Crai

Data publicarii: 28 apr 2009

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Duminica, 26.04.2009, putin inainte de ora 7: Ma trezesc si in drum spre baie arunc o privire pe fereastra. Nu vad nimic, strazile sunt stapinite de o ceata deasa de te poti rezema pe ea. Oare dupa doua zile urite in Brasov, urma o a treia? Se parea ca da.

Fac din nou ochi pe la 9:30 si constat ca soarele reusise sa biruie partial ceata. Vizibilitatea nu era totusi grozava. Planul schitat seara trecuta a trebuit inlocuit cu planul B, nici el foarte bine conturat. Stiam doar ca voi merge in Crai, saptamina asta era a doua oara. Marti excursia fusese intrerupta de o ploaie toretiala. Asa ca a trebuit sa ne multumim cu delicioasa mincare de la Curmatura.

Astazi suntem doar eu si Ramona si alegem sa parcurgem pentru inceput Prapastiile Zarnestilor. Ne mobilizam destul de greu si ajungem in Zarnesti dupa ora 11. In fata noastra e un grup mare de copii insotiti probabil de profesorii lor. Strabatem cheile in urma lor cu ochii mai mult pe sus privind peretii si cautind pitoanele traseelor de alpinism.


Ajungem la bifurcatia de unde, din drumul forestier, se desprinde crucea rosie ce duce La Table prin Cheile Pisicii. Copiii stau frumos asezati in iarba si maninca. Noi continuam pe drumul forestier. La un moment dat intilnim o apa ce se varsa in riusorul ce isi face cu greu loc prin chei.

-    Ia sa vedem, ce avem noi aici? spun parafrazind celebra replica a lui Dem Radulescu din seria BD.


Parasim marcajul si inaintam  ca rabdare pe linga piriias. Se aude zgomot mare. Asadar aici e rost de ceva cascade. Dupa vreo inca doua cotituri vedem prima cadere mai serioasa de ape. Traseul incepe sa devina ceva mai tehnic asadar incepem sa pasim cu mai multa bagare de seama. Urmeaza noi si noi caderi de apa. Apoi apa se mai linisteste curgind mai linistita printre pietre. Ridic ochii spre cer dar cerul nu mai e albastru, acum e acoperit de nori.


Continuam pentru ca de undeva de mai sus iara se aude zgomot mare de ape. Dam mai intai de o cadere micuta de apa( aproximativ 1m ) De aici se vede si sursa zgomotului. Printre doua stinci uriase riusorul se face suvoi si, inghesuindu-se printre niste pietroaie imense, cade fara regrete citiva metri.


Cam pe aici se va termina incursiunea noastra. Nu prea e rost de urcat fara ceva echipament mai serios si bineinteles, cu pricepere. Linga cascata sunt sprijiniti 2 busteni uzi si tare alunecosi. Unul din ei are sapate un fel de trepte insa e subtirel si alunecos. Ma gindesc ca trebuie sa-mi reajustez tonajul. Zona aceasta e destul de rece, ne ies aburi pe gura si pe nas.


Zona pare ca se poate ocoli pe undeva prin dreapta insa nu ne prea trage inima pentru ca e ud si ca noroioas. Pe alocuri s-a mai pastrat zapada cazuta ieri. Apar si primii stropi. Hai sa o luam la vale. Stropii se opresc pina sa ajungem dar tot nu scap uscat pentru ca la un moment dat ma trezesc in apa. Si cum atunci cind te balacesti e bine sa ai un partener astazi m-a acompaniat si aparatul foto. Din fericire scapam cu bine spre amuzamentul si compatimirea Ramonei.


Cheile Pisicii
Revenim pe forestier. Si ne hotarim sa nu mai urcam la Curmatura ci sa ne distram un pic si prin Cheile Pisicii.

E prima oara cind dau de apa in aceasta portiune. Ceea ce va face joaca mai interesant. Pasim, printre stinci mari, cind pe o parte, cind pe alta a piriului. Initial acesta curge linistit printre pietroaie acoperite cu muschi verde. Pe alocuri acesta se desparte in citeva suvoaie mici.


Ceva mai sus dam si de citeva caderi de apa mai serioase. Ce interesant e locul asta. Datile trecute urcam direct prin locurile pe unde acum curge apa. Asa ca trebuie sa fim cu ochii dupa cruci rosii si sa urcam pe unde ne arata marcajul. Din cind in cind il parasim pentru a admira cascadele din unghiuri inedite, de sus sau de jos dupa caz.


Incepe ploaia. Ajungem la baza unor trepte prin care apa cade specaculos. Privindu-le ai senzatia ca suvoiul se intrerupe pe alocuri urmind sa apara pe treapta inferioara. Ramona are si ea parte de o cazatura, din fericire nu ajunge in apa insa se umple de noroi. Din fericire nu are nici un fel de urmari. Ce sa facem..asa e pe munte, din nefericire se intimpla sa mai si cadem.


Renuntam sa urcam pe poteca marcata pina la finalul cheilor fiindca nu vrem sa mergem spre Grind si nici sa ne intoarcem pe drumul forestier. Oricum vom avea parte de el suficient timp. De data asta coborim mai pe linga apa asta ca sa nu cadem in monotonie. Ajungem la bifurcatie si ne oprim pe niste busteni la o deliciaosa felie de cozonac. Pe drumul de intoarcere intilnim un grup de cataratori care par cam stinjeniti de un grup de nemti care se uita la ei. Nemtii isi iau o portie de injuraturi, insa probabil ca nu inteleg ce spun baietii pentru ca nu se urnesc din loc.

Aceasta e povestea acestei ture. De multe ori spuneam ca daca ajungi in Crai e musai sa fi pe creasta ori pe Piatra Mica. Tura de astazi mi-a aratat ca exista locuri deosebit de frumoase si pe la poale.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017