In vizita la florile de colt

Data publicarii: 30 iul 2009

Povestea intilnirii dintre noi a inceput acum citiva ani intr-o zi de toamna. Impreuna cu Ciprian, plictisiti tare de marcaje si avind la dispozitie o zi in care nu ne propusesem nimic special, ci doar o iesire pe undeva pe sus am pornit la vale pe o muchie. Domoala la inceput, muchia a devenit accidentata. Am ocolit o zona periculoasa si am dat de ele: un manunchi de flori de colt ce isi traiau, triste, ultimele zile din acel an.

Si cum ni se facuse dor de ele am fost intr-o noua vizita. De data asta am fost si no mai multi, dar si florile ne-au intimpinat in numar mare.

Un fragment dintr-un cintec al formatiei Celelalte Cuvinte spunea asa:
Locu-i ascus
Greu de patruns
Locu-i ferit
Greu de gasit.

Nu am sa dezvalui locul si sper sa nu va suparati pentru asta. Dar as vrea ca si in anii urmatori florile de colt sa fie tot acolo.

Prima floare intilnita a fost una micuta, solitara, firava.



Cea de a doua era mai viguroasa, mai vesela si infrunta cu multa detasare vintul.



Ceva mai la distanta doua flori de colt susoteau aruncind din cind in cind, piezis, cite o privire unei surate aflate la citiva metri mai incolo.



Putin mai jos, este o sedinta restrinsa de sindicat: cinci flori de colt dezbat probleme importante ale speciei: noi le-am surprins vorbind infrigurate despre cum spatiul le fusese invadat de indivizi veniti calari pe zgomotoase gipuri, ATV-uri si motociclete enduro care le-au fortat sa se retraga aici, pe muchia asta, unde vin doar ciobanii si oile.



Urmeaza apoi alte si alte flori solitare. Costatam ca nu suntem singurii vizitatori: pe flori se plimba nestingherite niste insecte minuscule de culoare rosie, mai dau tircoale niscaiva albine si viespi. Nu departe pasc in liniste citeva oi. Toretic nici vorba de dusmani naturali.

Iar finalul este unul de poveste: un buchet de 13 flori de colt sunt aliniate ca de parada. Stau pitite la umbra intr-un loc stincos, extrem de accidentat. Par firave, obosite, poate pentru ca sunt lipsite de soare, si deci de caldura, in cele mai multe ore ale zilei. Dar asta nu le face mai putin frumoase.



Parasim muchia si florile multe si minunate. Si plecam cu speranta de a le regasi, peste ani si ani in aceleasi locuri.



Si in final citeva cuvinte despre flaorea de colt( am consultat site-ul www.gradina-online.ro)
Floarea de colt - Leontopodium alpinum este o planta rara, perena ce infloreste in lunile iunie-august. Are o tulpina dreapta, ce poate ajunge pana la 50 - 80 cm, fara ramificatii.

Floarea de colt creste pe stanci calcaroase de regula in regiunile alpine. Mai este cunoscuta si sub numele de floarea reginei, albumeala, albumita, flocosica. Inforescenta este imbracata cu frunze paroase, unele mai mari, altele mai mici si care iau forma unei stelute.

A fost declarata monument al naturii si se afla sub ocrotirea legii inca din 1933.



PS: Pe parcursul sedintei foto nici o floare de colt nu a avut de suferit nici un fel de dauna.


Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017