Căutând locuri interesante aflate pe lângă Sf. Gheorghe am fost sfătuit( mulţumesc, Irina! ) să vizitez un spaţiu deosebit: parcul de la Arcuş. Nu m-am oprit aici şi am continuat călătoria până la următoarele două sate, Valea Crișului şi Câlnic. La Valea Crișului am fi vrut să vizităm un vechi conac însă acesta se afla în reparaţii. Renovările se desfăşoară cu greutate pe banii proprietarului. Aşa că nu am prea avut ce vedea.

În schimb am reuşit să vedem biserica romano-catolică de pe deal, profitând de faptul că era duminică şi am găsit-o deschisă. Şi am avut un schimb de idei cu doi domni respectabili care vorbeau bine româneşte.


Putina istorie( sursa: tabloul informativ aflat la intrarea in biserică )
Aşezarea din Valea Crișului îşi are originea în timpuri străvechi. Este pomenită în registrul papal din 1332 şi aparţinea pe atunci unui pastor pe care îl chema Istvan. Cele mai vechi documente amintesc de două edificii cu rol de biserică. Una dintre ele este cea cunoscută sub numele Biserica Cetăţii care a fost  distrusă de repetatele invazii tătărăşti şi ale cărei ruine se găsesc şi astăzi pe dealul dintre Valea Crișului şi Câlnic. Despre cealaltă biserică se spune că există în interiorul satului.


Pe locul bisericii actuale din sat a existat o biserică în stil romanic, apoi o altă în stil gotic. Biserica actuală a fost ocupată în 1568 de cei trecuţi la religia unitariană. În 1781 a fost restituită proprietarilor de religie romano-catolică printr-un ordin emis de Maria Tereza. Tot atunci s-a efectuat şi ultima restaurare majoră.

Biserica are, pe pereţii altarului, în dosul absidei semicirculare, o frescă valoroasă, datând din 1472 pictată de un artist italian care înfăţişează pe cei patru evanghelişti. O altă frescă, Adorarea Magilor, a fost din păcate distrusă cu ocazia lucrărilor succesive de reparaţii.

 

În turnul bisericii, construit în stilul barocului târziu, există un clopot turnat în 1512 având greutatea de 300kg.

Lângă biserică se distinge o casă masivă, înaltă, având la intrare coloane masive de piatră pe care se sprijină un balcon. Această casă a aparținut familiei Kalnoky şi astăzi adăposteşte școala din sat.


Atât în această biserică cât şi în incinta casei familiei Kalnoky şi înăuntrul cavoului îngrădit  cu gard de piatră al bisericii se păstrează emblema lor purtând inscripţia vizibilă şi azi: Nec tumide, nec timide.


Cum ajung la Valea Crișului
La ieşirea din Municipiul Sf. Gheorghe( recomand parcurgerea drumului prin oraş, nu pe ocolitoare) există un indicator spre satul Arcuş. Al doilea sat întâlnit, după Arcuş, este Valea Crișului.