În toiul petrecerii de la Nunta lui Ovi punem la cale excursia din Maramureş. De data asta hotărâm să plecăm cu două maşini. Eu şi Manu vom fi driveri. Ceilalţi care ne vor însoţi sunt: familia Arion, Delia, Diana şi Cosmin. Plecarea se face dimineața pe răcoaree...

Prima zi a ocupat-o drumul. Am mers de la Braşov la Baia Mare cu "escale" la Târgu Mureş şi Șomcuta. Ajungem în Baia Mare pe la 14. Vizităm Muzeul de Mineralogie pe care îl găsim cu greu pentru că nu prea cunoaştem oraşul. Muzeul e chiar fain, merită vizitat şi merită admirate diversele tipuri de roci cu forme care mai de care mai interesante. Eu spun că nu trebuie ratat acest obiectiv. Apoi mergem spre lacul de acumulare Firiza aflta la capătul oraşului Baia Mare. Undeva pe margine găsim loc fain de cort în grădina unor localnici foarte binevoitori. Seara o petrecem prin împrejurimi şi pe lângă cort.

A doua zi cam toată lumea face o baie. Apoi ne îndreptăm spre staţiunea Izvoarele. Pe drum ne oprim la o Păstavărie. Am stat mult aici şi am admirat mulţimile de peşti. Bazinele sunt situate puţin peste nivelul solului aşa că poţi băga mâna în apă şi poți mîngîia peştii. Noi aşa am făcut. Păstrăvii erau aşezaţi pe categorii: ne-au impresionat cei folosiţi pentru reproducere care erau cei mai vioi şi care băteau apa. La final am cumpărat nişte păstrăv pentru masa de seară.

Munții Igniș

Şi iată-ne ajunşi şi în staţiunea Izvoarele. Ne întâmpină statui de lemn, mai mari şi mai mici, reprezentând oameni cu diverse ocupaţii: vânători, mineri..etc. Punem bocancii şi plecăm spre Igniș pe drum forestier. Aici ajungem foarte târziu( am făcut un drum de maxim 2 ore în 4) pentru că am găsit afine. Şi ne-am servit."Îs că drogurile" spunea Gabi şi avea dreptate pentru că îţi vine greu să le laşi acolo.

Ajungem în sfârşit la Igniș. Ne punem cu toţii pe un bolovan imens. Facem poze. Vizibilitatea este destul de scăzută şi nu putem admira prea bine panorama oraşului Baia Mare. La Igniș se găseşte de asemenea un turn înalt care este folosit drept releu. Împreună cu Delia şi Cosmin, "colocatarii" mei în cort mergem spre marginea platoului şi facem câte o şedinţă foto. Pe vremea aceea nu aveam camere digitale aşa că pozele se află şi acum în albume. Ne întoarcem la Izvoarele pe nemarcate, direct prin pădure, iar seara pregătim păstrăv la grătar.

Ne propunem astăzi să vizităm Cheile Tătarului, iar spre seară să înnoptăm la Mogoșa. Pornim spre chei, mergem pe forestier vreo 3km. Şi unde nu dă o mamă de ploaie care ne face ciuciulete. Degeaba stăm noi sub pelerină prin pădure..asta e. Ploaia nu pare a fi una de vară. Aşa că facem cale întoarsă încolonați în felul următor: suntem 4 oameni. Primul şi ultimul ţin pelerina deasupra capului şi păşim în ritmuri vesele. Cântăm celebrul cântec cu elefantul, având grijă să păşim sincronizat. Ajungem la Izvoarele şi ne adăpostim. Ne schimbăm apoi şi plecăm spre Mogoșa. Pe drum maşina lui Manu întimpină probleme tehnice aşa că o ducem la un service. Problema se rezolvă şi spre seară ajungem la Mogoșa.

La Mogoșa este hotel şi lac, ce mai, "civilizaţie" cu tot ce înseamnă asta. Maşini multe, lume. Căutam loc de cort, montăm iar apoi zăbovim la o bere. Alegem neinspirat locul de cort după cum aveam să constatăm noaptea următoare. Ne împrietenim cu nişte băimăreni şi stăm cu ei la foc. Bem bere şi palincă şi schimbăm gânduri.

Munții Gutîi

Astăzi e ziua de ajuns în Gutîi. Găsim destul de greu drumul. Cei de la Jandarmeria Montană nu ştiu pe unde se urcă, cei de la telescaun ne îndrumă greşit. Din fericire întâlnim un domn care ne lămureşte. Revenim la drumul de asfalt şi găsim şi marcajul. Urcăm lin şi ajungem într-o poiană plină cu cai. Aceştia sunt liberi, îi păzeşte un copil. Tot aici găsim un izvor fain şi rece. Urcăm şi dăm într-un drum forestier. Acesta se află la înalțime iar în anumite porţiuni pe lângă drum denivelarea este mare.

În sfârşit suntem la poalele Crestei Cocoşului. Urcăm şi ne întâlnim cu culegătorii de afine. Creasta Cocoşului şi în genereal tot peisajul este încântător. Stăm mult pe acolo însă vremea pare a se strica. Vine ceaţa multă de jos, spre Baia Mare se aud tunete şi se văd fulgere. Cu toate astea ne hotărâm să urcăm pe Vf. Gutîi. Pentru a ajunge în vârf e nevoie de ceva simţ de orientare. Nu există marcaj. Noi am pornit-o pe o potecă ce mergea prin jnepeni şi care apoi s-a înfundat. Am continuat pe unde am putut. Iar în final am ajuns pe vârf. Ceaţa e destul de deasă. Facem câteva poze şi plecăm. De data asta avem mai mult noroc. Nimerim o potecă bună şi ne reîntâlnim cu Delia care a rămas la Creasta Cocoşului. Vremea se înfrumuseţează iar. Coborâm şi seara suntem iară la Mogoșa. Nu scăpăm ocazia de a face o baie în lac.

La Hotelul de la Mogoșa e nuntă mare. Are loc afară, pe terasă. Noi stăm la o bere şi urmărim spectacolul de la distanţă. Bem bere Burger la pet şi pentru a cioni cum se cuvine trebuie să facem "CLING!!!". Ne reîntoarcem la cort unde constatăm că avem vecini noi şi gălăgioşi, dotaţi cu boxe puternice şi manelele aferente. Aşa că nu prea ne-am odihnit.

Ziua următoare trecem Gutîiul şi ne îndreptăm spre Sighet. Avem pe drum o zonă faină, sate, ce mai!..Maramureş curat. Ajungem la Sighet şi vizităm Muzeul Satului.Apoi facem o tură de aprovizionare şi ne îndreptăm spre Săpânţa.

Bineînţeles că nu am ratat "Cimitirul Vesel". E vesel doar pe alocuri însă..Citind inscripţiile de pe cruci observi istoria "locatarului" de la etajul -2 încăputa în câteva rânduri. Şi acum ca să vă înveselesc puţin, ia uite ce scria pe o cruce:

Jos sub piatra asta grea
Zace moartă soacră-mea
Tri zile de mai trăia
Zăceam eu şi citea ea.

După vizita de la ţintirim merem la Păstrăvărie. Aici nu e aşa de fain că la Firiza. Bazinele sunt construite altfel, nu eşti aşa de aproape de ele şi peştii nu-s aşa mulţi.

Vine seara şi căutăm un loc de cort. Găsim loc fain un pic mai jos de Păstrăvărie, pe malul apei. Împreună cu Delia fac o incursiune în sat. Stăm la un suc. În sat e mare nuntă mare. La crâşmă vin două țărănci îmbrăcate în port popular. Se pare că sunt de la nuntă. Bagă fiecare scurt câte o bere şi se reîntorc. Rămânem cu gura căscată. Noaptea o petrecem pe lângă maşini şi pe lângă corturi.

Dis-de-dimineaţă ne reîntoarcem la Sighet. Orăşelul e frumos, calm, liniştit. Întotdeauna mi-a plăcut. În maşină prindem un post de radio ucrainian şi este destul de inedit să ascultăm aşa ceva.

Străbatem Valea Izei până la Vişeu. Pe drum oprim în foarte multe locuri. Admiram porţi maramureşene şi biserici. Este o zi de duminică şi toată lumea este gătită în straie populare. E o minune să vezi aşa ceva, să vezi mai există locuri unde civilizaţia nu a reuşit să strice spiritul. În Hărniceşti am dat de o biserică aşa cum nu am mai văzut: e plină de blănuri pe jos , pe laviţe, chiar şi pe pereţi. Preotul din sat ne explica istoricul ei. E un loc atât de liniştit , în care ai o stare de bine. Au urmat alte şi alte opriri. Cele mai celebre biserici sunt cele de la Bârsana şi Bogdan Vodă. Seara ajungem în Vişeu. Urmează să facem o tură cu trenul pe Valea Vaserului şi să continuăm urcându-ne în munţii Maramureşului.

Ne trezim de cu bună dimineaţa. Împachetăm şi ne ducem la gară. Acolo lăsăm şi maşinile.
Mocăniţa se umple treptat de lume. Plimbarea e plăcută, trenul înaintează încet-încet. Din când în când se opreşte pentru realimentare. Prilej bun pentru poze. Partea ce a mai interesantă a fost când a deraiat mocăniţa.Ei atunci să vezi eforturi. Se strică şi locomotiva la un moment dat, nu mai merge decât cu spatele!!

Într-un final vine o altă locomotivă şi repune trenul pe şină. Ne continuăm drumul. Valea e sălbatică tare, nu prea există aşezări umane şi nici drumuri. Din când în când mai dăm de câte un canton.

Din păcate planurile noastre au fost zădărnicite de un eveniment nedorit: chiar aproape de Făina, între două tunele se afla un pod. Gabi, Nea Mircea şi alţi turişti au mers pe pod să facă poze..însă sub pod era un cuib de viespi. Toată lumea a fost înţepată. Gabi e avut 2 înţepături şi cum este alergic s-a umflat tare. Ajungem la Faina. Acolo avem noroc: cei de la Poliţia de Frontieră se întorc în Vişeu şi ne iau cu ei pe Gabi şi pe mine. Mergem cu un vehicul ciudat care are roţi ca la tren, însă e mai rapid ca acesta. Ajungem în Vişeu. Ghinion. Maşina mea e blocată. Noroc că am cheile de la maşina lui Manu. Ajungem la spital unde în vreo 2 ore, după o perfuzie cu adrenalină, Gabi e din nou pe picioare.

A doua zi e iarăşi ploaie..Şi nu se mai termină. Vroiam să ajungem la Cascada Cailor, dar nu e chip. Până la urmă ne hotărâm să fugim de ploaie..Şi mergem acolo de unde vine ploaia: la Cluj. Parcurgem drumul pe o ploaie urâtă care se potoleşte abia la Dej. Campăm la margine de Cluj.

A doua zi vizităm oraşul şi seara facem o pizza la Gente. În ziua următoare ridicăm ancora şi merem acasă. Pe mine mă aştepta în noaptea următoare un drum spre Tulcea la nunta lui Cristi Ida.

Tură a foarte reuşită. Ultima cu gaşcă mare. Ne-am simţit excelent şi mi-e dor de atmosfera asta cu multă lume pe sus. Acum am ajuns să merg singur de multe ori..