Muntii Leoata: Piatra Dragoslavelor

Data publicarii: 30 iul 2014

Ar fi trebuit sa fie iarna, era doar 4 ianuarie. Cu toate astea e o zi neobisnuit de calda cind poposim in Dragoslvale sa luam la urcat cel mai inalt punct din zona, Piatra Dragoslavelor. Astazi ma insotesc Ramona, Ioana si Dorin.



In Muntii Leaota au aparut marcaje noi in ultimii ani. Citeva trasee au ca punct de plecare chiar comuna Dragoslavele. Lasam masina chiar linga drumul national si de aici plecam printre case pe un marcaj comun punct albastru si triunghi albastru. Iesim repede din sat, pe un drum de pamant si, usor-usor, Piatra Dragoslavelor ni se dezvaluie. Undeva in mijlocul unei poieni se afla un stilp indicator. Alegem sa cotim dreapta, pe marcaj triunghi albastru.

Incepem un urcus pronuntat prin padure. Zona e stincoasa desi de jos nu ai banui. Urcam din greu pina iesim din padure intr-un gol alpin. De acolo avem primele privelisti, mai intai cu zona vaii in care e satul Dragoslavele, cu Vf. Cioara, cu Iezer - Papusa, si mai apoi cu Piatra Craiului.


Urcam pe o zona dominata de piatra dar si de iarba pina ajungem la inceputul unei  creaste. Locul e spectaculos, creasta e relativ ingusta, pe o parte este prapastie, cealalta e impadurita. O perioada urcarea e doar usoara si ne permite sa respiram si sa ne bucuram asa cum trebuie de peisaj.

Muntii Iezer


Iesim in sfirsit in adevaratul gol alpin. Pina pe virf nu mai e chiar mult insa e de urcat o diferenta de nivel semnificativa. Nu gasim poteca oficiala chiar din prima insa ne ghidam dupa crucea mare care este pe virf si dupa persoanele ce stau in jurul ei. Dam asaltul final si poposim pe Vf. Piatra Dragoslavelor, la 1434m altitudine.

Piatra Craiului

Virful Leoata(in spate) , Vf. Cioara( dreapta ), Muntele Albescu(stinga)

In jur e peisaj de vis: virful Leoata se vede in departare si este singurul inzapezit. Ma tot uit catre traseul ce urca pe Muntele Cioara si coboara pe Muntele Albescu, asta chiar ar fi fain de facut iarna asta( pina la urma am facut traseul de martisor, pe 1 martie ). Creasta Pietrei Craiului se vede dintr-un unghi inedit, si de la inaltime. In fine, pe Iezer - Papusa pare a fi iarna grea.

De pe virf continuam inainte pe o poteca firava care la inceput nu are marcaj. Dar il gasim repede si intram mai apoi in padure. De aici urmeaza o coborire accentuata printre frunze moarte. Ajungem la o intersectie de trasee si schimbam marcajul. De aici vom urma punctul albastru care ne va purta pe Valea Luncii pina in Dragoslavele.

Poteca e cam alunecoasa inspre vale. Desi nu coboara abrupt si merge mai mult de-a coasta trebuie sa fim in priza sa nu cadem. Intr-un final ajungem intr-o curmatura unde este o poiana tare frumoasa. De aici incolo se merge catre sat pe un drum forestier.



Din pacate drumul e foarte inoroiat, si in citeva minute ne murdarim bine. De aceea incepem sa improvizam si sa cautam sa mergem cind pe dreapta cind pe stinga drumului. Gasim si niste poteci clare folosite probabil de localnici. Din cind in cind trebuie sa mergem portiuni scurte pe drum, prilej de a face cunostinta cu noroaie noi.

Poteca ne aduce usor-usor la locul de despartire al marcajelor unde fusesem si dimineata. In tot acest timp avem in stinga Piatra Dragoslavelor, pe care astazi am putut-o admira din foarte multe unghiuri. De aici si pina in sat mai e doar putin.

Circuitul acesta a durat putin sub cinci ore. Sunt convins ca se poate face si mai repede insa traseul ales este ideal pentru perioadele in care ziua este scurta. In plus, parcurgindu-l ne-au venit si alte idei de trasee in Muntii Leaota, iar unele dintre ele aveam sa le si punem in practica. Deci, nu va sfiiti si incercati sa strabati si potecile vechi si noi Leaotei.

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • Nelson

    30 iul 2014 11:42:59

    Multumim pentru aceasta frumoasa invitatie in Leaota. Sa ne vedem/auzim cu bine!

  • Radoiu Nicolae

    12 mai 2017 09:20:22

    Frumoasa descriere ! De ajutor cu mare placere oricand .

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017