Serbia: Majdanpek
Data publicării: 21 mar 2024
După aventura frumoasă și..absolut întîmplătoare la Canionul Zamna și Peștera Tunel, ne-am îndreptat spre un alt obiectiv al excursiei noastre din Serbia: orașul minier Majdanpek. De la Plavna avem de mers cam o oră cu mașina.
Pe drum ne atrag atenția o sumedenie de cuptoare unde localnicii ard lemne pentru a produce cărbuni. De asemenea în apropiere de Majdanpek găsim un indicator spre un alt pod natural de piatră numit Valja Prerast. Cum ultimele zile le-am petrecut tot în vecinătatea unor astfel de poduri, am decis să nu mai mergem la acesta.
Mai multe detalii despre el aici:
https://www.doihoinari.ro/podul-natural-valja-prerast/
Și tot relativ aproape e și Cascada Blederija, dar nici la ea nu am mai ajuns. Detalii aici:
https://www.doihoinari.ro/cascada-blederija-serbia/
Așadar trecem în viteză și intrăm în Majdanpek din partea de sus. Orașul ăsta minier e construit pe o vale și chiar lîngă el e o groapă imensă. Aici se găsește una dintre cele mai mari mine de cupru. Și se exploatează la suprafață. Peisajul îți provoacă o sumedenie de stări sufletești: pe de-o parte cariera este absolut impresionantă prin dimensiunile ei, prin furnicarul de camioane gigantice care lucrează acolo. Pe de altă parte locurile par distruse fiindcă în jurul orașului e plin de halde de steril. Majdanpek este considerat cel mai poluat oraș din Serbia.
Numele orașului vine de la majdan, care se traduce cu „mină”. Pek este numele râului care străbate orașul.
Traversăm orașul și ne îndreptăm spre lacul Veliki Zaton. În spatele său se află Peștera Rajko, frumoasă și faimoasă în Serbia. Din păcate este închisă pe perioada iernii. Doritorii sunt invitați să sune la un număr de telefon, iar dacă se strîng minim cinci persoane, un ghid vă va conduce în subteran.
Din păcate nu răspunde nimeni la numărul de telefon. Mușterii s-ar fi găsit. Am mai văzut încă vreo două - trei grupuri de oameni care ar fi dorit să viziteze Peștera Rajko.
Profităm de vremea călduță și de faptul că zona e un pic amenajată ca să facem o pauză de masă. Rîul care vine din peșteră are un afluent pe dreapta. Urc cîteva minute pe vale și dau de un izbuc.
Vin înapoi, copiii sunt mîncați și au o mai bună poftă de viață. Luăm mașina și parcăm undeva mai jos lîngă un foișor. De aici începe un traseu turistic spre vîrful Starica, 768m, cel mai înalt din zonă și cel care oferă cele mai bune panorame.
Începem destul de abrupt pe drum forestier. Ajungem la niște case unde suntem strașnic lătrați de un cîine. Apoi intrăm în pădure. Undeva dibuiesc o potecă ce mai taie curbele drumului. De la un moment dat dăm și de marcaj. Care în final ne duce tot în drumul forestier.
Dacă vă doriți să petreceți o zi liniștită în natură e bină să știți că Majdanpek nu e locul potrivit pentru asta. Pentru că nu veți fi însoțit de ciripit de păsărele sau de zgomotul produs de adierea vîntului. Fondul sonor va fi dominat de ceea ce se întîmplă la exploatarea minieră, de zgomot de utilaje, basculante. Din cînd în cînd se mai aude și cîte o explozie. Tot acest vacarm are zone unde volumul său diferă.
Urcăm mereu pe drum forestier, mai mult prin pădure. Admirăm o sumedenie de flori. Pe unele dintre ele le văd pentru prima dată.
Ieșim într-o poieniță unde ne întîlnim cu un alt traseu. Și tot aici avem și niște indicatoare. Ne vedem în continuare de drum care descrie niște serpentine largi pe bucăți cînd mai line, cînd mai abrupte.
