Paring

Data publicarii: 01 iun 2009

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

De prin iarna mi se facuse un mare dor de Paring. Nu mai calcasem aceste locuri de aproape zece ani si mi-am zis ca anul asta trebuie sa fac in asa fel in cit sa ajung. Iau calendarul si hotarasc iesirea in ultimele zile ale lui mai. Ma interesez de cazare, dl. Dinu Boghez ma trimite la Cabana Sportivilor din zona ANEFS.

De nerabdare, plec direct de la serviciu de miercuri seara. Ma opresc la Sibiu, la varul Ilie unde petrec noaptea. Si plec de joi, cu noaptea in cap, spre Petrosani. Din pacate vremea e tare inchisa,  in drumul spre Sebes apar stropi de ploaie.

De aceea profitam de ocazie si ne zbenguim putin prin Tara Hategului unde vizitam citeva bisericute vechi de piatra. Oprim mai intai la Strei.


Bisericuta din Strei

Continuam la Suseni si Ostrov. Oprim si in localitatea Sintamarie-Orlea unde vizitam o veche biserica evanghelica. Un indicator ne indeamna sa vedem si castelul din localitate. Din nefericire edificiul este folosit de ani buni pe post de hotel si restaurant. Sunt atit de scirbit de situatie incit plecam urgent fara macar sa fac o poza.


Pestera Bolii
Urmatorul obiectiv este Pestera Bolii, aflata linga Petrosani. Vorbesc cu cei care pastoresc pestera, respectiv niste persoane extrem de amabile si serioase de la asociatia PetroAqua, si obtin toate indicatiile si informatiile necesare. Ne dotam frumusel cu frontale si bocanci, coborim pe trepte inguste de ciment si intram in pestera odata cu riul.


Intrarea in pestera este larga, portalul e inalt si lat. Acest lucru permite un fenomen extrem de interesant: verdele ierbii se proiecteaza pe luciului apei, iar de acolo pe peretele pesterii. Volumul de apa este insemnat si riul serpuieste prin culoar asemeni unui riu de la ses; de aceea, pentru a se usura accesul, in Pestera Bolii s-au construit patru poduri, fiecare in alt stil.

Primul pod este din ciment, are balustrade de lemn si este arcuit.
Podul cu numarul doi are o arhitectura interesanta. Pare a fi un pod suspendat pe cabluri si este vopsit in galben
Cel de-al treilea este de fapt o punte suspendata de lemn ce se balanseaza usor sub greutatea pasilor nostri. Este prinsa pe cabluri si este in curba.
Al patrulea pod este o punte lunga de lemn ce este sustinuta de citeva cabluri.

Dupa ultimul pod, culoarul se largeste si zarim locul pe unde riul revine la suprafata. Ca sa ajungem acolo ar fi nevoie sa trecem prin apa insa renuntam intrucit locul nu e indepartat iar pestera nu pare a ne oferi ceva nou.

In pestera ne intilnim cu doi cehi care ne povestesc ca au stat citeva zile in retezat, air acum sunt in drum spre casa si vor sa viziteze diverse prin imprejurimi. Ne spun ca vor sa mearga la Castelul Huniazilor. Eu le recomand cu caldura si Biserica de la Densus.

Pestera e destul de simpla. Are putine stalactite, stalagmite ori coloane. Citeva ramificatii, culoare scurte pe lateral. Pe mine m-a impresionat cobinatia de culori alb si rosiatic de pe tavan si mai ales modul in care riul si-a creat acest drum larg.  In unele locuri apa curge nervoasa, pe jgheaburi, cu zgomot, in altele se linisteste instaurind o armonie perfecta.


Iata citeva informatii culese de pe panoul informativ de la intrare:
Pestera Bolii face parte din rezervatia Naturala Gradistea Muncelului. Numele ei provine de la familia Bolia din Zarand care a beneficiat de o donatie de pamint din partea regelui Sigismund in 1404.  Pestera e sapata in calcare jurasice de Piriul Jupineasa si se afla la o altitudine de 720m. Are o lungime de 450 m iar inaltimea este intre  10 si 12m pe intreaga lungime a ei.

Galeria de fotografii realizate in pestera o gasiti aici:
PesteraBolii-28-05-2009

Paringul
Parasim pestera si ne indreptam spre telescaun. Ajungem cu putin timp inainte de ora 15. Iata citeva informatii utile pentru cei ce vor sa urce cu telescaunul: programul de functionare este de la ora 9 la ora 15:30. Se fac doua curse pe zi, prima la ora 9, ultima la ora 15:30 indiferent de numarul de calatori. In rest instalatia se pune in functiune daca se string minim 10 pasageri. Tarif: 10 lei urcarea.

Calatoria cu telescaunul dureaza cam 20 de minute. Ramona e pentru prima data intr-un astfel de mijloc de transport si, daca la inceput era putin speriata, pina a ajuns sus a concluzionat ca ii place. In zona cabanelor ANEFS ne ia primire gazda noastra, D-ra Ica. Nici nu intram bine in cabana ca incepe sa ploua.

Luam masa si lenevim apoi pina ce se opreste ploaia. Pe la 18:30 plecam la plimbare. Nu sunt prea multe de vazut: fata de acum 10 ani zona s-a modificat insemnat. Au aparut multe constructii, hoteluri, pensiuni, cabanute. Releul cel mare nu mai e singur, intre timp a facut citiva pui. Mergem la deal pina dam de o portiune ce permite o buna vizibilitate. Norii grei apasa pe Cirja. Zapada e foarte putina, doar citeva limbi mai rezista pe vai. Privim poteca ce duce in creasta Paringului, pe o curba lina ce ocoleste muchia Paringului Mic. Perspectiva spre Valea Jiului este foarte frumoasa.


Ajungem linga un panou unde avem o harta si dati timpii de parcurs pentru citeva puncte importante de pe munte.

Pentru dezmortire ne propunem sa atingem Paringul Mic, aflat la 2074m si marcat cu trepied inalt. Nici nu ne punem bine pe urcat ca ne trezim impresurati din toate partile de o ceata groasa, laptoasa, de puteai sa te rezemi de ea. Vizibilitatea scade drastic, vedem doar citiva metri in fata noastra; si  toate acestea continuam, cu rabdare, si ajungem pe virf. Linga Paringul Mic zace inconjurata de un gard din plasa,  intr-o stare ce i-ar bucura  doar pe amatorii de undreground, vechea statie meteo automata. Acum e doborita, pare sa fi fost lovita de traznet.

Continuam pe muche. Se mai limpezeste un pic. Dam de citeva limbi groase de zapada. Pe una dintre ele o masuram, are peste 1m grosime. Renuntam sa mai mergem pina la intilnirea cu marcajul asa ca ne intoarcem tot pe unde am venit. Ceata e si mai deasa si incepe sa se intunece dar drumul este bine batut si nu avem nici un fel de probleme de orientare. In plus, cainii ce-si fac veacul prin jurul releului latra confirmindu-ne ca suntem pe drumul cel bun.

Ziua urmatoare e complet ratata. Ploua tare si e ceata de nu se vede nici macar cabana de vis-a-vis. La un moment dat incepe ninsoarea. Stam la caldurica si abia spre seara se mai limpezeste.


Pe la ora 19 iesim infruntind frigul si vintul pentru a admira Vf. Cirja si extremitatile Custurii Cirja. Apare soarele si putem veadea in continuare, spre virfurile Gemanarea, Stoenita si Paringul Mare. Desi inghetati avem puterea de a rezista pentru a urmari superbul apus de soare de dupa Retezat.


Avem sperante de vreme buna si suntem increzatori ca simbata vom avea vreme buna. Dimineaza este inchisa dar vizibilitatea este excelenta. Undeva deasupra Paringului Mic rasare soarele si avem incredere ca va birui in lupta cu norii. Din pacate pentru noi norii au fost mai puternic azi. Nici nu ne-am angajat bine in drumul spre Cirja  ca a si inceput sa ninga. Vizibilitatea s-a mentiut buna pentru inca vreo ora. Am continuat parca si cu mai multa determinare. Am ajuns linga un adapost din piatra unde s-ar fi putut adaposti cel mult doua persoane.

Continuam dar zapada nu glumeste. Incepe sa se depuna pe iarba, pe jnepeni si pe flori. Toate minunile colorate ale Paringului sunt incarcate astazi cu zapada. Ti se rupea sufletul sa vezi petalele rosii ale rododendronului iesind de sub zapada, sa vezi gingase flori albe, galbene, albastre impovarate de nea.


Drumul continua printr-un soi jgeab larg ceea ce ofera o foarte buna protectie si ajungem intr-un loc unde s-a stat de curind cu cortul chiar linga o limba de zapada. Ajungem undeva sub Cirja, probabil in locul de unde incepe urcarea aceea mai abrupta. Cirja insa ne trimite un viscol de toata frumusetea. Ufff! Am inteles mesajul: trebuie sa ne intoarcem. Si trebuie sa acceptam ca trebuie sa ne intoarcem. Nu are nici un rost sa continuam urcarea atita vreme cit de ve virf nu vom vedea nimic.


Ne vedem siliti sa ne intoarcem. Noroc ca am venit pregatiti cu haine de iarna asa cu nu inimpinam probleme cu frigul si umezeala. Cel mai greu e insa de tinut ochii deschisi. Vremea asta apriga, cu vizibilitate mica, avea sa ne insoateasca pina jos, la cabana.

Gata! Asta a fost excursia noastra. E destul de frustrant sa bati sute de kilometri si sa nu te ajute vremea ca sa poti face o ascensiune. Insa trebuie sa ne impacam cu ideea. Ninsoarea continua, si pina dupa-amiaza se pune zapada de te duce cu gindul la perioada colindelor.

Coborim cu regret din Paring dar ne promitem ca vom reveni, poate mai multi, poate cu cortul, pentru o noua aventura. Jos ninsoarea s-a transformat in ploaie. Plecam spre casa, tot prin Tara  Hategului, unde vremea pare a se indrepta si, pentru a ne bucura sufletele facem un ocol pina la Densus, mai mergem odata la simpla si frumoasa bisericuta din Strei.


Biserica de la Densus

Vizitam Sebesul si Cetatea Calnic, unde e mare sarbatoare.

Facem popas si la Cisnadie unde avem parte de explicatii privind istoria, tipurile si modul de functionare al orgilor precum si o demonstratie de virtuozitate venita din partea organistului Remus Henning care a avut disponibilitatea, rabdarea si amabilitatea de a sta cu noi timp de doua ore

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017