Munții Măcin: chei, broaște, bujori pe culmea principală și pe Crapcea
Data publicării: 08 iun 2023
Pe la mijlocul lui mai am revenit în Dobrogea. Și am făcut-o cu prilejul întîlnirii anuale a Asociației Mecanturist. Cu ocazia asta am revăzut mulți oameni cu care nu mă mai intersectasem de ceva ani.
Evenimentul în sine a fost foarte plăcut. Am ajuns într-o seară de vineri în zona de campare Crucele, undeva într-o pădurice aflată între Dealul cu Drum și Cheile Chediu. Și am stat la povești pînă tîrziu în noapte cu vechi prieteni.
Dimineața l-am revăzut pe Costel Ceapchi ajuns la 82 ani dar cu tonusul și buna dispoziție perfect identice cu cele din ziua în care l-am cunoscut.
Sîmbătă s-au organizat trei ture în Parcul Național Măcin. Eu și cu ai mei am vrut să mergem într-un grup cu în care să avem copii. Mai ales că în tabăra de corturi au venit Cătălina și Cătălin Florescu împreună cu fetița lor. Noi am preferat să urcăm pe lîngă Cheile Chediu, să ieșim pe Vîrful Moroianu II și să ne întoarcem pe un traseu nemarcat ce pleacă din vîrful Moroianu I.
Costel Ceapchi a organizat o tură la Pietrele Lacului. Grosul participanților a participat la o excursie organizată de Alex, ce a avut drept scop admirarea bujorilor.
Prin Parcul Național Măcin
Noi am luat-o voinicește spre Cheile Chediu unde am ajuns relativ repede. De data asta nu am mai luat-o prin chei, ci am urcat pe lângă ele, pe versantul din stînga. Ideea a fost să facem tura ceva mai accesibilă pentru copii. Ei bine nu a fost așa.
A ieșit o tură numai bună pentru cei cărora le place să se cațere la liber și au o bună condiție fizică. Iar aici vedeta a fost fără îndoială băiatul meu, George, care la aproape 5 ani a fost cel mai tînăr participant din grupul nostru.
Pe mine George m-a impresionat foarte mult prin faptul că nu a intrat în panică, prin modul în care își alegea, cu răbdare, prizele și mișcările. Aș zice că a avut un stil bătrînesc ( în sensul de așezat ) de abordare a traseului. Pe restul copiilor nici nu am avut timp să-i observ, atît de rapizi au fost.
După cîteva minute ajungem la un frumos punct de belvedere aflat pe o stîncă. Savurăm peisajul de sus. Dar avem parte și de un incident total neașteptat. O bucată de stîncă aflată în imediata apropiere a lui Zoly se rupe din senin, fără să fie supusă vreunei acțiuni, și-i cade pe coapse.
Cînd vedem noi una ca asta, hotărîm să părăsim zona rapid. Urmează alte și alte locuri numai bune de cățărat. Undeva însă ne cam blocăm în sensul că nu prea ne e evidentă continuarea. Cătălin face muncă de cercetaș și găsește o variantă de ocolire a zonei accidentate.
Treptat, stîncăriile se răresc iar noi pătrundem în lumea pajiștilor și a copacilor. La umbra lor găsim primii bujori infloriți. Dar pînă să ajungem la ei ne intersectam cu o broască țestoasă. Mare bucurie pe copii, după cum era de așteptat.
Mai sus găsim un alt grup de bujori, mult mai bine înfloriți și dezvoltați. Continuăm urcușul pe lîngă un pîlc de copaci tineri. Se aud voci multe. Sunt ale participanților de la tura lui Alex. Care au fost mulți-mulți.
Noi ne continuăm urcarea și facem un popas mai lung pe Vîrful Moroianu II. De aici coborîm apoi într-o șa de unde începem urcarea spre vîrful Moroianu I. Copiii par cam obosiți așa că odată atins vîrful căutăm un loc bun de masă. Constatăm că l-am pierdut pe Zoly.
Cu forțele refăcute căutăm o cale de coborîre. Poteci nu prea sunt, GPS-ul nu prea ajută așa că de data asta trebuie să ne orientăm clasic, după simț. La coborîre ne mai bucurăm de prezența cîtorva broaște țestoase și de scurte pasaje de descățărare.
După o perioadă în care am mers mai mult prin pădure ajungem la o zonă deschisă și stîncoasă. De acum, o vreme vom avea o coborîre cu peisaj! Și așa de tare ne fură peisajul că o parte din noi coboară pe un picior de munte, alții pe o un altul. Așa că trebuie să ne regrupăm. Partea finală e mai mult prin pădure prin zone cu ierburi înalte și pădurice deasă.
Ieșim cu bine la șes iar de acolo trebuie doar să mergem în linie dreaptă pentru a ajunge la tabăra de corturi. Pînă acum a fost o zi faină, nu prea solicitantă. Copiii și-au găsit repede parteneri de joacă.
Traseul de astăzi este acesta:
https://www.strava.com/activities/9073692303
În tabără o gașcă de oameni buni au gătit fasole cu ciolan. Și cu garnitură de salată de varză. Și pîine. Dar așa, vreo 500 de porții. Mizilic. Ca de obicei mîncarea făcută la cazan nu m-a dezamăgit deloc. În plus suntem priviți cu simpatie doar pentru simplul fapt că suntem din Brașov. Cîțiva dintre cei de acolo au amintiri frumoase din orașul nostru, unde au fost studenți în tinerețe.
Cheile Chediu
După o masă copioasă..mai merge o tură frumoasă. De data asta asta în doi, o raritate pentru mine și Ramona în ultimii 8 ani. Așadar mergem din nou în Cheile Chediu și urcăm de data asta pe firul apei.