La un moment dat vedem un stîlp cu antene, semn că ne apropie de vîrful Starica. Ultimele 10 minute au fost abrupte și ceva mai solicitante. Ajungem în vecinătatea vîrfului dar avem o problemă: zona de belvedere e îngrădită. Cumva însă găsim o posibilitate de a urca pînă pe vîrf și de a admira de acolo peisajul.
Care peisaj..așa cum spuneam și mai sus îți dă trăiri diferite și contrastante. De aici vedem iazurile de decantare aflate undeva deasupra haldelor de steril. Facem cîteva poze și pornim la vale pe aproximativ același drum.
Undeva însă, la o curbă a drumului forestier văd o potecă marcată ce coboară prin pădure ceva mai abrupt. O urmăm bănuind că ne scutește de tăiatul serpentinelor. Și intuiția noastră se adeverește.
Ajungem iar la drumul forestier. Iar undeva în stînga se vede o potecă foarte clară. Și asta taie ultimele serpentine, chiar în zona cu casele, scutind cîinele de încă o sesiune serioasă de lătrat. În cîteva minute ajungem la mașină.
Așadar să recapitulăm:
Traseu: Majdanpek - Vîrful Starica și retur
Durata: aproape 3 ore
Marcaj: cerc alb conturat cu roșu
Track GPS: https://www.strava.com/activities/10842100863
Mergem în centrul orașului și parcăm, gratis, vis-a-vis de hotelul Sport. De cum ne dăm jos ne ia un miros înțepător. În Majdanpek, deși e plin de blocuri înalte, încălzirea se face cu lemne. Asta înseamnă miros specific, usturime ușoară la ochi. Dar ne obișnuim.
Găsim repede o cofetărie și gustăm cîteva prăjituri made în Serbia. Vînzătoarele sunt de origine vlahă și vorbesc românește binișor.
După acest răsfăț mergem să vedem mai îndeaproape și exploatarea minieră. În Serbia, spre deosebire de România, exploatările miniere sunt valorificate și din punct de vedere turistic. Din cîte am citit se organizează tururi ghidate în mai multe astfel de locuri.
Doar că noi nu vom apela la serviciile vreunui ghid ci ne vom descurca așa cum o facem de obicei, pe cont propriu. Cu harta în mînă dibuiesc un drum care ne-ar duce într-un punct de belvedere.
Intrăm cu mașina pe strada Șașka. Ieșim din oraș și urcăm puțin pe un drum abandonat. Și mergem pînă nu mai putem pentru că drumul e barat de niște grămezi de pămînt. Mergem pînă la ele. Acolo a fost odată un pod care se termină brusc. Din acest loc se vede cariera. Te cam ia cu amețeală cînd te uiți în jos, solul nu e prea stabil.
Un pic mai sus găsim un loc mai bun și mai sigur de observație. Ne minunăm de mulțimea de camioane miniere. Copiii văd pentru prima oară așa ceva și au găsit și un nume pentru basculantele gigantice: camion gras.
Stăm o vreme și privim cum mastodonții se deplasează lent, cînd la deal cînd la vale. Un camion obișnuit pare o furnică pe lîngă ei. Personal mă tot mir cum de își permit să aibă atîtea camioane. Răspunsul aveam să îl aflu mai tîrziu cînd am aflat că exploatarea o face o companie chinezească.
Tot de aici mai zăresc un punct de belvedere aflat cumva pe partea opusă a gropii. Luăm mașina și mergem și acolo. Perspectiva e alta, nu mai privim de la înălțime, ci cumva din lateral. Straturi paralele și roșiatice ni se aștern în fața ochilor.
Părăsim orașul Majdanpek nu fără a avea un ultim șoc: un așa-zis camion gras descarcă steril la marginea unei pante abrupte. Bolovani și bucăți de pămînt sunt antrenate la vale. Iar șoseaua, pe unde urma să trecem și noi nu e chiar departe.
Una peste alta eu vă recomand o vizită la Majdanpek. Nu e departe de România, iar zona este interesantă în ciuda exploatării miniere. Sper ca data viitoare să găsesc peștera deschisă.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole