Padis 2005 - de Ciprian Cernat

Data publicarii: 14 iun 2006

Intro
Am plecat vineri pe la 3 de la job (10x boss!!). Mi-am terminat bagajul si fuga, fuga impreuna cu un tovaras (Salve Bogdane!!!) spre Apuseni!

Si acum..actiunea

Asa repede am fugit noi spre gara ca am uitat harta acasa! Huge mistake!! Am ajuns noi in gara la Brasov si am constatat ca am ajuns la timp, mai ales ca trenul a venit.... cu o intarziere de vreo 120 de minute...... In fine, incet, incet, debarcaram buimaci de somn in gara la Alba Iulia. Am luat cursa de Oradea pana la Garda de Sus (la care biletul ne-o costat vreo 14 de lei noi, cu vreo 5 mai mult decat inainte de 1august... ca asa-i in Romania).

Inarmati cu rabdare si cu cunostintele de limbi straine, am plecat spre Ghetarul de la Scarisoara, facand pe ghizii pentru un grup de francezi. Dupa 2 ore de urcare nu extraordinar de grea in conditii normale (da noi dupa o noapte nedormita, eram usor iesiti din forma...;) ) am ajuns in satul Pestera. Aici ne-am gasit repede cazare la Pensiunea Scarisoara (era prima in drumul nost, dar mai gasiti multe locuri). Conditii acceptabile, preturi la fel. (Am gasit bere Ursus la 1.8 lei la magazinul din apropierea pesterii! Mult prea calda pentru gustul nostru asa ca am renuntat la ea). La ghetar, lume multa.... nu prea se respecta regulile afisate si se intra mai des dacat scrie pe afis. Intrarea costa 5 lei iar in pestera sunt temperaturi constante de circa 0-1 grade, deci luati-va polarul! (Si lasati pantofii cu toc acasa! Intrarea se face coborand circa 70 de metri pe scari de metal aflate in stare destul de buna, dar dupa cum se stie aceste scari tre si urcate!)

Am dormit bine(eroic chiar, o jumatate de ora, de la 7 seara la 7.30 dimineata :)) ) si am plecat dis de dimineata spre Padis. Sunt doua variante, ambele presupun circa 6-7 ore de mers, dar contati pe ceva mai mult, ca aveti peisaje de admirat. Unul din trasee trece prin satul Cetatea de Piatra (N.R. In graba redactarii si inca visand la munti, aici am strecurat o greseala. Numele real este Casa de Piatra!), iar celalalt prin satul si poiana Calineasa.

De data asta am ales traseul prin Calineasa si nu mi-a parut deloc rau (pastrez amintiri placute si de pe celalat traseu, parcurs intr-o alta tura!). Am luptat un pic cu noroiul si cu marcajul uneori cam... ezitant, dar a meritat. Peisajul e remarcabil! Prin poieni am dat de cai care pasc nestingheriti (normal pentru zona). Am dat si peste ceva stane dar totul a fost ok, nu am avut probleme cu cainii si, in plus, am aflat de la ciobani informatii pretioase despre traseu si despre sursele de apa (rare la un moment dat, sau mai bine zis ascunse) Am ajuns la Padis pe la 4 dupa un drum care nu ne-a fortat foarte tare, dupa o zi frumoasa (poate mai putin pentru turistii polonezi care cautau Muntele Mare, pe unde nu era...). Pe la Padis, surpriza!! nu prea erau corturi (vreo 10 -15 cu totul, preturi relativ mari, dar daca te orientai putin gaseai si un chiosc cu preturi mai mult decat rezonabile). Am aflat de la doi turisti din Budapesta (oameni seriosi, profesori la un liceu) ca la cabana ar fi destul de curat si ca ar fi apa calda. Nu am vazut cu ochii nostri dar presupun ca asa o fi fost.

Dupa o binemeritata pauza de o jumatate de ora am plecat spre Poiana Varasoaia, drum de o jumatate de ora (noua ne-a luat ceva mai mult, ca am dat de afine :)) ). Aici ne-am cazat la "Papa George" (nea Gheorghe Taichis 0788/601815), in campingul din Poiana Varasoaia, un personaj remarcabil, mereu pus pe glume si pe shotii(uneori involuntare, care explica turistilor straini: "Asta este the topor si aci sunt the lemne, aici e the apa").

 

Papa George si sotia lui, Marioara, ne-au fost tata si mama pentru o saptamana (si adevarul e ca ne-am simtit ca la noi acasa). In camping ca si la cabanele din zona e bine sa aveti rezervare. Conditiile au fost excelente(foarte curat, mancarea excelenta). In grupul sanitar comun exista doua dusuri cu apa calda. (Preturile sunt rezonabile 50 de lei casuta de 2 locuri, 60 - casuta de 4 locuri.. 5 lei o ciorba mai mult decat consistenta). La camping exista semnal Zapp, iar Connex si Orange la vreo 200 de metri pe drumul forestier din fata cabanei.

In zona mai aveti posibilitatea de a va caza la cabana Cetatile Ponorului (0740/104838, padis.ro) (situata ceva mai bine relativ la obiectivele din zona). Nu am stat acolo dar am aflat ca o noapte costa 30 de lei. Am mancat si acolo excelent. (Desi se vedeau eforturi de a imbunatati situatia, conditiile din sala de mese si din grupul sanitar al cabanei puteu sa fie si mai bune).

Nu aveti semnal de telefonie mobila decat in Glavoi (circa 20 de minute distanta) si atentie!! daca mergeti cu masina va puteti trezi cu bariera din Glavoi(La Grajduri) inchisa! In zona Glavoi puteti campa cu cortul si exista si un punct fix de Salvamont. (Atentie! Nu campati sub copaci! Au obiceiul prost sa mai cada din cand in cand la furtuni!) Am stat toata ziua de luni in casuta (din cauza cetii dese de nu se vedea de la 3 metri, a ploii si a vantului puternic). Companioni: niste turisti cehi si niste maghiari (Hello Zoltan, hello Marton! Next year we will play some chess!).

Marti am parcurs circuitul balcoanelor de la Cetatile Ponorului (interesant avertismentul: Accesul pe balcoane se face pe riscul dumneavoastra). Circuitul este interesant, dar intradevar, balcoanele se afla pe moment intr-o stare jalnica. Am coborat la dolina 2 pana in la apa dar am renuntat la parcurgerea pesterii spre dolina 1 din cauza debitului prea mare. Am luat-o pe drumul de jos pana la dolina 1 unde, surpriza, cablul care permite coborarea spre imensul portal al Cetatilor se afla intr-o stare buna. Apa era furioasa, prilej pentru niste poze si pentru contemplare.

Am stat o jumatate de ora si apoi am urcat la Cabana Cetatile Ponorului si apoi catre pestera Caput. (Pe care am gasit-o ceva mai greu... find ascunsa dupa niste tufisuri!!). Vorba aceia, o gasiti dupa tufisul numarul 3 pe stanga! Ne-am intors la Varasoia, via Cabana Padis (Atentie! Sunt multe locuri unde ar fi necesare sageti si nu exista, sau sunt unidirectionale, deci harta "is a must", asta daca nu cumva va bazati ca si noi pe amintiri si pe presupuneri! Fiind vorba de circuite veti gasi des acelasi marcaj si daca nu cumva plecati in circuit de la cabana Padis va aparea o usoara stare de confuzie... Oricum, harta si busola sunt binevenite).

In rest marcajele din zona sunt dese si noi. Ziua urmatoare a insemnat pentru mine revederea cu frumosul traseu Cetatile Radesei - Somesul Cald. Vreme frumoasa, o gramada de afine si doi companioni din Bistrita (cam vorbareti dupa parerea mea ;) ... plus ca mi-au reamintit daca mai era nevoie ca mai bine ma chinui cu bataturile vreo doua luni decat sa merg in adidasi pe munte... si in plus, judecati si dumneavoastra : nu e mai logic sa inveti sa stai in picioare decat sa inveti cum sa cazi fara sa te lovesti?!?). Admirabila priveliste din punctul de belvedere, coborarea pe abruptul de imediat si dupa ea, cele doua pesteri din stanga vaii, si cascada Molohului au punctat o zi foarte frumoasa.

Joi! Zi scurta sau asa am crezut noi. O poteca, pe care presupun ca nu mai trecusera turisti de o buna bucata de vreme, ne-a dus la punctul unde se intalnesc drumurile care duc la Grajduri, la Pestera Focul Viu si Poiana Florilor, si ghetarul Barsa. Am ales mai intai privelistea uluitoare a Pietrei Galbenei unde am stat si am contemplat maretia muntelui. O zi superba! Se vedea partea sudica a Apusenilor... departe ... mult in spatele partiei de la Vartop... Am plecat! Mai mult fiindca ne propusesem mergem si pe la Ghetari decat fiindca am fi vrut sa plecam. Reveniti la rascruce, am dat peste tot mai des intalnitul grup de teribilisti plecati la traseu cu sticla de bere in mana (oare parintii vostrii stiu pe unde le umbla odraslele??) mult prea ocupati de "palmares" pentru a putea vedea frumusetile din jurul lor ("Ce sa fie la Piatra Galbenei.. o piatra galbena !?!????"). I-am reintalnit un sfert de ora mai tarziu la Pestera Focul Viu, ocupati sa arate fetelor vitejia lor :( .

In fine... Trebuie sa stiti ca intrarea in pestera este inchisa (Nu se poate merge decat pana la intrare) si ca focul viu (daca informatiile mele sunt corecte), nu mai este la fel de spectaculos deoarece o buna bucata din tavan s-a prabusit. Plecam de acolo un pic agasati si facem cale intoarsa spre ghetarul Barsa. Nu am intrat in ghetar. Am coborat pana la gheata si am renuntat (desi aveam la noi o cordelina). Niste turisti maghiari ne-au spus ca ar exista 8 intrari dintre care una ar fi mai accesibila. Nu am insistat prea mult in a o cauta si am plecat sa ne odihnim pentru ca a doua zi ne astepta lungul drum catre casa si circuitul galbenei.

A doua zi, surpriza, soarele este inlocuit de nori, a plouat toata noaptea. Am hotarat ca circuitul Galbenei nu mai poate intra in discutie asa ca mars la drum si ne-am mai oprit 5 ore mai tarziu la Pietroasa (cale de 20 de kilometrii). Am admirat (in ciuda ploii agasante) frumosul sat de vacanta Boga si Crisul (NR. Crisul Pietros. Multumesc lui Cristi_Dav pentru informatie!), care curgea furios de-a lungul vaii, creand sute de mici cascade. Autobuzul de (manele >:) ) din Pietroasa a pleacat la 13.40, si apoi ia-ma nene (cu aventuri citadine) pana in Brasov. Gata!! Asta a fost tura din 2005, asta a fost tot concediul. Asteptam concediul 2006.


Cu respect, Ciprian!

Multumiri lui Bogdan - tovarasul meu de drum, lui Papa George si Marioarei (si acum ma gandesc la sarmalutele dumneavoastra) si tuturor prietenilor mai vechi si mai noi cu care ma bucur de cararile muntilor.

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017