Pentru noi au fost niște momente de bucurie pură. Am regăsit și după mulți ani cheile la fel de frumoase. Cascadele sunt spectaculoase, încă este apă din belșug. Am stat în chei după pofta inimii fără să mai avem și alte griji.
Am revenit apoi în tabăra de corturi. Acolo urma să aibă loc un concert. Deja își făcuseră apariția doi tipi cu instrumente, lumini, boxe, generator care s-au apucat de montat. Seara s-a încheiat cu un concert de muzică folk susținut de Florin Chiriac( chitară și voce ) și cu încă un băiat ( din păcate nu i-am reținut numele ), care a stat așezat pe o cutie de lemn și a bătut ritmul în ea.
Ce să mai zic, la concert în mijlocul pădurii nu am mai participat. Dar a fost plăcut și emoționant. În plus am putut sta de vorbă și cu artiștii, am stat la masă într-una dintre pauze. Cu alte cuvinte atmosfera a fost complet atipică.
Pe la miezul nopții concertul s-a terminat dar nu și poveștile noastre. Am stat pînă tîrziu la depănat amintiri.
Culmea Crapcea
A doua a fost somn de voie, nu ne-am propus o anume oră de trezire. Nici nu a fost nevoie fiindcă am fost treziți de cîntecul păsărilor. Superb. Planul pentru astăzi era să facem o tură pe culmea Crapcea. Nu mai fusesem acolo, știam doar că este o culme stîncoasă și frumoasă. Mai mult decît atît i-am convins să vină cu noi și pe Cristi și Csabi, doi băieți de toată isprava din Iași.
I-am prevenit că tura va avea un ritm mai scăzut pentru că suntem cu copiii. Cristi a spus că asta nu e o problemă pentru el fiindcă nu îi place să alerge pe munte. Așadar ne-am deplasat pînă în satul Balabancea. În centru am luat-o la stînga, pe lîngă biserică, și am urcat pînă la marginea satului, unde se termină și asfaltul.
Ne-am lăsat acolo mașinile și am început să mergem la deal pe un drum de pămînt. Nici nu am plecat bine că o broască țestoasă ne taie calea, spre amuzamentul copiilor.
Ușor-ușor ajungem pe culmea dealului. Peisajul se deschide și profitînd de vremea bună vedem multe părți din Dobrogea de la înălțime. De aici ținem creasta matematică. Culmea Crapcei e pietroasă și relativ îngustă. Copiii se bucură de fiecare cățărare pe stînci, sunt foarte entuziaști.
Eu și Ramona ne bucurăm de compania plăcută a lui Csabi cu care povestim diverse. Cristi rămîne mai mereu în urmă și face o mulțime de fotografii. Culmea ne urcă și ne tot urcă pînă pe un vîrf mai înalt, panoramic numit Crapcea II, 319m. De acolo vedem principala țintă de astăzi, vîrful Crapcea, 344m. Dar și un vîrf mai îndepărtat, Echiștea, 335m.
Ca să ajungem la Crapcea avem de coborît destul de abrupt pînă într-o șa. Iar de acolo avem de urcat, cam la fel de abrupt, pînă pe vîrf. Toată treaba asta ne ia destul de puțin pentru că Maria și George par a fi într-un concurs de genul cine ajunge primul pe vîrf. Azi a fost Maria.
Acolo găsim un loc frumos la umbră pe o lespede mare. Pe partea cealaltă vîrful este împădurit. Găsim de asemenea și marcaj turistic, o bandă roșie care merge de la Cerna la Balabancea.
În apropierea vîrfului facem o consistentă pauză de masă. De acolo începem coborîrea. Aceasta are loc în majoritatea timpului prin pădure rară. Ieșim într-o poiană și, pe o coborîre, Cristi era gata-gata să calce pe un pui de broască țestoasă.
Mergem cu toții să vedem minunea. Ramona observă că puiul are o căpușă și imediat începe procedurile de îndepărtare a ei. A durat puțin dar toată acțiunea a fost încununată de succes.
Coborîm pe un plai deschis decorat din loc în loc cu stînci. Marcajul e rar și destul de deteriorat dar poate fi urmat cu succes. Întîlnim o altă broască țestoasă, de data asta una mare. Și ea dotată cu căpușă. Ramona are acum experiență și îndepărtează căpușa rapid.
Intrăm iarăși în pădure unde ne așteaptă o urcare intensă dar scurtă. Poteca ține direcția vîrfului Echiștea. Ajungem la baza lui iar de acolo cotim dreapta pe un drumeag. Mergem prin pădure însoțiți permanent de un verde crud care te face să uiți de toate.
Pădurea se rărește lăsînd loc unor stejari bătrîni. Drumul devine tot mai clar și merge pe la baza culmii pe care am urcat. Puțin mai încolo e o turmă de oi cu cîinii aferenți. Aceștia vin amenințători spre noi însă în final se opresc la o distanță de siguranță.
Noi ne continuam drumul care acum urcă și ne duce tot în culmea dealului aproximativ în locul prin care trecusem și mai de dimineață. De acolo se văd mașinile și distanța e chiar scurtă.
Cam în 10 minute încheiem cu succes excursia, una relaxantă în care ne-am simțit foarte bine. Ne luăm rămas bun de la Csabi și Cristi. Ei mai au o zi în care mai pot colinda prin Dobrogea. Noi în schimb avem de parcurs lungul drum pînă la Brașov.
Traseu: Balabancea - Vîrful Crapcea II - Crapcea - Sub Vf. Echiștea - Valea Tutunăria - Balabancea
Marcaj: nemarcat
Durata: 5 ore
Track GPS: https://www.strava.com/activities/9073746545
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole