Poveste de la Bircaciu 2

Data publicarii: 09 iun 2009

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

De citeva zile am intrat in prima luna de vara. Si de se va putea, acest lucru trebuie cinstit asa cum se cuvine. Incep sa fac planuri, oprindu-ma in final asupra a trei variante. Seara fac impreuna cu Dorin o mica sedinta tehnica si ne hotarim sa mergem doua zile la Bircaciu.

Sun, fac rezervarea si pina la urma ne stingem sase oameni: Laura, Ema, Dorin, Adi, eu si purtatorul de rasta Chucky de la Cordoba. Plecam din Brasov pe o vreme mai inchisa insa la Avrig e soare si bine. Lasam masina la Poiana Neamtului, ne echipam si ne punem pe urcat. Sageata spune ca avem de urcat 2 ore si jumatate. Ne angajam in urcare pe un drum de tractor desfundat, cu noroaie mari de care scapam doar dupa traversarea riului. Urcarea frumoasa de pe piciorul Bircaciului ne ia doua ore si iata-ne in poiana dotata cu cabana. Ne intimpina Nea Petre, legendarul cabanier al locului, ca de obicei cu cite o gluma sau o ironie.

Fac prezentarile: Vf. Suru, Budislavu, Virtopul Rosu. Undeva in departare norii apasa pe Ciortea.

Urmeaza o ciorba buna si o siesta; pe la ora 17 suntem gata de o plimbare pina pe platoul aflat deasupra cabanei. Salutam pe Nea Petre care, hitru cum il stim, ne face traditionala urare: sa va intoarceti toti. Urmam crucea rosie care duce spre Vf. Scara. Dupa ce parasim zona cu vegetatie pitica si incilcita incepem sa dam de flori rosii de rododendron.



Trecem doua limbi de zapada. Intr-un punct e vizibilitate spre Cabana Negoiu. Odata ajunsi pe platou avem parte de o minunatie: poteca sepuieste printr-e mare rosie de rododendron. Avem deschidere si spre Negoiu, Serbota, Scara.  Norii se joaca de-a prinselea pe toate aceste virfuri. In partea cealalta norii au parasit crestele. Ghicim poteca si locul in care se gaseste Lacul Avrig. Un pic mai incolo dam de un mic iezer in care se oglindeste Negoiul. Eu unul am ramas mut. Nu stiu cum este raiul. Nu stiu nici daca imi va fi ingaduit sa il vad. Dar mi-ar place sa arate asa.


Traversam o mica limba de zapada si continuam sa parcurgem poteca strajuita de rosu pina undeva sub Vf. Scara, de unde privim cu nesat Serbota cea ascutita, vf. Negoiu cel ce se ni se arata numai cind vra el. Sub noi, o frumoasa vale glaciara in care farmecul e dat de piriiase inguste si repezi alimentate de limbi de zapada de pe Muntele Mizgavu ce leaga virfurile Scara si Serbota.

Zabovim pe platou pina la ora 19. Coborim apoi, fara graba, spre Bircaciu minunindu-ne fara incetare de faptul ca ne aflam, la propriu, pe un munte rosu. Seara ne-o petrem pe banca, in fata cabanei, la un ceai si o poveste. Decorul se schimba treptat: inserarea lasa locul unui apus singeriu, urmat de intunericul luminat pe alocuri de luminile Sibiului. Apoi, deasupra virfurilor de brazi a rasarit luna. Povestile se termina tirziu, dupa miezul noptii. Fiecare merge la culcusul lui, aflat la prici sau in cort.


Dimineata debuteaza cu vint dar cerul e limpede. Nu se vede nici macar o zdreanta de nor. Un grup de trei baieti vor face circuitul Lacului Avrig plecind mai intai spre Vf. Scara pe cruce rosie. Laura si Ema mai intirzie si hotarim sa plecam in formatie de 4 pe punctul albastru. Sageata spune ca pina pe malul Lacului Avrig e cale de 3 ore.

Poteca strabate, in coborire padurea, Traversam mici paraiase. In vale se aude zgomot puternic de ape, semn ca suntem aproape de un riu nervos. Iesim din padure si vedem si riul. Mai mult avem parte de citeva caderi de ape foarte frumoase. Traversam apa cu ceva emotii( chiar nici unul dintre noi nu avea chef sa faca baie ) si ajungem intr-un circ glaciar la  finalul caruia este o cascada de toata frumusetea.

Marcajul incepe sa se lase greu ghicit printre balariile de linga stina. Insa locul pe unde vom urca este destul de clar. Mai incolo intilnim iar marcajul si urcam partea superioara a circului glaciar. Iarasi avem parte de spectacol cu ape caci ne aflam pe unul din peretii unui canion. Suvoaiele de apa coboara zgomotos pe sub picioarele noastre. Canionul e destul de adinc si de aceea riul nu se vede decit din anumite puncte.

Ciortea e aproape. Mai e de urcat inca un circ glaciar pina la intilnirea cu Lacul Avrig si marcajul de creasta banda rosie. Poteca urca in serpentine traversind piraie ce vin grabite din lac. Gata, am ajuns parcurgind distanta in 2 ore si 20 de minute. Urmeaza o pauza binemeritata in care bem apa si ne luam portia de glucoza. Lacul e cam pe doua treimi acoperit cu zapada. Pe apa limpede si rece plutesc citeva sloiuri de gheata.


De pe creasta vine un grup de trei persoane care am constatat ca ne-au fost vecini de cabana.. Ne bucuram pentru ca vom putea afla cum sta treaba cu limbile de zapada si cu portiunile mai delicate din traseu. Cei trei sunt aproape. Mai au de traversat o ultima limba de zapada care se afla pe o panta foarte inclinata. Deodata imi sta inima: unul din cei trei cade pe limba de zapada cam 20-30m dar reuseste sa se opreasca in grohotisul de dupa. Din fericire baiatul se alege doar cu speriatura, in rest nu e nimic grav.

Aflam ca pina in Saua Girbovei avem de travesat mai multe limbi de zapada iar de acolo nu mai sunt probleme. Incidentul anterior ne face sa mergem cu mult mai multa grija. Ocolim pe jos limba de zapada buclucasa. Dar pina sa ajungem la ea dam de o alta pe care o ocolim pe sus. Urmeaza alte citeva de care, cu ajutorul pioletului, trecem cu bine. Poteca este foarte ingusta, stincoasa pe alocuri. Judecind dupa citi va stilpi mici matuti in stinca deducem ca pe vreo doua portiuni odata au existat cabluri Aproape de Saua Girbovei ne intilnim cu alti 4 vecini de cabana care vorbesc cu puternic accent moldovenesc. Nu au avut toti echipament adecvat insa au reusit sa termine traseul cu bine.

Ajungem in creasta si avem privelisti frumoase si spre sud. Atmosfera e limpede. Ce bine se vad Negoiul si Serbota cu toate coamele aferente! Ciortea e chiar deasupra noastra. Ne uitam in toate partile. Spectaculos e Fagarasul asta cu lacuri, creste, limbi de zapada si vint puternic.

Pietrele negre ale Girbovei le ocolim pe curba de nivel. Facem un scurt popas inainte de a incepe urcarea pe Scara. Ajungem la intersectia de trasee si, renuntam sa mai urcam pe virf preferind sa il ocolim. Ne intilnim cu Laura si Ema care au urcat pe cruce rosie si care ni se alatur pentru coborire. Ocolim sau traversam iarasi limbi de zapada si ajungem pe Muntele Scarisoara unde facem popas linga o cruce de unde privim iarasi muchia ingusta a Serbotei, semetul virf  Negoiu si Muntele Mizgavu.


Ceea ce urmeaza am descris mai sus si este comun cu traseul din prima zi: plimbare printre flori de rododendron, traversat o limba de zapada si admirat citeva ochiuri de apa mai mari si mai mici, multe priviri aruncate in urma spre Negoiu.


Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017