Trei locuri din Oltenia: Slatina, Maglavit, Portul Cultural Cetate- Bogdan Balaban

Trei locuri din Oltenia: Slatina, Maglavit, Portul Cultural Cetate

Data publicării: 12 mar 2024

În drumul spre Serbia ne-am ales un itinerariu care ne-a purtat prin Oltenia. Drumul e lung și de aceea am optat pentru cîteva popasuri:

Slatina

La prima vedere e un oraș care nu are prea multe de oferit. Poate că așa și este. Totuși am încercat să vedem cîteva lucruri reprezentative. Prima vizită a fost pe Dealul Grădiște, aflat deasupra Oltului. Un punct de belvedere către oraș dar și către Olt. Asta din urmă doar teoretic.

Pînă pe deal se poate urca și cu mașina pe un drum relativ bun. În vîrful dealului se află Casa Căsătoriilor, turnul de apă, un turn cu antene și un restaurant. Cînd am ajuns era puțină lume.

Belvederea este de fapt doar spre partea cu blocuri. Am vrut să vedem de sus și Oltul ți lacurile din jur însă pentru asta trebuie să te deplasezi în zona restaurantului. Am fost opriți de un paznic pe motiv că acolo e proprietate privată și se fac renovări. Dar nu era nici naiba. Nici măcar privitul în zare nu este permis.

Și uite așa, un loc care ar trebui să fie emblematic pentru acest oraș a ajuns să fie exploatat de cine nu trebuie. La Brașov, Deva, Rîșnov, ca să enumăr doar trei exemple din România, astfel de locuri sunt apreciate și deschise publicului larg.

Plecăm oarecum dezamăgiți și mergem la o cofetărie celebră din Slatina. Și cu un nume pe măsură: La Atletul Albanez. Locul are o istorie interesantă.

Cofetăroa fost înființată în anul 1912 de familia Memish. Este cunoscută ca fiind singura firmă privată din România care a funcționat neîntrerupt pe perioada regimului comunist.

Cînd am fost noi se putea cumpăra doar înghețată și limonadă. Dar locul mai este celebru pentru bragă, rahat și halviță.

Seara o petrecem vizitînd Mănăstirea Clocociov, aflată la marginea orașului. Ajungem la ea pe un drum cam încîlcit. Cînd o vezi prima dată ai senzația că ai ajuns la o cetate. Locul este foarte curat, îngrijit. Există o biserică veche protejată de ziduri de cetate dar și una mai nouă aflată în exteriorul lor și avînd o capacitate mai mare.

Cînd am ajuns noi era deschisă doar biserica mare unde se ținea slujba.
Măicuțele de acolo sunt foarte de treabă. De cum ne-au văzut ne-au întrebat dacă vrem să ne arate și biserica veche. Și evident, am vrut.

Biserica veche are un aer aparte și o pictură frumoasă care te transpune parcă în alte vremuri. Inscripțiile în slavonă contribuie în mare măsură la acest fapt. Ne atrag atenția picturile ce îi înfățișează pe Mihai Viteazu și Doamna Stanca.

Detalii mai bine decomentate despre această mănăstire găsiți aici:
https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-olteniei/manastirea-clocociov-68214.html

Maglavit

Am pornit apoi la drum spre sud-vestul țării. Intenționam să trecem în Serbia pe la Porțile de Fier 2. În drum ne-am oprit la Maglavit.

La cîțiva kilometri de sat se găsește o mănăstire neobișnuită cu un turn foarte înalt. Lîngă biserică se află un mormînt simplu al unui anume Petrache Lupu. Acesta era un cioban și, în anul 1935, a pretins că l-a întîlnit pe Dumnezeu în trei zile de vineri la rînd și a vorbit cu el.

Întîmplarea asta nu avea cum să rămînă neobsrvată. Foarte repede, oamenii s-a împărţit în tabere:unii au zis că e nebun ciobanul, alţii că e sfînt, unii au bănuit că-i vorba de o escrocherie, alții au mirosit că e o ocazie de făcut bani. Cert e însă că puhoaie de oameni au pornit-o înspre Maglavit, convinşi de virtuţile tămăduitoare ale locului.

Niște materiale foarte bine documentate despre toată povestea asta se găsiți aici:
https://historia.ro/sectiune/general/fenomenul-maglavit-cum-s-a-nascut-o-legenda-2214284.html

https://historia.ro/sectiune/general/maglavit-miracol-sau-escrocherie-579567.html

Vă îndemn să le citiți, mie mi s-au părut foarte interesante.

Am vizitat biserica. Planurile de construcție au fost făcute în anii 1935-1938. Dar nu au trecut mai mult de nivelul fundației. Regimul comunist a oprit lucrările.Ciobanul a fost întemnițat de cîteva ori. A murit în anul 1994. Mănăstirea a fost complet finalizată în anul 2019 cînd a fost sfințită. Construcția este impresionantă mai ales la exterior. Turnul cred că are undeva pe la 30 de metri. Personal mie mi-a plăcut și interiorul care e pictat în culori vii și tari.

Ieșiți din curtea mănăstirii am văzut un indicator pe care scria La Salcie - 600m. Am pornit-o într-acolo. Aproape de drum se află un foișor unde se află o fântână, ce a fost săpată de Petrache Lupu. La cîțiva metri este o copac mai mare și o troiță. Un afiș ne lămurește mai bine ce e aici: Aici au existat trei plopi negri, cărora sătenii le spuneau sălcii, care picurau apă tămăduitoare. Asta pînă în anul 1998. Autoritățile comuniste au intenționat să le taie însă au renunțat la idee pentru a nu genera tulburări sociale.

Portul Cultural Cetate

Aproape de Maglavit se găsește satul Cetate. La marginea lui, chiar pe malul Dunării se află Portul Cultural Cetate. Locul a devenit celebru datorită poetului Mircea Dinescu. El a preluat administrarea acestui spațiu de unde face emisiuni cultural-gastronomice unde are tot felul de invitați. Pe mine mă miră cel mai tare pe unde găsește lăutari din ăia adevărați.

Nefiind sezon, nu e lume mai deloc. Clădirile de pe mal sunt frumos renovate în contrast cu ruinele din majoritatea porturilor mici dunărene.

Peste Dunăre e Bulgaria, iar granița cu Serbia este și ea foarte aproape. De aceea se spune că în satul Cetate cocoșii cîntă în trei limbi.

Putem admira o expoziție în aer liber de vechi mașini agricole, sculpturi, sănii. Din păcate, faptul că stau afară cred că le dăunează în timp. De asemenea ne uităm la frumoasa clădire a vămii și la gara fluvială, care găzduiește acum evenimente culturale. Bănuiesc că în clădirea principală, cea mai mare, își ține Dinescu emisiunile.

Uneori ceea ce gătește el acolo te lasă cu gura baltă, iar alteori invitații te lasă cu gura căscată.