Ciucas: de la Bratocea la Mina Dracului

Data publicarii: 25 mai 2009

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

E un sfirsit frumos de primavara. Aer din ce in ce mai cald. Luna Florilor e un prilej extraordinar pentru a face drumetii reusite. Daca saptamina trecuta am cutreierat Muntii Grohotisului, pentru astazi am ales un traseu in care sa ne bucuram de multele, interesantele si incitantele formatiuni ale Ciucasului.

Formatie de patru, de la stinga la dreapta: Ramona, Bogdan, Ileana si Dorin.


Plecam din Bratocea unde bate vintul si e cam racoare. Plecam avintat la deal insa dupa citeva minute stam tintuiti la vederea a doua caprioare aflate in vecinatatea stinei de sub releu. Caprioarele par agitate si dispar rapid in padure. Ce vor fi cautat ele aici, pe un drum atit de umblat?

Urcam rapid serpentinele pina la releu oprindu-ne din cind in cind pentru a privi spre Cheia, spre serpentinele de pe DN 1A si Grohotis. Previn participantii sa fie atenti pentru ca urmeaza sa vedem prima formatiune importanta: porumbelul. Care ni se destainuie in citeva minute. Admiram ciocul si ochiul bine conturat. Continuam si ajungem in culmea Bratocei care isi are asuns pe undeva propriul Sfinx. Odata si odata om merge pina acolo numai pentru el.


Pe masura ce cistigam inaltime ni se dezvaluie, in departari siluetele unor muntii dragi: Bucegii, Iezerul, Piatra Craiului, Fagarasul. Mai aproape de noi sunt Piatra Mare si Postavarul. Vedem si lacul de acumulare de pe Tarlung. Si mai aproape de noi e Tesla cu Poiana aferenta. Zaganul se scalda si el in saorele diminetii. Sub picioarele noastre privim fascinati granita intre etajul foiaselor si cel al rasinoaselor marcata de un verde crud, exuberant( la foioase ) si un verde de nuanta mai inchisa, sobra ( la rasinoase ).

Pe culme e vint puternic si asta ne mai taie un pic din elan. Ajungem intr-o zona cu jnepeni la capatul careia gasim prima limba de zapada si, deasupra ei, multe brinduse.

Incepem sa vedem Muntele Chirusca si privim de la distante cele doua babe care stau la sfat si care nu mai termina sporovaiala. Rododendronul incepe sa infloareasca si exista citeva zone in care rosul domina versantul.Ajungem din urma un grup de cehi care par fascinati de aceaste flori pe care le fotografiaza adoptind pozitii haioase.


Ajungem in frumoasa Sa a Tigailor unde ne punem la masa inainte de urcusul final pina la Virful Ciucas. Pe linga noi un grup din care fac parte doi cunoscuti, Manu si Diana, care pare foarte determinat sa urce virful in viteza. Aflu ca vor cobori pe Valea Berii.

Noi alagem sa facem urcarea intr-un ritm mai domol care sa ne permita sa-l privim Turnul lui Goliat in voie si sa contemplam, de sus Tigaile Mici. Iesim citiva pasi din traseul marcat cu banda rosie sa vedem Coibanul cu Oile si sa privim, pentru a x-a oara Tesla, de data asta intr-un pesisaj in care si-au facut locul citeva stinci solutare, ascutite. Din spate, Turnul lui Goliat nu te lasa sa-i ghicesti ochii, nasul, capul aproape plesuv si barba cea lunga.


Ajungem pe Virful Ciucas pe care il gasim neasteptat de aglomerat de mai multe grupuri de elevi si de montaniarzi de toate virstele. De aceea ne gasim un locsor mai spre Chirusca de unde privim cu nesat minunile aflate sub talpile noastre. O poza de grup si pornim rapid spre punctul terminus al excursiei de astazi, Mina Dracului.

Schimbam marcajul, trecem pe crucea rosie si ne lansam intr-o coborire accentuata de-a lungul unei limbi de zapada. Tinem marcajul si mergem, biciuti de vinturi puternice, pe o coama plina de rododendron si afinis la finalul careia se afla, poate, zona cea mai salbatica si mai abrupta a Ciucasului: Mina Dracului, o succesine de cinci stinci uriase ce se aseamana cu niste degete ale caror “radacini” nici nu le putem zari.

In zona se afla o cruce ridicata in memeoria unui iubitor de munte care si-a gasit sfirsitul pe acolo. Ceea ce ne face sa fim mai atenti si sa abordam partea ce urmeaza cu mare bagare se seama. Ne croim drum, printre flori multe deosebit de gingase si frumos colorate si printre stinci, spre o pajiste de dimensiuni reduse, marginita de jnepeni.


Mina Dracului e vis-a-vis de noi. E atit de aproape incit ai impresia ca am putea-o atinge de nu am fi despatiti de o genune de mari dimensiuni. In sfirsit avem vreme sa lenevim. Din fericire locul in care ne aflam e relativ ferit de vint asa ca ne putem bucura de peisaj in voie. Capatul superior al limbii de zapada pe linga care am coborit se opreste undeva sub virf, unde, apropo, pare ca in continuare e foarte multa lume.

In timp ce colegii de drumetie au parte de o mica baie de soare eu ma apuc constincios de pozat flori pina ma satur si ma pun si eu cu fata la soare. Ne dam cu greu dusi(diferenta de nivel nu e deloc neglijabila), nu inainte de face o poza care poate tine loc pentru definitia prieteniei.


La urcare admiram alte doua formatiuni interesante: pe una dintre ele am botezat-o Soldatul pentru ca are aspectul unui strajer ce vegheaza asupra vaii. Cealalta formatiune este formata din patru blocuri de piatra dispuse aproape paralel. Pe una din aceste stinci se disting niste trasaturi care pe mine ma duc cu gindul la Gradina Zmeilor de la Gilgaul Almasului( jud. Salaj ). Poze din Gradina cu Zmei gasiti aici:
http://bogdanbalaban.ro/galerie/index.php?gal=GradinaZmeilor-20-09-2008


Ne miscam bine si in aproape o ora suntem pe culme. Pe virf e iarasi lume si de aceea preferam sa nu il mai urcam si sa continuam pe culme in partea dreapta unde regasim pietrele Ciucasului din fel si fel de unghiuri.


Coborim intr-un tirziu in poteca marcata pe care o urmam cuminti pina in Pasul Bratocea unde suntem asteptati de Dacia noastra cea de toti muntii care ne aduce cu bine acasa asa cum face de fiecare data.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017