În februarie 2023 a dat Domnul cîteva zile de iarnă adevărată: cu zăpadă multă, cu ger și cu peisaje de vis. În aceste condiții am ales o ieșire cu plecare din Moieciu de Sus.

Am parcat în centru la intersecția dintre Valea Băngăleasa și Valea Popii. Ziua se anunță însorită dar rece. Scopul nostru de astăzi este să ajungem în Poiana Andolia. Iar de acolo..vedem cum ne întoarcem. Pe traseu voi fi azi doar cu fetița mea, Maria.

 

Plecăm pentru cîteva sute de metri pe Valea Popii. Ne atrage atenția rîul, în mare parte înghețat. Undeva cotim la dreapta, pe strada Bisericii. Pe o bucată de lemn e scris firav Cabana Andolia.

Începem să urcăm abrupt spre biserica din sat.Acolo drumul face un ac de păr dar urcarea tot nu se domolește. Ba mai mult dăm de porțiuni de gheață. Întîlnim și un marcaj cam ciudat, un omuleț albastru. Și unul galben.

Peisajul în schimb se deschide, iar priveliștea către Bucegi este copleșitoare. Ajungem într-un loc aflat în capătul satului, Acolo se află un panou informativ. Ni se vorbește despre Casa Inspectorului Tișcă. Dar și despre arhitectura de tip cetate a unor case din zona Moieciu.

Totuși nu prea m-am lămurit cine era Inspectorul Tișcă tot ce am înțeles era că era proprietarul unei case cu curte interioară. 

De aici încolo nu prea mai este de urcat. Mergem pe o potecă ce merge relativ drept cu urcări și coborâri nesemnificative. Ne oprim la un moment dat pentru o pauză de ceai și ceva dulce.

 

Continuăm apoi și intrăm puțin în pădure. În dreapta se vede o potecă ce coboară tare în vale. După ce ieșim din pădure intrăm în Poiana Andolia. Aceasta e lungă, frumoasă cu cîteva construcții. Unele sunt așa-numitele hodăi unde localnicii își adăpostesc animalele. 

Spre capătul opus este o construcție mare, Cabana Andolia. În fața ei este o trupă zgomotoasă ieșită la săniuș.

O potecă se desprinde dintr-a noastră spre dreapta și urcă de-a coasta. Noi rămîne să ne îndreptăm spre cabana. Ajungem în cîteva minute. Intrăm și întrebăm despre posibilitățile de continuare. Cei de acolo nu știu să ne spună decît despre varianta spre Fundata.

Revenim afară, Mariei i s-a făcut foame și ține morțiș să mănânce sandwich-ul pe care și-l pregătise singură de acasă. După aceea merge la gașca veselă ieșită la săniuș. Se împrietenește ușor cu oamenii și peste cîteva minute era cu cineva călare pe o sanie.

În acest timp explorez un pic împrejurimile cabanei. Urc pe drumul bătătorit de o șenilată spre o șa. De acolo se vede puțin creasta Pietrii Craiului. Mai mult pare că este și o potecă bătută, mă gîndesc să continuăm pe aici.

O las pe Maria să se distreze în voie alături de noii ei prieteni. Cînd mă întorc o văd dîndu-se cu un colac de zăpadă. La un moment dat adulții decid ca partida de săniuș să se încheie și se retrag în cabană.

 

Eu și Maria plecăm în spatele cabanei pe poteca bătătorită. Bănuiam că duce spre complexul Cheile Grădiștei, cel de jos. După ce ajungem în șa trebuie să coborîm puțin. Peisajul este superb, o mare parte din creasta Pietrii Craiului se vede minunat.

Din păcate poteca se oprește la o hodaie. Nu am idee dacă putem continua pe aici și nici nu aș vrea să mă apuc de săpat urme. Revenim spre cabană și o ocolim, în stînga prin partea de sus. Acolo există un loc cu multe panouri solare. O luăm prin pădure și ieșim într-o altă potecă ce urcă. Mergem pe ea cîteva minute. Consult GPS-ul pare-se că există o posibilitate de a coborî în vale.

  

Doar că și poteca asta se oprește curînd, tot lîngă o hodaie. Venim inapoi. De acic coborîm ușor pe o culme ce străjuiște cabana Andolia. Ajungem în capătul de jos al poienii la o intersecție de poteci.

 

 

Aici întîlnim un cuplu care știe zona mai bine și ne confirmă faptul că se poate coborî în siguranță. Poteca dă în drumul principal, la intrarea în Moieciu de Sus. Dar pînă acolo ajungem la o adăpătoare de animale frumos amenajată în pădure. Apa a creat sloiuri de gheață străvezii.

De aici se coboară abrupt prin pădure. La final avem cîteva serpentine care ne duc lîngă rîul înghețat. Puțin mai jos este un pod. Trecem apa și dăm de asfalt. Revenim în centrul satului pe drumul principal, toată bucata de asfalt ne ia cam 20 de minute. Soarele nu mai ajunge pe fundul văii și de aceea se accentuează senzația de frig.

 

 

Mașina ne așteaptă cuminte lîngă o troiță.Pe drumul de intoarcere ne oprim să admirăm sloiurile de gheață create de apă la Cascada Chișătoarea.

Și astfel terminăm cu bine o zi frumoasă petrecută pe munte. Traseul este foarte potrivit pentru copii de toate vîrstele și vă încurajez să îl parcurgeți.

La final recapitulare:
Traseu: Moieciu de Sus - Casa Inspectorului Tișcă - Poiana Andolia - Moieciu de Sus
Durata: aproximativ trei ore
Marcaj: nemarcat
Track GPS:
https://www.strava.com/activities/8542472520