Zaganu pe un altfel de traseu: Cheile Stanii

Data publicarii: 21 sep 2009

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

A venit, a venit toamna. Dupa o lunga pauza revin si eu pe munte pentru o tura adevarata. Si cum una din destinatiile obisnuite toamna dar si primavara este zona Ciucas-Grohotis-Zaganu. Astazi revenim pentru un traseu in premiera: Cheia - Poiana Stanei - Cheile Stanei - La Rascruce. De acolo, in functie de timp vedem pe unde inchidem circuitul: putem face culmea Gropsoare - Zaganu sau putem cobori pe la Muntele Rosu.

Lasam masinile linga Manastirea Cheia si o luam la deal citeva sute de metri pe DN1A. Intram intr-un traseu marcat la inceput cu cruce rosire( spre fosta cabana Ciucas 5h ) si banda albastra( tot spre fosta cabana Ciucas prin Poiana Stanii si Cheile Stanii - 7 ore ). Mercem prin padure cam o ora urmainde aceste doua marcaje si ajungem la locul unde ele se despart. Continuam pe banda albastra spre Poiana Stinii unde ajungem dupa inca o ora. Pe aceasta portiune de traseu exisya doua locuri unde se poate gresi usor traseul:

-    prima este cam la 15-20 minute de coborire linga un piriu cu care are ceva debit si dupa care exista un vechi drum forestier. Traseul pare a continua pe acest drum forestier insa e de urcat o coama prin padure.
-    a doua zona este aproape de Poiana Stanei. Drumul iese la un moment dat prin padure si merge pe marginea unei poieni unde este iarasi se urmeaza un drum forestier.Acesta va trebui parasit la un moment dat insa in zona sunt marcaje destul de rare.


Odata ajunsi in Poiana Stanii facem o pauza de masa. Suntem inconjurati de paduri si avem perspective frumoase asupra Muntilor Tataru si o imagine inedita( pentru noi ) cu Zaganul vazut din partea opusa statiunii Cheia. Pina termina toata lumea de mincat fac o excursie pina la un stilp indicator, si uite ce aflu: pe triunghiul albastru se ajunge pe culmea Zaganu - Gropsoare si apoi in punctul La Rascuce in 3 ore. Pina la Cheia, pe culmea Buzaianu, pe traseul pe care am venit noi se fac 2 ore si jumatate pe banda albastra iar pina la Cheile Vaii Stanei e cale de o ora si jumatate.

Parasim agale poiana luindu-ne ramas bun de la citiva caluti, o broscuta si o ciupercuta rosie cu pete albe( de aceea pe care le gasim in manualele de botanica la capitolul ciuperci otravitoare ). Dam de un alt indicator care ne trimite in Pasul Boncuta pe banda rosie( 1h ). Banda albastra, pe care mergem noi, duce la fosta Cabana Ciucas in 5 ore de aici. Putin mai incolo mai dam de un marcaj care ne trimite spre Tabla Butii( Monumentul Eroilor 1h ).


Urmam drumul forestier pina la intrarea in Chei. Adrian isi face o provizie de ciuperci consistenta pina acolo. Treptat riul e din ce in ce mai departe de noi, in unele locuri nici nu il vedem dar se aud caderi de apa. Si ajungem in sfirsit la intrarea in chei. Ne vor astepta doua ore de mers printr-un canion in care peisajul se schimba permanent: la inceput este cu apa, apoi este sec si se merge pe fundul  nisipos si plin de pietre al canionului.


Trecem de nenumarate ori riul, care aici e in stare de piriias limpede facind-ne si noi loc printre stincile care se apropie din ce in ce mai tare. E umezeala si mare dar asta nu ne deranjeaza. Din loc in loc gasim si un marcaj banda rosie care apare si pe harta noastra( facuta de Danut Calin ) ca pornind de undeva de dupa Cheia si care duce( pe harta tot la Caban Ciucas ). Asadar pe harta asta e o confuzie de culori: in locul bandei albastre este trecuta banda rosie.


La un moment dat avem de urcat pe linga o mica si frumoasa cadere de apa. Nu departe de acest loc pririul dispare. Vedem locul din care izvoraste. Continuam printr-o zona cu nisip uscat si piatra de riu. Peretii se apropie mult in citeva locuri incit doar nu incape decit un om in citeva locuri. Ne cataram pe stinci si incercam niste poze artisitce in care Ciprian simuleaza un atac de sus asupra mea. Adi e si el la tatorie iar Ramona incearca sa se catere si mai sus. Ileana si Claudia ma insotesc la partea de making of a pozelor iar Oana filmeaza. Toata lumea are ocupatie si canionul se umple de voie buna.


Dupa ce durerile de burta( aparute din cauza risului ) dispar, continuam printr-o zona cu citiva copaci doboriti. Iarasi dam de o zona strimta si prilej pentru Ramona de a urca de a fi se gasi in ipostaza de a avea un picior pe un perete si un picior pe celalat perete. Cu descatararea insa a fost mai greu. Dar totul s-a terminat bine si cu voie buna. Canionul se deschide apoi destul de mult. Ne asteptam sa se termine insa ne mai asteapta o repriza buna de mers printre pereti. La un moment dat umezeala se accentueaza si intilnim iarasi un pirias care vine de pe versantul drept.


Dupa aceea canionul este iarasi sec dar si umplut cu ceva bolovani mai mari. Ceea ce ne mai scoate din amorteala ca trebuie sa ne cataram un pic in unele locuri. La un moment dat marcajul paraseste canionul si ne duce intr-o poiana larga, superba, cu braduti asezati din loc in loc. Din Poiana Stanii si pina aici am facut cam 2 ore si jumatate. Aici facem o pauza consistenta ne hodinim si mincam sa mai prindem puteri.


Dupa ce ne ridicam de pe iarba facem ce facem si pierdem marcajul. Dar suntem intr-un loc deschis de unde vedem creasta. Evaluam situatia, vedem si pe unde merge si marcajul. Insa ne decidem sa urcam o muchie nemarcata care duce direct la locul numit La Rascruce. Marcajul banda albastra ocoleste oarecum pierzindu-se undeva dupa Muchia Albele si cred ca nu ne-ar putea scoate atit de repede in creasta. Ne aflam in zona Curmaturei Stinii si avem de urcat un picior destul de lung pina la un virf. Estimez ca avem de urcat cam o ora. E si un pic de poteca dar nu ai unde sa te ratacesti. In prima parte se urca prin afinis, iar pe ultima parte printre citiva jnepeni( cred ) pitici.


Odata ce urcam ni se deschid privelisti largi spre Carpatii de Curbura. Daca pe creasta Zaganu – Gropsoare isi fac de cap niste nori negri, spre este soare si ne putem delecta cu privelisti asupra multor grupe de munti. Ajunsi in virf distingem( vizibilitatea nu e asa de buna in partea cealalta ) Bucegii, Piatra Craiului si Piatra Mare. Mult mai clar se vad Muntii Baiului, Grohotisul si bineinteles Ciucasul.


In zona fostei Cabane Ciucas a inceput santierul. Vechea cabana a fost darimata iar o cladire noua, de mici dimensiuni, i-a luat locul. In jur sunt o gramada de materiale de constructie. Din cite am auzit, pe acel loc se intentioneaza construirea unui hotel. A fost facut si drum asa ca nu ne miram sa observam si citeva masini. Mare pacat! Zona va avea mult de suferit in aceste conditii.

Ajunsi la rascruce stam sa judecam pe unde ar fi bine sa coborim. E trecut deja de ora 17( suntem pe drum cam de la 10 ) si hotarim sa alejem varianta de coborire mai sigura, si anume pe la Muntele Rosu. Intr-o ora suntem la Cabana Silva unde il salutam pe Dl. Bucurescu si bem cite un suc.

Inchei prin a prezenta trupa de 7, de la stinga la dreapta: Bogdan, Claudia, Adrian, Ileana, Ramona, Oana si Ciprian.


Concluzie: a fost o iesire frumoasa care ne-a ajutat sa descoperim locuri noi si de asemenea ne-a dat idei pentru incursiuni in zona si pe alte trasee, poate pe Cheile Piriului Alb, poate pe Pasul Boncuta, poate prin Tabla Butii.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017